179,567 matches
-
Antanea, consoarta lui Gabriel Mileticiu (1814-1850) și Natalia Mileticiu (1838-1843). În dreapta ușii apare numele tatălui, anume Sretco Mileticiu(1776-1824). Nu este scris nicăieri numele lui Gabriel Miletici, despre care părintele paroh, Ion Găvădină, consideră că nu poate fi înmormântat decât aici. În această capelă datorită scopului cu care a fost construită la început, și-au găsit locul de veci oameni de seamă ale căror nume sunt incluse în istoria bisericii și a orașului Oravița. Pe lângă cei amintiți, se numără și alții
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
85 de familii din 1781-1784, când biserica a luat ființă, s-au demarat lucrările de reparații și renovare a capelei, începând cu anul 2009. S-a extins spațiul cu 5 m creându-se astfel camera pentru decedații care sunt așezați aici, până la momentul înmormântării lor în cimitir. În față s-a construit un cerdac pentru cele trei clopote: două executate la Baia Mare, iar cel de al treilea cumpărat din Grecia. Iconostasul este făcut din lemn de cireș, identic cu cel de la
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
după un șut din lovitură liberă de la aproximativ 30 de metri de poarta „caramelelor”. Milner a marcat la 3-1 pentru Everton, iar meciul s-a încheiat 3-3. Este vândut la Manchester City pentru 27,5 milioane de lire sterline. Câștigă aici în sezonul 2011-2012 atât campionatul, cât și cupa și supercupa din anul următor. James Milner a debutat la echipa națională de tineret a Angliei pe 30 martie 2004, într-un meci Anglia - Suedia. Primul său gol a venit în timpul sezonului
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
mare, de peste între nodurile Ivanja Reka, Ivanić-Grad și Popovača. Deși secțiunile de la est de Ivanja Reka nu fac parte din centura propriu-zisă a Zagrebului (sunt cu taxă), populația zonei a crescut, odată cu creșterea suburbiilor din zona metropolitană a Zagrebului. De aici, a rezultat o creștere a traficului periurban și o creștere de ansamblu a traficului de tranzit pe autostradă, iar planurile pentru construirea la Rugvica a unui port la râul Sava a impus construcția unor noi noduri. Secțiunea din centura Zagrebului
Autostrada A3 (Croația) () [Corola-website/Science/330077_a_331406]
-
Stephane Guivarc'h. Pentru că formația a intrat în colaps financiar și a fost retrogradată în liga a treia, Goycochea nu a stat foarte mult la aceasta, întărcându-se în 1992 în America de Sud, de data aceasta la formația paraguayană Cerro Porteño. Nici aici nu avea să stea foarte mult, iar peste câteva luni avea din nou să schimbe echipa. După încă două evoluții care s-au întins pe perioada unei jumătăți de sezon la Olimpia Asuncion (Paraguay) și River, a ajuns la formația
Sergio Goycochea () [Corola-website/Science/330105_a_331434]
-
între satul Bixad aflat la vest și Băile Bálványos aflate la sud-est. Pe calea ferată cea mai apropiată gară este Bixad - gară accesibilă pe Magistrala CFR 400 - spre vest. În apropiere spre nord se află Pasul Cașin, (situat pe DN11B). Aici se află cea mai veche dintre coloniile de băi (Pucioasa din Turia), care au format și formează Băile Balvanyos. Actual se găsește aici un hotel - Best Western, în sediul fostului Sanatoriu TBC construit în 1930 după planurile arhitectului Grigore Ionescu
Pasul Turia () [Corola-website/Science/330126_a_331455]
-
pe Magistrala CFR 400 - spre vest. În apropiere spre nord se află Pasul Cașin, (situat pe DN11B). Aici se află cea mai veche dintre coloniile de băi (Pucioasa din Turia), care au format și formează Băile Balvanyos. Actual se găsește aici un hotel - Best Western, în sediul fostului Sanatoriu TBC construit în 1930 după planurile arhitectului Grigore Ionescu.
Pasul Turia () [Corola-website/Science/330126_a_331455]
-
juca la nevoie și un important rol militar. Astfel, o importanță deosebită a acordat zonei de la hotarul cu Moldova unde amenințarea vecinului său Vasile Lupu s-a dovedit a fi un motiv perpetuu de insecuritate, în acest scop fiind construite aici mănăstirile la Brebu și Măxineni. Deși a ales drept capitală orașul Târgoviște, mai mic dar mai bine protejat de munți și mai aproape de hotarul cu Transilvania, Matei Basarab a acordat o atenție deosebită apărării orașului București, cel mai important centru
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pe teritoriul țărilor române în secolul XIX. Astfel, Jean-Claude Flachat, un negustor francez, spunea în relatarea călătoriei sale prin Valahia, din 1740, că „"la Plătărești și Negoiești a trebuit să mâncăm din proviziile pe care le aveam pregătite, călugării de aici neavând să ne dea decât pâine neagră [...] această țară fiind pustiită de războaiele dese și atacurile tâlharilor"”. De altfel, în a doua jumătate a secolului XVIII, în mânăstire își vor stabili sediul diferite comandamente ale trupelor de ocupație austriece și
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
ocupat de închisoarea pentru femei, până în anul 1924 când mănăstirea și patrimoniul său sunt recâștigate pe cale juridică reintrând în compunerea Bisericii Ortodoxe Române. În 1930, patriarhul Miron Cristea decide reînființarea Mănăstirii Plătărești, ca mănăstire de călugări, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al Patriarhiei. Mănăstirea va suferi daune însemnate după cutremurul din 1940. Pentru refacerea bisericii s-au efectuat noi lucrări de reparație și consolidare, între anii 1942-1943, finanțate de stat prin Comisiunea Monumentelor Istorice, cu un deviz
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
scurtă perioadă, între 1948-1950, nou instalatele autorități comuniste au transformat din nou mănăstirea în închisoare, având două secții: una pentru femei deținute din motive politice și alta pentru bărbați, deținuți de drept comun, de fapt tot deținuți politici, cei închiși aici fiind în special reprezentanți ai clasei de mijloc, acuzați de nou-introdusa infracțiune de „deținere de devize și valută”. Între anii 1950-1960 s-au efectuat lucrări de modernizare în vederea transformării locașului de cult în spital pentru bolnavii suferinzi de afecțiuni psihice
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Pictura originală din 1649, executată în tehnica „frescă” utilizând pigmenți vegetali solubili în apă, se mai păstrează în prezent numai în pronaos. Pictura din pronaos este compusă din două ansambluri principale: Ușa de la intrarea în pronaos împarte tabloul ctitoricesc pictat aici în două părți: la stânga și pe peretele de nord sunt pictați o serie de membri ai familiei lui Matei Basarab: jupân Barbu și jupânița Calia - fratele și sora domnitorului, jupân Vâlsan - un văr al domnitorului, jupânița Stanca - probabil o nepoată
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
la 25 noiembrie și "Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul", la 20 iulie. În prezent mănăstirea nu dispune de posibilități de cazare. Mănăstirea se află în apropiere de Mănăstirea Cernica, la aproximativ 15 kilometri, pe drumul spre Oltenița. Se poate ajunge aici cu transportul în comun, din București, sau cu trenul. După intrarea în vigoare a Regulamentului Organic în Muntenia, în anul 1831, în conformitate cu art. 117 al acestuia este înființată "Vornicia Temnițelor". În anul următor, această nou creată instituție a elaborat primul
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
putea procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, realizând în totalitate pânza necesară pentru confecționarea lenjeriei și îmbrăcămintei utilizate în sistemul penitenciar. În plus, atelierul mai executa comenzi pentru armată, alte instituții de stat sau firme private. Aici au fost realizate țesăturile prezentate în cadrul pavilionului României la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900. În urma declarării Mănăstirii Plătărești ca monument istoric în anul 1915 și în vederea unei eventuale restaurări a sa, a fost luată decizia mutării închisorii pentru
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
anul 1915 și în vederea unei eventuale restaurări a sa, a fost luată decizia mutării închisorii pentru femei la Mănăstirea Văcărești, unde va funcționa până la izbucnirea războiului în anul 1916. Închisoarea a revenit la Plătărești în anul 1918, continuând să funcționeze aici până în 1924, când este mutată la Mislea. După primul război mondial, printre deținutele de la Plătărești s-au numărat și o serie de deținute pe motive politice, în special membre sau simpatizante ale Partidului Comunist Român și organizațiilor aflate sub controlul
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și Edirne. Marea Moschee din Bursă a fost prima moschee a selgiucizilor care urmează să fie transformată într-o o cupola. O altă moschee asemănătoare este Moscheea Veche din Edirne. Acest oraș a fost ultima capitala otomană înainte de Istanbul, și aici asistăm la etapele finale de dezvoltare arhitecturală care a culminat cu construirea celei mai mari moscheii de la Istanbul. Clădirile construite în Istanbul între perioada cuprinsă între captarea orașului și construcția Moscheii lui Baiazid al-II-lea la Istanbul sunt, de asemenea, considerate
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
descendent al familiei boierești moldovenești Miclescu, care a dat bani pentru finalizarea construcției. Tavanaul a fost decorat cu picturi. În perioada antebelică și apoi și în cea interbelică această clădire a devenit unul dintre cele mai mondene locuri ale Bucureștiului, aici organizându-se baluri elegante și întâlniri săptămânale ale aristocraților acelor vremuri precum membri ai familiilor Cantacuzino, Brâncoveanu, Sturdza, Carp, Băleanu, Balș, Greceanu sau Odobescu. Autoritățile comuniste instalate în România după abdicarea regelui Mihai I al României au decis să nu
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
primit trei luni de închisoare. Soția colonelului a refuzat să părăsească imobilul, fiind nevoită să se mute în camerele servitorilor. ICRAL-ul a închiriat imobilul Uniunii Artiștilor Plastici, care l-a împărțit în 7 apartamente. Printre cei care au locuit aici a fost familia pictorului Ștefan Szönyi. Fiica acestuia, Julieta, a jucat rolul Otiliei în filmul "Felix și Otilia". Colonelul Miclescu, fostul proprietar al clădirii, a refuzat să părăsească imobilul și a devenit chiriaș în propria locuință, locuind astfel timp de
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
al Republicii Franceze, a vizitat România în anul 1968, cerând să-și vadă foștii colegi de la Școala Superioară de Ofițeri de la Saint Cyr. Printre foștii săi colegi a fost colonelul Miclescu, iar astfel șeful statului francez a decis să locuiască aici pe durata vizitei sale în România. Bătrânul colonel Radu Miclescu a decedat în februarie 1990 în mica odaie în care locuise 40 de ani. Descendenții săi au vândut drepturile de proprietate în 1994 fostului antrenor al echipei FC Steaua București
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
în paragină. Casa a început să se degradeze: curtea este năpădită de buruieni, geamurile sunt sparte, plafonul a căzut pe mai mult de jumătate din suprafața construită, mobilierul vechi a fost pus pe foc de vagabonzii care s-au adăpostit aici. Reprezentanții Ministerului Culturii au încercat încă din 2001 să ia legătura cu proprietarii clădirii pentru a rezolva problema, dar aceștia nu s-au arătat interesați de soluțiile propuse. Ministerul Culturii i-a dat în judecată pe cei doi proprietari în
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
laterale semicirculare, boltirea fiind de asemenea realizată din calote semisferice. Naosul are o calotă foarte aplatizată pe patru arcuri susținute pe patru stâlpi care formează un pătrat în partea centrală. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Spațiul diaconiconului este sugerat de o simplă nișă. Despărțirea altarului de naos se face printr-o catapeteasmă de lemn. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei, în stil brâncovenesc, fiind pe jumătate înlocuită
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
de metri, apoi de „Sifonul Galben”, ceva mai scurt. A urmat apoi trecerea de „Sifonul Negru”, cel mai mare sifon din România, având peste 400 m lungime și o denivelare negativă de 40 m. După 1990 Jacques-Yves Cousteau a venit aici cu echipa sa de speologi și scafandrii autonomi, ocazie cu care s-a realizat un film documentar, în secțiunea „Explorări ale secolului XX” din filmul Muzeului Smithsonian din Washington DC. Explorarea continuă și în prezent datorită potențialului foarte mare și
Peștera Izverna () [Corola-website/Science/330152_a_331481]
-
sporit al profunzimii”. Microsoft a compilat o listă de principii considerate ca fiind centrale acestui limbaj de design. Primele reacții față de interfața Metro au fost, în general, pozitive. Într-o recenzie despre Zune HD, "Engadget" afirma că „Microsoft continuă și aici să promoveze tipografia cu litere foarte mari, realizând un layout sofisticat și ordonat, care este aproape tot atât de practic pe cât este de atractiv”. "CNET" a lăudat limbajul de design, afirmând că „este puțin mai îndrăzneț și mai informal decât grilele de
Metro (limbaj de design) () [Corola-website/Science/330153_a_331482]
-
acesta în 1760 și o dă ca zestre fiicei sale, Agripina, cu ocazia căsătoriei acesteia la 10 noiembrie 1824 cu vornicului Costache Sturza. Aceasta o vinde, în 1844, cu 3000 de galbeni, Societății de Medici și Naturaliști care își instalează aici sediul și mută totodată și Cabinetul de Istorie Naturală, aflat anterior într-un spațiu exiguu din clădirea Universității. Clădirea este situată pe fosta uliță a Hagioaiei (în prezent Bulevardul Independenței) și, atunci când a fost cumparată de Societatea de Medici și
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
o șură și un hambar, o poartă veche fără încuietoare". Pe locul viran situat la est de clădire a funcționat între 1844-1872, prin porunca Departamentului Treburilor din Lăuntru, o piață publică pentru vânzarea produselor agricole. Veniturile provenite din taxele încasate aici erau vărsate Societății și Muzeului. Ulterior, pe acest teren se organizează, din inițiativa lui Grigore Cobălcescu și Anastasie Fătu, o mică grădină botanică în care Dimitrie Brândză, conservatorul Muzeului, plantează mai mulți arbori dintre care se mai păstrează astăzi doi
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]