18,636 matches
-
este suferința. Și nicăieri ea nu copleșește, ci participă la întărirea sentimentului mesianic. De la souffrance à la pensée, ca în eseul lui Jean-Albert Weil, iată o relație legitimă și un sens al mișcării în istorie. Suferința colectivă îndeosebi capătă un rost moral și o valoare metafizică, ea fiind transcendere în absolut, mântuire. Nimeni n-a formulat poate mai bine ca Bălcescu acest paradox al suferinței: "Adesea, din covârșirea răului iese binele". Conversiunea suferinței în energie revitalizantă ține, fără îndoială, și de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne reconfortează. Am putea spune, împreună cu Pârvan, că "am fost ca și un lan de grâu copt peste care a căzut grindina". Fie acesta un prilej de severă meditație, de adâncire în cunoașterea de sine, de înțelegere mai deplină a rosturilor noastre. În definitiv, dacă suferința e un "teritoriu al istoriei" (Christa Wolf), lotul ei inerent, istoria se anunță și ca un instrument soteriologic. De aici până la apologia suferinței e un pas pe care unii istorici n-au ezitat să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul speranțelor și a pus temelia solidă unui nou așezământ statal. Rostul noii creații era să înlesnească libera expresie a energiilor colective. Idei și instituții moderne, aflate de câteva decenii în curs de aclimatizare, trebuiau să inspire și să organizeze munca societății românești. Ele fuseseră prinse în programele mișcării de la 1848, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ale clipei de față. Ca și atunci, după o lungă letargie, între așteptări și posibilități există un decalaj dramatic. Ca și atunci, dar în proporții diferite, vechiul regim a produs o lipsă de personalități capabile să asume în clipa schimbării rosturile noii construcții. Ca și atunci, însă în condiții atât de brutal schimbate, e nevoie ca tineretul să preia sarcini care până acum reveneau generațiilor mai vârstine. Ca și atunci, o neliniște fecundă agită spiritele. Ține de noi ca această neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
brutal schimbate, e nevoie ca tineretul să preia sarcini care până acum reveneau generațiilor mai vârstine. Ca și atunci, o neliniște fecundă agită spiritele. Ține de noi ca această neliniște să fie transformată în program de creație, de reașezare a rosturilor noastre pe temei democratic și având în vedere perspectivele lumii de azi. 24 Ianuarie nu e de aceea numai o zi mare în calendarul sufletului românesc, una evocând împliniri epocale, ci deopotrivă o zi de necesară reflecție, adesea melancolică, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a împrumuta unei circumstanțe actuale resursele trecutului și energiile devenirii" (P. Valéry), spiritul maiorescian se definește ca o propensiune constructivă, susținută și disciplinată prin rigorile filosofiei. Un asemenea spirit nu-și pierde nicicând actualitatea. E spiritul unui gospodar ce asumă rosturile unei culturi și mai mult decât atât. "Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă?" Remarca e valabilă nu doar în câmpul artei, nici chiar extinsă aceasta la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cognitivă. Filosofii n-au rămas nici ei sensibili la pedagogia faptelor consemnate de istorie. În nenorocire, adică în experiență, nu în cuvânt, identifica un gânditor din vechime șansa de îndreptare a celui neînțelept. Dar și cuvântul comportă, fără îndoială, un rost: acela de a înlesni explicația, comunicarea, dialogul. Căci el înseamnă reuniunea în spirit, comunitate de idei, conventus. Ce e definitiv istoricul decât un purtător de cuvânt prin excelență, un herald al adevărului extras din cercetarea faptelor trecute, unul care prin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
CA TERAPEUTICĂ A SPIRITULUI Între atâtea ispite și exhortații, momentul actual e o bună ocazie de gândire pe marginea istoriei, ca depozit de experiențe umane, ca șansă de autocunoaștere, fie că e vorba de individ sau de colectivități preocupate de rostul lor în lume. O anchetă riguroasă despre finalitatea istoriei ar conduce, probabil la concluzii negative. Puțini sunt cei care îi acceptă cu inima deschisă rostul pedagogic ("magistra vitae") ce i se atribuie de milenii. Domină mai curând o atitudine sceptică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca șansă de autocunoaștere, fie că e vorba de individ sau de colectivități preocupate de rostul lor în lume. O anchetă riguroasă despre finalitatea istoriei ar conduce, probabil la concluzii negative. Puțini sunt cei care îi acceptă cu inima deschisă rostul pedagogic ("magistra vitae") ce i se atribuie de milenii. Domină mai curând o atitudine sceptică, afină cu aceea impusă la începutul secolului de Paul Valéry și alți gânditori stând sub semnul unui hipercriticism, căruia i s-a reproșat de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
doar violență și înșelăciune? În spațiul impur al istoriei se regăsesc totuși, idealurile umanității, valorile pe care a știut să le dureze, sacrificiile pe care a consimțit să și le asume. Evocarea lor ține de ceea ce s-ar putea numi rostul terapeutic al istoriografiei. Cronica, XXV, 20 (18 mai 1990), p. 1, 4 CARPATOLATINII Într-un moment când interesul general pentru România cunoștea un dramatic recul, cauzat de superficiala concluzie că aici nu se mai putea întâlni decât dictatură și obediență
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
desfășoară, în schimb, o serie de reflecții teoretice și de metodă menite să contureze imaginea unui istoric de mare vitalitate, capabil să intre în dialog cu noile generații de profesioniști ai domeniului. Geneza istoriografiei moderne, fondul și forma, dimensiunea morală, rostul ideilor, noile direcții în gândirea istorică, adevăr și greșeală, concepția umană, permanențele în istorie, individualism și solidarism, iată numai câteva teme puse în discuție de Iorga și ele culminează cu prefața la Istoriologia umană. Bianca Valota Cavallotti le pune în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe creștini în puterea noastră, dar care nu pot fi încuviințate în regatul nostru. Vom stabili așa de bine sistemul nostru de socoteli încât nici stăpânitorul, nici cel mai mic funcționar nu ar putea împiedica cea mai mică sumă de la rostul ei fără ca lucrul să se bage de seamă și nici s-o îndrepte spre o altă destinație decât aceea care va fi fost arătată odată pentru totdeauna în planurile noastre de acțiune. Nu se poate guvern fără un plan definitiv
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
bune practici sau un manual de dezvoltare comunitară? Și, dacă ar fi să fie un volum de practici, de unde ar fi luate, din ce spațiu cultural? De la cine? Alese de cine, cu ce temei de experiență sau cunoaștere? Cu ce rost? Pentru cine? Sunt întrebări legitime, dacă punctul de pornire este titlul de pe copertă. Voi încerca să răspund la ele și la altele similare, pe care le voi formula pe parcurs, în calitatea mea de ghid pentru cititor. Ghid în noua
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de obicei, pe practici bune nu pe proiecte eșuate. Aici, este implicată o presupoziție care susține că omul poate progresa mai mult prin imitație, decât prin gândire critică. Să fie oare așa? Sau prejudecăți de tipul: Noi lucrăm bine, ce rost are să mai cheltuim cu evaluarea?”, „Pe primari nu îi interesează decât politica, nu comunitatea”, Ce fac ONG-urile, în afară de îmbogățirea prin vorbe a celor care le conduc?”, Acesta este un sat unde nimeni nu se ajută cu nimeni, nu ai
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Sursă:Manualul Operațional, 2004, PDR Evaluarea proiectelor de dezvoltare comunitară Există, probabil, mulți sceptici - atât printre cei care investesc în proiecte de dezvoltare comunitară, cât și printre cei care le „consumă” ori au statutul de „observatori” - care se îndoiesc de rostul unor astfel de proiecte. Într-un fel, scrie S. Sampson (2002), referindu-se la spațiul postsocialist din Europa de Est, au dreptate: Există un vocabular straniu, ca un „limbaj de lemn” [...]. A face ceva mai bine este numit capacity building. A atribui
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
pună alte biruri”. În aceste condiții, unii membri ai comunității au inițiat o adunare și i-au cerut facilitatorului să lămurească aspectele care au creat confuzie în rândul localnicilor: cine va administra grantul, care este rolul autorităților în gestionarea proiectului, rostul semnăturilor și al adunărilor publice etc. După zece zile, la următoarea vizită a facilitatorului, se conturaseră deja câțiva lideri locali (reprezentanți ai cultelor existente, întreprinzători locali etc.), care au preluat inițiativa organizării comunității în vederea definirii și ierarhizării problemelor locale, a
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
aș ieși în profit mai mare. Dar nu pot asta. Mai vin unii, le mai macin pe gratis sau nu le iau bani deloc, unii nu mi-i mai dau înapoi, da, în ansamblu, ies în profit”. Ar avea vreun rost un proces de facilitare într-un astfel de caz? În general, cum s-ar putea veni în sprijinul comunităților finanțate după ce au încheiat un proiect? Cu ce dificultăți se confruntă și cum ar putea fi identificate? Proiectul-pilot al FRDS a
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
la rețea, am crezut că o să ne dați iar bani. Nevoile noastre erau foarte mari. În timp, mi-am dat seama că ce am învățat acolo este mult mai important decât a primi o finanțare. Am învățat cum să facem rost de bani și de alte resurse și cum să le utilizam mai eficient.” (Dana Schnel, Organizatia Trebuie, Fetesti) „Totdeauna am desfășurat activități culturale în sat. Am avut și ansambluri de copii, de tineri și de adulți. După revoluție, nu am
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Traducere de Miruna Andriescu Cum să faci față unui șef dificil Shaun Belding N.trad. Am inversat capitolele 7 și 8, ca să iasă acronimul PRIMA îengl. FIRSTȚ. Traducerile subtitlurilor de la Introducere, Concluzii și de la Părți nu preași mai au rostul, cred, dacă s-a mers pe varianta „șef dificil”. Era altceva dacă se mergea pe „șef infernal”. Le-am tradus, totuși. Cuprins Introducere Du-te naibii, du-te direct în iadă Partea întîi Ce naiba să mă fac? Capitolul unu Primul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
persoană extrem de amabilă. Dar nu mă las influențată de ea. îmi place foarte mult ceea ce fac și, dacă dau prea multă atenție comportamentului ei bizar, nu pot să mă concentrez asupra clienților. Iar dacă nu ofer servicii de calitate, ce rost ar mai avea să mă aflu aici?” Oaza fericită a Barbarei o constituia msatisfacerea clienților. Cu cît aceștia erau mai mulțumiți, cu atît era și ea mai fericită. Barbara era capabilă să ignore atitudinea necorespunzătoare a managerului și nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
voi încălca legea” te ajută să-ți definești clar poziția, fără să-i dai impresia că îl condamni sau că îl ameninți. Nu te obosi să-i arăți că greșește sau să-l determini să se îndrepte - nu are nici un rost. în schimb, ai grijă ca purtarea ta să fie absolut ireproșabilă. Acuzatorul Deviza Acuzatorului este „Nu contează dacă pierzi sau cîștigi; important e pe cine dai vina”. Ori de cîte ori ceva merge prost, prioritatea sa numărul unu este căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
primi pedeapsa. Problema e că șeful pare să facă alegerile complet la întîmplare. într-o zi ești pe post de cățeluș, în alta -țap ispășitor. Frustrarea indusă angajaților se datorează impresiei de permanentă nedreptate, asociată cu locul de muncă. „Ce rost mai are să-mi dau toată silința?”, te întrebi. „Tot pe Charlie o să-l ridice în slăvi”. Situația nu îi convine însă nici lui Charlie. Cînd aveam nouăsprezece ani, am lucrat într-o vară la o firmă de montat piscine. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
mai jos: Așa că vezi, reluă apoi Moromete cu o admirație de sine neacoperită față de generozitatea lui, eu te las pe tine să trăiești!...Dar rău fac, că tu vii pe urmă și-mi spui mie că nu mai am niciun rost pe lumea asta [...] Măcar, zise Moromete mai departe, eu tot am făcut ceva, am crescut șase copii și le-am ținut pământul până în momentul de față - că n-au vrut să-1 muncească, ce să le fac eu, toată viața
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Constantin», agent al serviciului VII și în fața mai multor persoane. Față de aceasta se hotărăște scoaterea lui din rețea ca agent întrucât nu ne prezintă garanția pe viitor, întrucât ulterior s-a verificat că este un element lăudăros și palavragiu fără de rost. Față celor de mai sus rugăm dispuneți aprobarea de a fi scos din rețea.” Nu vom ști niciodată dacă informațiile pe care le dă „Ionică” sunt cele pe care le-a auzit în timpul spovedaniei sau nu. De un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
altă problemă, întrebând dacă preoții pot să facă agheazmă pentru oi sau alte nevoi. I se răspunde tot de același preot și de preotul I.M. că nu trebuie, dându-i-se explicații ce înseamnă o GAS și o GAC, precum și rostul bisericii în slujba poporului și că nu sfințirea apei însănătoșește vitele și le face să producă mai mult, ci știința și tehnica care a dovedit progrese mari în acest sector. Preotul S. a spus că el a făcut totuși la
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]