18,699 matches
-
produce vreun rezultat. Din toate aceste motive, Rusia nu a reușit nici să obțină Imperiul Otoman, nici să-și înfrângă în mod hotărâtor inamicul. În schimb, rușii au ales calea transformării treptate a Imperiului Otoman într-o semicolonie. În 1829, rușii au semnat cu turcii Tratatul de la Adrianopol. Prin acest tratat, Imperiul Rus primea o serie de avantaje: noi teritorii cu ieșire la Marea Neagră, dreptul de liber tranzit al vaselor comerciale ruse prin Dardanele și noi privilegii comerciale în Imperiul Otoman
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Cele două puteri europene aveau însă puncte de vedere diferite cu privire la rezolvarea situației. Britanicii îl susțineau pe sultan, dar francezii erau de părere că Muhammad Ali ar fi fost mai competent în poziția de conducător al întregului Imperiu Otoman. Intervenția rușilor i-a permis sultanului să negocieze pacea în 1833, dar Muhammad Ali a redeschis conflictul în 1839. În același an avea să moară sultanul Mahmud al II-lea, lăsându-l pe tron pe fiul său, Abdul-Medjid. Starea imperiului era critică
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
de Habsburg o va face pe aceasta să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia a posesiunilor europene ale otomanilor. După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit și Franța
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Otoman, dar au fost refuzați. Austria și Rusia și-a retras ambasadorii în semn de protest și au amenințat cu declanșarea războiului. Aproape imediat, Regatul Unit și Franța și-au trimis vasele de război în sprijinul otomanilor. Împărații austriac și rus și-au dat seama că miza refugiaților politici era prea mică în comparație cu primejdia unui război între marile puteri și și-au retras cererile de extrădare a revoluționarilor. În deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea a izbucnit un nou
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
În 1853, sultanul a dat câștig de cauză francezilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor locali ortodocși. Împăratul Nicolae I a trimis un prințul Menșikov cu o misiune diplomatică specială la Poarta Otomană. În conformitate cu tratatele semnate de Imperiul Otoman și cel Rus, sultanul se obliga să „protejeze religia creștină și bisericile ei”, dar Menșikov a încercat să negocieze o nouă înțelegere, care ar fi permis Rusiei să intervină ori de câte ori ar fi găsit protecția sultanului ca fiind necorespunzătoare. În același timp, guvernul britanic
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
o nouă înțelegere, care ar fi permis Rusiei să intervină ori de câte ori ar fi găsit protecția sultanului ca fiind necorespunzătoare. În același timp, guvernul britanic și-a trimis la Constantinopol ambasadorul lord Stratford Canning, care a aflat despre noile cereri ale rușilor în momentul în care a ajuns în capitala otomană. Lordul Stratford a reușit să-l convingă pe sultan să respingă tratatul propus de Menșikov, care aducea atingere suveranității otomane. Imediat după ce a aflat de eșecul misiunii diplomatice a trimisului său
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
mișcări belicoase, puterile europene au sperat să poată rezolva conflictul prin metode diplomatice. Reprezentanții unor puteri europene „neutre” - Regatul Unit, Austria, Franța și Prusia - s-au întâlnit la Viena, unde au redactat un document de compromis, care părea acceptabil pentru ruși și otomani. Dacă împăratul Rusiei a fost de acord cu termenii noii înțelegeri, sultanul Abdul Mejid a considerat că redactarea lasă loc pentru prea multe interpretări. Dacă britanicii, francezii și austriecii au fost de acord să introducă amendamentele sugerate de
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
războiul, iar armatele sale le-au atacat pe cele rusești în apropiere de Dunăre. Țarul a răspuns organizând un atac al flotei militare, care a distrus întreaga flotă otomană în Bătălia de la Sinop de pe 30 noiembrie 1853. După această victorie, rușii aveau mână liberă să debarce pe plajele controlate de otomani și să-și aprovizioneze nestingheriți trupele. Distrugerea flotei otomane și amenințarea expansiunii Rusiei au alarmat atât Regatul Unit cât și Franța, care au decis să ia parte activ la apărarea
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
fost acceptat de toate părțile. În ceea ce privește privilegiile Rusiei în Principatele Dunărene, acestea au fost transferate Marilor Puteri, ca grup. De asemenea, prezența vaselor militare ale tuturor națiunilor în Marea Neagră a fost exclusă pentru totdeauna, în condițiile în care flota Imperiului Rus din regiune fusese distrusă. În plus, țarul și sultanul au fost de acord să nu mai construiască niciun fel de arsenal naval sau militar în zona litorală a Mării Negre. Clauzele care priveau Marea Neagră erau profund în dezavantajul Rusiei, deoarece anulau
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Napoleon al III-lea a fost detronat, ceea ce a permis formarea Republicii Franceze. În timpul domniei sale, (începută în 1852), Napoleon al III-lea s-a arătat dispus să sprijine Regatul Unit și să se opună Rusiei în cazul Chestiunii Orientale. Amestecul rușilor în afacerile Imperiului Otoman nu amenințase însă în niciun moment interesele Franței în regiune. De aceea, Franța a abandonat poziția napoleoniană față de Rusia după stabilirea republicii. Bucurându-se de sprijinul lui Otto von Bismarck și încurajată de modificarea de politică
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
să negocieze cu Imperiul Otoman, dar propunerile lor au fost respinse din nou. Rusia a declarat război Imperiului Otoman pe 24 aprilie 1877. Diplomatul Alexadr Gorciakov a reușit să obțină neutralitatea Austriei în conflict prin semnarea unei înțelegeri prin care rușii primeau în caz de victorie în război mână liberă în Basarabia și Caucaz, austriecii își asigurau în schimb dreptul să ocupe Bosnia și Herțegovina, iar cele două puteri promiteau creștinilor din Balcani o mai mare libertate și independență limitată. Deși
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
în Basarabia și Caucaz, austriecii își asigurau în schimb dreptul să ocupe Bosnia și Herțegovina, iar cele două puteri promiteau creștinilor din Balcani o mai mare libertate și independență limitată. Deși Regatul Unit continua să se teamă de creșterea influenței rușilor în Asia de sud, nu s-a implicat în conflict. Totuși, atunci când Rusia a amenințat siguranța Constantinopolului, premierul britanic Benjamin Disraeli a cerut Austriei și Germaniei să se alăture britanicilor într-o alianță împotriva rușilor. Aceste manevre diplomatice i-a
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
se teamă de creșterea influenței rușilor în Asia de sud, nu s-a implicat în conflict. Totuși, atunci când Rusia a amenințat siguranța Constantinopolului, premierul britanic Benjamin Disraeli a cerut Austriei și Germaniei să se alăture britanicilor într-o alianță împotriva rușilor. Aceste manevre diplomatice i-a obligat pe ruși să semneze păcii de la San Stefano. Acest tratat de pace impunea condiții grele Imperiului Otoman: recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului și a autonomiei Bulgariei, instituirea de reforme în Bosnia și Herțegovina
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
de sud, nu s-a implicat în conflict. Totuși, atunci când Rusia a amenințat siguranța Constantinopolului, premierul britanic Benjamin Disraeli a cerut Austriei și Germaniei să se alăture britanicilor într-o alianță împotriva rușilor. Aceste manevre diplomatice i-a obligat pe ruși să semneze păcii de la San Stefano. Acest tratat de pace impunea condiții grele Imperiului Otoman: recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului și a autonomiei Bulgariei, instituirea de reforme în Bosnia și Herțegovina și cedarea în favoarea rușilor a Dobrogei și a
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
i-a obligat pe ruși să semneze păcii de la San Stefano. Acest tratat de pace impunea condiții grele Imperiului Otoman: recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului și a autonomiei Bulgariei, instituirea de reforme în Bosnia și Herțegovina și cedarea în favoarea rușilor a Dobrogei și a unei părți a Armeniei. Influența Rusie creștea considerabil în sud-estul Europei prin semnarea acestui tratat de pace. Pentru a limita influența țaristă în regiune, Marile Puteri (în special Regatul Unit) au insistat ca acest tratat să
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
anii care au urmat au fost făcute o serie de reforme constituționale și politice, care nu au reușit să stopeze procesul de decădere a Imperiului Otoman. În regiunea Balcanilor se confruntau interesele Austro-Ungariei și Serbiei, care conta pe ajutorul Imperiului Rus. Rusia nu mai era capabilă însă să acorde un ajutor amplu aliaților sârbi, după înfrângerea din Războiul ruso-japonez și în condițiile în care Imperiul German amenința că, în cazul unui război, ar fi ajutat Austro-Ungaria. Regatul Unit și Franța, care
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Din cei 147 de oameni salvați pe plută, doar 15 au supraviețuit celor 13 zile până au fost găsiți și salvați. Pictura a devenit simbolul romantismului francez. Unul dintre marii pictori de marine ai secolului al XIX-lea a fost rusul Ivan Aivazovski, care nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea și acest lucru se observă în fiecare dintre picturile sale. Din cele aproximativ 6.000 de picturi ale sale, majoritatea sunt marine, iar dintre
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
orașe. Proiectul a fost votat și, la scurt timp după aceea, prințul Bibescu a dezrobit țiganii care le aparțineau boierilor. În 1848, revolutia din Țara Românească a obținut abolirea totală a robiei, însă aceasta a fost reinstaurată în curând, după ce rușii și turcii au pătruns în Țările Române. În urma unor ample revolte, robia țiganilor a fost abolită definitiv la 22 decembrie 1855 în Moldova și la 20 februarie 1856 Țara Românească. Poraimos este genocidul nazist împotriva romilor în timpul celui de-al
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
Amiralul (în ) este un film biografic istoric rusesc din 2008 despre Aleksandr Kolceak, un viceamiral în Marina Imperială Rusă și conducător al Mișcării Albe anticomuniste în timpul Războiului Civil Rus. Filmul prezintă, de asemenea, triunghiul amoros format de amiral, soția sa și poeta Anna Timiriova. Potrivit regizorului Andrei Kravciuk: "[Filmul este] despre un om care încearcă să facă istorie, să ia parte în mod activ la istorie, când este prins
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
blochează calea de retragere, amiralul își informează oamenii că singura modalitate de a reveni în siguranță este de a ademeni nava germană înspre una dintre minele sale. Pe măsură ce nava se îndreaptă spre câmpul de mine pe care le-au pus rușii, amiralul își îndeamnă oamenii să facă rugăciuni pentru ca Dumnezeu să-i protejeze. Deși nava rusă abia abia evită propriile mine, nava germană nu este atât de norocoasă și se scufundă. Mai târziu, la baza navală din Marele Ducat al Finlandei
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
un an de Revoluție, Serghei o ajută pe Anna să-și împacheteze lucrurile. După ce a auzit discursurile lui Kolceak despre înfrângerea bolșevicilor și "restabilirea Rusiei", Anna este profund mișcată și merge să lucreze ca asistentă medicală printre răniții Războiului Civil Rus. Între timp, Kolceak este informat că Armata Roșie avansează spre Omsk, sprijinită de simpatizanții bolșevici din spatele liniilor albe. Deși consilierii săi îi sugerează să apere orașul Omsk până la capăt, Kolceak hotărăște evacuarea orașului Omsk și stabilirea orașului Irkutsk ca nouă
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
interpretată de cântăreața rusă Victoria Daineko. Muzica piesei a fost compusă de Igor Matvienko, iar poezia a fost scrisă de Anna Timiriova în memoria amiralului. Cântecul "Vopreki" ("În ciuda") a fost scris de către Konstantin Meladze. Acest cântec este interpretat de cântărețul rus Valeri Meladze.
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
a fost împărțit între câțiva săteni care au cărat materialele de construcție pentru noua biserică. Transformată în anexă gospodărească, s-a păstrat pentru mai bine de un veac, partea din față a vechii biserici în gospodăria lui Todor Pintea din Rus. Despre vechea biserică de lemn a satului Rus nu ne-au fost păstrate prea multe informații. În legătură cu această biserică, József Kádár, în lucrarea sa - Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca, scrisă la primii ani ai secolului XX, spunea că a fost construită la
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
XX, spunea că a fost construită la anul 1709. Dacă este așa sau nu, în lipsa unor alte documente care să întărească cele menționate, este greu de spus cert este că viața spirituală manifestată sub forma unor ceremonii religioase exista în Rus înaintea edificării acestei biserici de lemn înlocuită ulterior de actuala biserică de zid a satului. Drept dovadă în acest sens este precizarea făcută în aceeași sursă menționată anterior, care amintește faptul că la 1658, în Rus rezida un preot român
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
ceremonii religioase exista în Rus înaintea edificării acestei biserici de lemn înlocuită ulterior de actuala biserică de zid a satului. Drept dovadă în acest sens este precizarea făcută în aceeași sursă menționată anterior, care amintește faptul că la 1658, în Rus rezida un preot român. De altfel, cu ocazia demolării bisericii de lemn, în anul 1897, a fost găsit un potir din cositor ce avea înscrisă, cu caractere chirilice, următoarea inscripție: ""dat de Pavel Oprea 1519"". Conscripțiile întocmite în sec. al
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]