18,258 matches
-
de un an și jumătate într-un atelier al companiei Nancy, și unde a urmat cursurile pe care le ținea la universitate rabinul Israel Levy. La Paris a făcut cunoștință și cu baronul Edmond de Rothschild care sprijinea proiectul de așezare agricolă evreiască în Palestina. Sub influența lui Eliezer Ben Yehuda, David Judelovitch a hotărât să-și consacreze timpul muncii de educație și în primul rând în domeniul renașterii limbii ebraice. Întors din Paris, cu numire din partea baronului Rothshild, în anul
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
conac construit după anul 1629. Primul dintre acestea, Turnul, constituia locuința proprietarilor: într-una dintre încăperile sale a văzut lumina zilei în 1580 Gabriel, fiul lui Farkas Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613-1629). Locul nașterii principelui a fost marcat prin așezarea unei plăci comemorative cu blazon și inscripție, realizată la Cluj în anul 1627. Conacul mai comod, care a preluat funcția turnului de locuință, a fost construit de către Ștefan, fratele mai mic al principelui. În anul 1670 stările transilvănene au dispus
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
bandiți și-au crescut efectivele cu țărani sărăciți, aventurieri sau criminali de drept comun evadați. Klefții din perioada dominației otomane erau în general oameni care fugeau de răzbunarea, taxele ridicate, represaliile autorităților otomane sau de creditori. Ei atacau călătorii sau așezările izolate și se refugiau în regiunile greu accesibile din munți. Cele mai multe bande de klefți au participat într-o formă sau alta la Războiul de Independență al Greciei. În timpul acestui conflict, klefții și armatoloi au format coloana vertebrală a forțelor armate
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
an, când a făcut primele cercetări din această zonă însoțit fiind de pictorul elvețian Henri Trenk. Cei doi au realizat un album de relevee și acuarele, păstrat la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Primul cercetător care a analizat cu atenție așezările rupestre încercând totodată să le popularizeze, a fost profesorul buzoian Basil Iorgulescu în perioada 1890 - 1891. În anul 1892 a publicat „Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău” ce conține o serie de descrieri amănunțite, precum și observații asupra
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-a afirmat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și inginerul Paul Lazăr Tonciulescu. Așezările rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe "culmea Ivănețu", pinten paleogen orientat nord-est sud-vest care prelungește zona montană și, care se menține în general la circa 1000 m, doar câteva vârfuri mai importante formate
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Dunării prin intermediul legiunilor romane, zona Buzăului a reprezentat locul pe unde s-a făcut legătura circulației bunurilor materiale dintre Dobrogea (încorporată în "Moesia Inferior") și Transilvania ("Dacia Romană"). Conform opiniilor - subiect de controversă - ale unora dintre istorici, o parte din așezările rupestre din zona Aluniș - Nucu pot fi datate în epoca de afirmare a creștinismului în stânga Dunării, cu alte cuvinte în secolele III - IV d. H. Este dincolo de îndoială faptul că pe valea Buzăului au existat în acea epocă creștini, precum
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăstiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunității monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona toate schiturile din jur. În mod indirect, existența schiturilor rupestre pe plan local a influențat pe cea a așezărilor umane, deoarece au avut tendința de a coagula în jurul lor comunități rurale. Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a afectat profund viața monahală din zona Buzăului, distrugerile provocate de acesta asociindu-se cu dispariția unora dintre schiturile rupestre. Dificultățile asociate cu condițiile
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
găsește menționat astfel un sat numit "Fundăturile", localizat aproximativ în arealul complexului rupestru, sat care a dispărut ulterior)." Extincția comunităților monahale, a determinat ca micile cătune parțial formate alături de sau împreună cu acestea, să intre în declin, astfel că respectivele mici așezări au supraviețuit cel mult până în primele decenii ale secolului XX. Din păcate s-au înregistrat agresiuni asupra așezărilor rupestre: de exemplu o parte din pereții schitului „Peștera" au fost colorați cu spray-graffiti. De asemenea, s-au făcut intervenții neautorizate de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Extincția comunităților monahale, a determinat ca micile cătune parțial formate alături de sau împreună cu acestea, să intre în declin, astfel că respectivele mici așezări au supraviețuit cel mult până în primele decenii ale secolului XX. Din păcate s-au înregistrat agresiuni asupra așezărilor rupestre: de exemplu o parte din pereții schitului „Peștera" au fost colorați cu spray-graffiti. De asemenea, s-au făcut intervenții neautorizate de modernizare a structurilor, cum s-a întâmplat la biserica schitului Aluniș unde au fost montate geamuri termopan (după ce
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
pe tablă de zinc. Locația sa este pe marginea unui povârniș, la 4,5 km nord de satul Nucupe "Culmea Spătarului". Din ansamblu, pe lângă "Agatonul Nou" mai fac parte "Agatonul Vechi" și "Crucea Spătarului", aflate la 200-300 m. Din fosta așezare se mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura), existența sa este considerată din secolul XIII
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dar acum este distrusă parțial de seisme. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. Originea este naturală, cu amenajări antropice ulterioare. Funcția ei a fost aceea de a a servi ca refugiu în vremuri de restriște. Prezența unei multitudini de așezări rupestre într-un spațiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele Athos, pentru zona în cauză folosindu-se și denumirea de ""Athos Românesc"". Comparația nu are susținere în realitate, acestă susținere fiind însă mai bună cu referire la Mănăstirea
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cu referire la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea (unde, la fel ca la Athos, femeile nu pot intra), sau cu referire la Munții Neamțului, unde este un mare număr de mânăstiri, schituri și chilii de sihaștri izolate, cu mare densitate. Aceste așezări rupestre par a fi fost locuite în mai multe perioade istorice. Deși indicațiile cronologice despre aceste întemeierea acestor așezăminte lipsesc, insuficiența informațiilor documentare și aspectul lor de multe ori straniu sau romantic au iscat o întreagă literatură ce a propus
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
continuare controversată) a "Gothiei" în estul Munteniei și sudul Moldovei este un argument pentru întemeierea de așezăminte monahale înspre zonele montane relativ ferite de populațiile migratoare. Ilie Mândricel și Victor Bortaș, preluând opiniile lui Vasile Drăguț, au sugerat că unele așezări precum Ghereta și Ușa Pietrei (unde lipsesc elemente certe de datare în acest sens), alături de Peștera lui Dionisie Torcătorul au unele caractere care le recomandă drept altare de rugăciune audiene. Afirmațiile se corelează cu afirmațiile lui Drâmbocianu, care a datat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dintre cercetătorii locali precum Prof. Dumitru Nica sau Diana-Liana Gavrilăcă unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice, cum ar fi cel situat deasupra bisericii de la Aluniș. Arealul Ivănețului reprezintă unul dintre cele două nuclee principale de aglomerare a așezărilor monahale din Subcarpații Buzăului, cu origine în secolele XV-XIX. Deși condițiile propice monahismului sunt din punct de vedere fizico-geografic cel puțin la fel de favorabile și către nord-estul acestui pinten paleogen, totuși respectivul nucleu monahal este localizat doar într-o anumită zonă
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
monahismului sunt din punct de vedere fizico-geografic cel puțin la fel de favorabile și către nord-estul acestui pinten paleogen, totuși respectivul nucleu monahal este localizat doar într-o anumită zonă a Ivănețului. În cadrul Subcarpaților Buzăului, densitatea toponimelor specifice asociate unor astfel de așezări, este aici cea mai mare. Este demn de remarcat însă că această densitate are valori mari nu numai în zona sa centrală dintre vârfurile Zboiu și Arsenia unde se află Complexul rupestru Nucu, ci și în cea nordică, Vinele Calde
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru de pe versantul estic al Ivănețului ori lacurile dezvoltate în dolinele de de pe dealul Bisocii, de la Policiori de pe Valea Grabicina sau de la Odăile ori Recea. Ținutul Buzăului se bucură de o așezare deosebit de favorabilă din punct de vedere biogeografic, fiind situat în regiunea biogeografica continentală, însă la joncțiunea cu regiunile alpina și stepică. La această poziție favorabilă trebuie adăugate și oportunitățile oferite de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Erik cel Roșu" Thorfinn a plecat din Groenlanda în anul 1004 sau 1005, cu trei nave la bordul cărora se aflau 160 de persoane, au debarcat în Vinland, care a fost descoperit câțiva ani mai înainte de Leif Eriksson. Localizarea exactă așezărilor scandinave nu este cunoscută, în ciuda descoperirii unor inscripții runice, arme scandinave, construcții și nave. Cu strugurii sălbatici menționați în saga, coloniștii s-ar putea întâlni doar la latitudinea statului american Massachusetts. Fiul lui Torfinn, Snorri care s-a fost născut
Thorfinn Karlsefni () [Corola-website/Science/326154_a_327483]
-
a respins, în unanimitate, proiectul distrugerii vestigiilor romane din dealul Cetate (unde de află și "Situl arheologic Alburnus Maior -Roșia Montană", declarat în prezent Monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu cod LMI: AB-I-s-A-00065, constituit din Așezarea romană de la Alburnus Maior, Zona Orlea; Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Galeria "Cătălina Monulești" din zona protejată a centrului istoric al localității). După
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
un oraș din nord-vestul Statelor Unite ale Americii, statul Washington, situat pe coasta de nord a fluviului Columbia. Vancouver este reședință a comitatului Clark și face parte din zona metropolitană Portland-Vancouver care este a 23-a arie metropolitană ca mărime din Statele Unite. Prima așezare permanentă a europenilor a apărut în 1824, atunci când Fort Vancouver a fost stabilit ca un post comercial de blană a companiei Hudson Bay. Din acel moment, zona a devenit explorată atât de Statele Unite cât și de Marea Britanie în cadrul unui acord
Vancouver, Washington () [Corola-website/Science/326281_a_327610]
-
a fost construită în satul Cincu din județul Brașov de către coloniștii germani la mijlocul secolului al XIII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Cincu este înregistrat în lista monumentelor istorice al județului Brașov sub codul LMI BV-II-a-A-11639 având trei obiective principale: Așezarea săsească Cincu a devenit într-un timp foarte scurt centrul administrativ al Scaunului Cincului sau "Scaunul de Schenck" ( ), ea fiind atestată documentar pentru prima dată în 1329. Având o dezvoltare rapidă, în 1474 localitatea a căpătat statutul de târg ("oppidum
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
numeric (cu aproximativ 10:1) venind din cele treisprezece colonii în sudul Canadei. Din 1670, prin intermediul Compania Golfului Hudson, englezii și-au exprimat pretenția pentru Golful Hudson și bazinul său de drenaj (cunoscut sub numele de Pământul lui Rupert) și așezările de pescuit din Newfoundland. Explorările lui René-Robert Cavelier au asigurat Franței cerere pentru Valea Râului Mississippi unde vânătorii de blănuri și câțiva coloniști au înființat așezări risipite. Expansiunea franceză a contestat pretențiile Companiei Golfului Hudson și în 1686 Pierre de
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
Hudson și bazinul său de drenaj (cunoscut sub numele de Pământul lui Rupert) și așezările de pescuit din Newfoundland. Explorările lui René-Robert Cavelier au asigurat Franței cerere pentru Valea Râului Mississippi unde vânătorii de blănuri și câțiva coloniști au înființat așezări risipite. Expansiunea franceză a contestat pretențiile Companiei Golfului Hudson și în 1686 Pierre de Troyes, a condus o expediție pe uscat de la Montreal, la malul golfului, unde au reușit să ocupe unele zone. Au fost patru războaie intercoloniale și două
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
perioadă a izbucnit un conflictului acerb între regele Ladislau al IV-lea și biserica catolică, reprezentată mai ales de legatul papal, episcopul Filip (trimis de papă Nicolae al III-lea.Biserica a reacționat cu consternare la neaplicarea legilor adoptate cu privire la așezarea cumanilor șamaniști și convertirea lor la creștinism, în vreme ce regele ducea o viață de desfrâu în mijlocul acestei populații, cu care se înrudea prin mama sa și cu care se identifică tot mai mult. După ce a fost excomunicat, în anul 1279, regele
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
(în ), uneori numită Noul Plymouth (în ) sau Colonia Golfului Plymouth (în ), a fost o colonie britanică din America de Nord, care a existat între 1620 și 1691. Prima așezare a Coloniei Plymouth a fost New Plymouth, un loc prielnic de fondare al unei localități, descoperit anterior și denumit de către căpitanul John Smith. Așezarea, care a servit drept capitală a coloniei, este astăzi modernul oraș Plymouth. În perioada sa cea
Colonia Plymouth () [Corola-website/Science/322553_a_323882]