19,047 matches
-
atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței mele Cum frumos mi se arată prin lumini de curcubeu, Stăpânind întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat și-n versuri scris-am taina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat și-n versuri scris-am taina fără nume Ș-au curs lacrimele mele... și le-am dat de pradă-n lume. ........................................................................................... Și rămas-am cu naravul de-a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu se uită. Am rămas, pot zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stam cu inima smerită și nu puteam crede ochilor noștri; vedeam, pipăiam, răscoleam pietrele căzute în vrafuri la pământ și ne ziceam: oare nu-i un vis? Închipuirea noastră se speria când ne gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor taine ale trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea fulgerelor, îmbrobodită în taina ei ca o cimilitură istorică vecinic nedezlegată. IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE Pe la anul 1867, noi tinerii din Iași, câți făceam parte din cercul "Junimei" literare, eram pe rudă pe sămânță amorezați. Un fel de epidemie dăduse peste noi; ne molipseam unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și am văzut de departe vârfurile Carpaților, am simțit că mi se strânge inima în piept. Desigur, munții noștri nu se pot asămana cu Alpii, însă pentru mine unul ei sunt mai dulci, mai prietinoși, mai primavaratici; sunt plini de taine, plini de legende, plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri luptători, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
le-am simțit atunci, fără nici o exagerare, deși nu cred să le pot împrumuta gradul de intensitate sau, mai drept vorbind, de naivitate cu care se manifestau atunci. Și cu toate aceste, oricât eram de gelos să nu afle nimene taina ce purtam în mine, totuși nu era noapte în care să nu fi făcut felurite planuri care de care mai bine combinate de a mă apropia de dânsa, de a-i face cunoștința, de a-i declara dorul ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu s-a prăbușit odată cu dragostea mea, precum îmi închipuisem la început. Cu toate aceste, a rămas ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul de noapte, ca un cântec ce-mi vine dintr-o lume dispărută; ca o poveste fantastică născută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a zguduit ca atunci. Mi-a deșteptat parcă un șaselea simț, mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne în acele momente de dulce legănare a sufletului, de aiurire a minței, de a doza vedere asupra unei a doua lumi, acelei dindărăptul lumei reale. Visam, treaz fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
amenajat. Cum am aflat toate acestea? Mergând, de Paștele Blajinilor, În satul meu basarabean. Unde, pe lângă lumânarea aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene. Atenția mi-a fost atrasă curând de o mulțime de pete portocalii ce acopereau, fără excepție, acoperișurile din azbociment ale caselor. Nimeni alții
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
energia libidinală este canalizată spre activități școlare. În viziunea psihanalitică, cititul, scrisul, socotitul sînt activități prin care se manifestă dorința copilului de a cunoaște, dorință mai veche, din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului. Nu este cazul să se insiste asupra acestei "aplicații" psihanalitice; ,,complexul lui Oedip" este una din cele mai "tari" și mai contestate ipoteze ale psihologiei freudiene. Oricum, nu se poate acredita ideea că angajarea copilului în însușirea culturii s-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
alt titlu Descoperirea copilului tradusă în limba română de I. SULEA-FIRU și apărută la Editura Didactică și Pedagogică, 1977. 13. Cf. ILIE SULEA-FIRU, Dr. Maria Montessori și pedagogia contemporană, extras din "Revista de pedagogie", vol. X/1940. 14. MARIA MONTESSORI, Taina copilăriei, traducere de I. SULEA-FIRU, Tiparul universitar, București, 1938. 15. Cf. A. MEDICI, op. cit., p. 174 și DINA BERTINI JOVINE, Storia della didactica, I, Ed. Riuniti, Roma, 1976, pp. 38-39. 16. MARIA MONTESSORI, Educația tinerilor, în "Revista de pedagogie", anul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sfârșitul unei deveniri”.(p.174) Efigia cerbului despărțit de capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3 stele - deci în Scutul lui David și în Pecetea lui Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în limbaj alchimic, cerbul fugar și crucea pe care o poartă între coarne semnifică 2 procese care duc la Renovatio Mundi - “volatilizarea fixului” și “fixarea volatilului”, identificarea cerbului cu Mercur fiind explicată prin labilitatea sa
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
act al regenerării Arborelui Lumii, care înscrie microcosmosului în macrocosmos. Fuga animalului conduce la descoperirea locului consacrat întemeierii. Agentul este învestit cu puterea dragonului, eliberează puterea Kundalini și devine una cu victima, într-un ciclu complet, care duce la perfecțiune. Taina misteriilor e doar pentru cei aleși, spune misticul Lovinescu, amintindu-și un adagio al misterelor: „Le Taureau est le fils du Dragon, le Dragon est le père du Taureau, c’est l’aguillon mystérieux que lance le Bouvier.” (Taurul e
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ți iei rămas bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteți nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-ați îmblânzit pe nimeni
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ucis omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea. Si acum, zise vulpea, îți dăruiesc o taină: Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. Numai timpul împărțit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă. Tu însă nu trebuie să uiți un mare adevăr: Devii răspunzător
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă. Tu însă nu trebuie să uiți un mare adevăr: Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de floarea ta. Și-acum, cunoscând aceste taine, vom putea înțelege mai bine, cu inima, lumea din jurul nostru. Soția noastră, este la prima vedere o femeie aidoma sutelor de mii de femei din jurul nostru, dar pentru noi ea este unică în lume, pentru că cu ea am împărțit ani
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
copiilor adoptați, pentru că pe ei i-am îngrijit, i-am protejat, i-am călăuzit prin viață, le-am dăruit timpul, strădania, dragostea noastră. Și foarte important este să știm că suntem răspunzători pentru tot ce am îmblânzit în jurul nostru. Și taina Micului Prinț se poate extinde și la lucrurile neînsuflețite. Locuința noastră este și ea deosebită pentru noi, o îndrăgim mai mult decât pe oricare altă locuință, pentru că aici, de-a lungul anilor, am făcut cu mâna noastră o mulțime de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fiind cea mai minunată țară, deși există în lume sute de țări frumoase, bogate, mai civilizate, mai îndestulate, mai ordonate. Purtăm însă cu toții, ascuns în suflet icoana sfântă a țarii în care ne-am născut, la care ne închinăm în taină și pe care o iubim așa cum este ea, împreună cu toate datinile și obiceiurile, cu credința și istoria ei milenară. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Calitatea În general, calitatea este sinteza însușirilor sau a laturilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dar îm amintesc cu multă nostalgie, cum în tinerețea mea, sentimental gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile celorlalți oameni. Acest sentiment de taină avea strălucirea lui numai de noi văzută, reprezenta o forță sfântă și era o imagine sublimă, plăpândă, ca o flacără pâlpăitoare de lumânare, care trebuia protejată și păstrată cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile celorlalți oameni. Acest sentiment de taină avea strălucirea lui numai de noi văzută, reprezenta o forță sfântă și era o imagine sublimă, plăpândă, ca o flacără pâlpăitoare de lumânare, care trebuia protejată și păstrată cu grijă și cu un adevărat devotament. Devenit public, acest sentiment gingaș
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și altul. Pentru vanitate, trebuie să vă spun că popa chiar mă invidiază că pot să scriu. El află atâtea lucruri spumoase la spovedanii și nu are când și cui să el spună. Sau, în orice caz, din cauză de taină a spovedaniei și alte interdicții de același soi, nu le poate introduce într-o proză. De-aia mă invidiază, pentru că io, dintr-un sfârâiac de fapt, pot să fac literatură. - Așa e la țară. Și io mai spun la predică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în Pușkin 6, iar eu un „boboc” ce abia începea să-și deschidă petalele interesului universitar. Ne-am reîntâlnit la Pașcani și pe această alchimie a sufletelor noastre, uneori nebănuit de tainică, am legat o relație puternică pecetluită de „Sfintele Taine” ale cununiei și botezului. Așa a devenit doamna doctor „nana noastră dragă.” Dincolo de acel numitor comun care capacitează statutul de medic, a existat și există în viziunea mea personală, o componentă atitudinală, un gen de amprentă comportamentală cu care am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În rochii grele de catifea și de brocart, brodate pe poale cu vulturi bicefali În fir de aur; iar În „cabine tul secret“, numai pentru domni și doamne, și În care mă strecu ram pe furiș, m-am inițiat În tainele organelor sexuale cu abnormitățile și melancoliile respective, reproduse cu fidelitate În ceara sanguinolentă și tumefiată, de-ți treceau toate poftele Închipuirii; așa cum, tot În acea vreme, aveam să descopăr, În Lumea Nouă Ilustrată, ziarul de duminică al partidului socia list
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]