176,579 matches
-
președintele Andrew Johnson să convoace Senatul într-o sesiune extraordinară a doua zi. Numeroși republicani au râs de „nebunia lui Seward”, deși criticile lor par să se fi bazat mai mult pe ostilitatea față de președintele Johnson decât pe problematica achiziției teritoriale. Seward a dus, însă, o campanie viguroasă de convingere și, cu susținerea lui Charles Sumner, președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, a obținut la 9 aprilie aprobarea tratatului cu 37 de voturi pentru și 2 împotrivă. Timp de peste un
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
baronul von der Goltz. Forțele elene a fost înfrântă în câteva săptămâni. Marile puteri au fost obligate să intervine din nou pentru semnarea unui armistițiu în mai 1897. Înfrângerea Greciei în războiul din 1897 a dus la unele mici pierderi teritoriale în nordul Tesaliei, plus despăgubiri de război de aproximativ 4.000000£, dar la o mare victorie diplomatică. Marile puteri (Regatul Unit, Franța, Rusia și Italia), după massacrul de la Heraklion de pe 25 august, au impus o soluție finală „Chestiunii Cretane”. Creta
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
iunie 1913 a fost semnat un protocol militar sârbo-elen prin care țările semnatare își asigurau sprijin reciproc în cazul unui atac al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină o putere hegemonică în Balcani și a pretins compensații teritoriale excesive. În același timp, Servia a cerut la rândul ei compensații teritoriale mai mari decât cele care fuseseră convenite cu bulgarii la începutul războiului. Serbia a cerut o revizuire a termenilor tratatului original, de vreme ce pierduse nordul Albaniei datorită deciziei marilor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
semnatare își asigurau sprijin reciproc în cazul unui atac al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină o putere hegemonică în Balcani și a pretins compensații teritoriale excesive. În același timp, Servia a cerut la rândul ei compensații teritoriale mai mari decât cele care fuseseră convenite cu bulgarii la începutul războiului. Serbia a cerut o revizuire a termenilor tratatului original, de vreme ce pierduse nordul Albaniei datorită deciziei marilor puteri de înființare a statului albanez într-o regiune care fusese considerată
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în timp ce în nor, armata română a început marșul spre Sofia. Bulgarii s-au văzut obligați să ceară armistițiul. Venizelos s-a deplasat la cartierul general al armatei elene la Hadji-Beylik, unde trebuia să se sfătuiască cu regele constantin cu privire la pretențiile teritoriale pe care urma să le aibă Grecia în timpul conferinței de pace. După aceea, permierul elen s-a îndreptat spre București, unde a fost convocată conferința de pace. Pe 28 iunie 1913, a fost semnat tratatul de pace dintre Grecia, Muntenegru
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sau că rivalul său politic nu va primi ajutoare din apus. De asemenea, regele cerea garanții din partea aliaților cu privire la respectarea integrității și neutralității țării și la retrocedare oricărui bun rechiziționat de aceștia în tipul războiului. Violarea de către franco-britanici a integrității teritoriale ale Greciei de-a lungul întregului an 1916 jignea onoarea elenilor și prin aceasta făcea ca popularitatea regelui Constantin să crească. A avut loc o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
un discurs ținut la Salonic pe 23 iulie 1928. La 11 zile după preluarea puterii, el a trimis o scrisoare primului ministru Ismet Inonu și ministrului afacerilor externe ale Turciei Tevfik Rüștü, prin care declara că Grecia nu are pretenții teritoriale față de vecinul ei. Inonu a răspuns pozitiv la această scrisoare, iar Italia și-a arătat disponibilitatea să medieze între cele două țări. Negocierile au fost întârziate de problema complicată a proprietăților cetățenilor strămutați. În cele din urmă, cele două părți
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
principiilor pe baza cărora plănuia obținerea independenței Croației pe baza identității etnice croate și a religiei catolice. Această misiune avea să fie responsabilitatea unui "ustanak", anume o armată insurgentă, formată din etnici croați, sub conducerea ustașilor. Purificarea etnică și cuceririle teritoriale aveau să fie în centrul agendei partidului. Pavelić credea că noul stat croat trebuie să conțină mare parte din Bosnia și toată Dalmația. Pavelić și partidul său au susținut că Croația deja îi învinsese pe nomazii estului și pe musulmanii
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
baza unor documente comerciale și contabile întocmite în fals, de Maxim Ioan - director general al FSE, Bontaș Vasile - director general al AE și Roza Giulio-Giuzepe - director economic al AE. În noiembrie 2000, Mihai Stolojanu, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, Susanu Nicu-Romeo, expert în cadrul Sucursalei Teritoriale București a FPS și George Vodislav, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, au aprobat o notă prin care creanțele fictive ale Ana Electronic au fi fost transformate
Dosarul „Loteria II” () [Corola-website/Science/321113_a_322442]
-
de Maxim Ioan - director general al FSE, Bontaș Vasile - director general al AE și Roza Giulio-Giuzepe - director economic al AE. În noiembrie 2000, Mihai Stolojanu, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, Susanu Nicu-Romeo, expert în cadrul Sucursalei Teritoriale București a FPS și George Vodislav, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, au aprobat o notă prin care creanțele fictive ale Ana Electronic au fi fost transformate în acțiuni la FSE. Având concursul fraudulos al expertului
Dosarul „Loteria II” () [Corola-website/Science/321113_a_322442]
-
și Roza Giulio-Giuzepe - director economic al AE. În noiembrie 2000, Mihai Stolojanu, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, Susanu Nicu-Romeo, expert în cadrul Sucursalei Teritoriale București a FPS și George Vodislav, membru al Comitetului Director al Sucursalei Teritoriale București a FPS, au aprobat o notă prin care creanțele fictive ale Ana Electronic au fi fost transformate în acțiuni la FSE. Având concursul fraudulos al expertului evaluator Precup Ilie, care a indicat cu intenție o valoare a acțiunilor societății
Dosarul „Loteria II” () [Corola-website/Science/321113_a_322442]
-
franco-italiene prin prevederile Conferinței de la San Remo din 1920. Prin eforturile Organizației Sioniste, acest protectorat nu a fost niciodată proclamat, fiind preferat repartizarea întregului teritoriu Mandatului britanic. Mandatul a fost un instrument legal și administrativ, nu un teritoriu geografic. Jurisdicția teritorială a mandatului putea fi schimbată prin tratate, capitulații, concesiuni sau alte mijloace legale. Pentru un observator neavizat, părea că frontiera mandatului britanic pentru Palestina trebuia extinsă până la frontiera apuseană a mandatului Mesopotamiei. De fapt, regiunea de la est de linia Damasc-hamma-Aleppo
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
teritoriile care se întind între Iordan și granița estică a Palestinei vor fi determinate ulterior”. Sanford Silverburg a susținut că „o Palestină” în înțelesul concepției politice occidentale practic nu a existat. El a notat că eșecul în stabilirea unui element teritorial vestic sau a unui cadru de referință au umbrit discuțiile, în acest sens fiind citată opinia conform căreia Transiordania a fost ruptă de restul Palestinei ca o „non sequitur”. Mary Wilson constată că teritoriul de la est de Iordan, între Damasc
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
vecinul ei. La sfârșitul toamnei anului 1945, sovieticii concentraseră trupe în Caucaz în vederea unui potențiale invazii în Turcia. Cererile sovietice, care țineau cont de doleanțele armenilor, au fost prezentate Aliaților. Premierul britanic Winston Churchill s-a opus unor asemenea pretenții teritoriale, în vreme ce președintele american Harry S. Truman a considerat că această problemă trebuie rezolvată fără implicarea altor părți. În timpul crizei, URSS a cerut de asemenea Turciei să permită amplasarea unei baze militare sovietice în regiunea Bosforului. În toată această perioadă, politicienii
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
sistemul de segregare rasială aplicat în Statele Unite până în 1962 : membrii comunităților pot locui pretutindeni în teritoriul țării, dar indiferent unde trăiesc, au drepturi diferite, legi diferite, datorii diferite, și nu se pot amesteca. Este astfel diferit de sistemul de „autonomie teritorială” al rezervațiilor indigene din S.U.A. și al teritoriilor ori republicilor autonome din Europa sau Rusia, în care toți cetățenii au aceleași drepturi și îndatoriri, putându-se amesteca, dar în care anumite porțiuni de teritoriu sunt gestionate în mod autonom și
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
sincretici din Muntele Druz și Munții Liban s-au bucurat de autonomie de tip feudal. Aceste grupuri erau diseminate pe tot cuprinsul imperiului, cu minorități semnificative în cele mai multe dintre orașele importante. Autonomia acestor grupuri era imposibil de aplicat pe baze teritoriale. Toți creștinii creștinii ortodocși supuși ai Imperiului Otoman erau încadrați în milietul denumit "millet-i Rûm", literal „neamul Romanilor”, nume referitor la faptul că înainte de a fi supuși ai sultanilor, fuseseră cetățeni ai imperiului Roman de răsărit, numit ulterior „Bizantin”. Astfel
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
și chiar și în anumite domenii administrative, în special în ceea ce privește dreptul civil. Practic, milieturile au fost entități autonome în tot ceea ce privește problemele religioase, culturale și sociale. Autonomia lor era însă limitată prin excluderea oricărei expresii politice. Ea nu era teritorială ci demografică, aplicându-se membrii unei comunități pe tot teritoriul imperiului. În secolul al XIX-lea au fost înființate noi milieturi pentru comunitățile creștinilor greco-catolici și protestanți. Biserica Ortodoxă Bulgară a fost recunoscută ca miliet de sine-stătător prin firmanul din
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
așa-numita Northern Limit Line (linia de demarcație maritimă dintre cele două Corei), cerând o frontieră mai la sud, care cuprinde niște locuri de pescuit și mai multe insule sud-coreene, inclusiv Yeonpyeong. Într-un efort de a-și afirma pretențiile teritoriale, Coreea de Nord la finalul anilor '90 și la începutul anilor 2000 au făcut mai multe incursiuni la sud de Northern Limit Line ceea ce a dus la o bătălie navală lângă insula Yeonpyeong în 1999, precum și un alt conflict în aceeași zonă
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
de conflicte dintre forțele franceze și cele turce au fost numite și „Războiul din Cilicia” (în franceză La guerre en Cilicie), sau „Frontul Sudic” (în turcă Güney Cephesi). Aliații occidentali, în particular premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei câștiguri teritoriale importante în dauna Imperiului Otoman, dacă elenii ar fi intrat în război de partea Atantei. Grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), regiuni din Anatolia apuseană din jurul orașului İzmir. În mai 1917, după
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
timp cel mai dezvoltat oraș suedez. Vidzeme era cunoscut drept grânarul Suediei. Livonia suedeză a intrat în cadrul Imperiului Rus în 1721, iar Livonia poloneză a intrat în componența Rusiei la a doua împărțire a Poloniei, în 1793. Datorită noilor achiziții teritoriale, prin Vidzeme și Riga, Rusia obținuse un coridor strategic spre Europa. Șerbia a fost anulată în Courland în 1818, în Vidzeme în 1819, iar în Latgalia în 1861. Letonia a devenit una din cele mai dezvoltate provincii ale Imperiului Rus
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
fondator al țării. El a unit teritoriul relevant sub domnia sa până în 1030, subjugând ținuturile așa-zișilor unguri negri și domeniile stăpânite până atunci de căpetenii locale (de exemplu "Gyula" (Ardealul) și Ahtum sau Ohtum (Banatul)). Ștefan a introdus împărțirea administrativ teritorială în comitate și a înființat o organizare ecleziastică cu două arhiepiscopii și mai multe episcopii. După moartea fiului său, Emeric (2 septembrie 1031), regele Ștefan I l-a numit urmaș pe fiul surorii sale, venețianul Peter Orseolo, ceea ce a dus
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
expediției sale fiind inspirat de lecturile sale din Verne. Ținutul a fost numit după căpitanul Altamont, un explorator american, primul care a pus piciorul pe acest teritoriu. Citind romanul, nu este clar dacă Noua Americă vrea să fie o pretenție teritorială a Statelor Unite ale Americii. După cum arată William Butcher, acest lucru nu ar fi surprinzător, ținând cont că Verne a scris despre achiziția teritoriului Alaska în "Ținutul blănurilor", iar insula Lincoln este propusă pentru a deveni posesiune americană în "Insula misterioasă". De fapt
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
grecii și i-au alungat din Anatolia în timpul Războiului greco-turc din 1919-1922. După semnarea Tratatului de pace de la Lausanne, Grecia a pierdut Tracia Răsăriteană, Imbros și Tenedos, Smirna și orice alt teritoriu din Anatolia. Pentru a evita formularea unor pretenții teritoriale în viitor, Grecia și Turcia au căzut de acord să efectueze o serie de „schimburi de populație”. În timpul conflictului, 151.892 de greci se refugiaseră din Asia Mică în teritoriile controlate de Atena. Tratatul de la Lausanne a oficializat mutara a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
peste 20000 de aborigeni au pierit. Cu mult mai devastatoare au fost însă efectele bolilor europene care au redus semnificativ populațiile native până la începutul secolului XX, un fapt care este posibil să fi afectat capacitatea lor de rezistență în fața expansiunii teritoriale a coloniștilor.. în 1861, vasul victorian HMCSS "Victoria" a fost detașat pentru a ajuta guvernământul colonial neo zeelandez în războiul împotriva populației Măori din regiunea Taranaki. "Victoria" a fot folosită ulterior pentru misiuni de patrulare și suport logistic dar un
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Irlandeză Provizorie (IRA). Expansiunea orașului a fost încetinită de război, iar ideea de „centură verde” a fost lansată curând după aceea. Din cauza extinderii mari a orașului, County of London și London County Council au fost desființate. Orașul a fost reorganizat teritorial în 32 de unități administrative numite „borough” și a fost creat Greater London Council (GLA) ca organ administrativ local ales pentru a guverna regiunea. Orașul propriu zis și întreaga sa zonă metropolitană (care se întinsese până în comitatele învecinate) au fost
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]