21,524 matches
-
Tipătescu: (bătând în palmele Zoii) Care onorabil? Trahanache: (același joc) Ei, ai puțină răbdare... Cațavencu, de... Tipătescu: Cu ce alta? Trahanache: (bătând cu putere în palmele Joichiții) Cu altă plastrografie... Ce plastograf! Pristanda: (care a venit cu paharul cu apă) Curat plastograf! (Cortina) ACTUL II (Același salon) SCENA I Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu stau împrejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale; fiecare are câte un creion colorat în mână Brânzovenescu: Șaizeci și nouă cu roșu, buni,... unsprece cu albastru... ai lor
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
intră prin dreapta, e puțin mișcat) O făcurăm și p-asta... și tot degeaba. Am pus mâna pe d. Cațavencu... Când am asmuțit băieții de l-a umflat, striga cât putea: "Protestez în numele Constituției! Asta e violare de domiciliu!" Zic: "Curat violare de domiciliu! Da' umflați-l!" Și l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întorsc cu birja acasă la el, am căutat prin toate colțișoarele, am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mă rog să pardonați... Cațavencu: Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele tale... Adică noi nu știm cum merge poliția? (sentențios.) Întrun stat constituțional un polițai nu e nici mai mult nici mai puțin decât un instrument! Pristanda: Curat instrument! Cațavencu: Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină... Eu chiar am scris un articol în privința asta. Nu știu dacă l-ați citit? Pristanda: Trebuie să-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta dvoastră o citesc ca
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ghiță... Ce e? Spune! Pristanda: (oprindu-se) Coană Joițico, voiam să... Zoe: (fierbând) Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dămi-o s-o văz! (foarte agitată) Dă-mi-o, s-o văz! Tipătescu: Zoe! Ești nebună! Pristanda: (aparte) Curat nebună! Zoe: Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta. Pristanda: (căutând s-o calmeze) Nu, coană Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat... "Răcnetul" nici n-a apărut astăzi... După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
meu. Mi-a folosit pe parcurs, În Securitate, pentru că, fiind tânăr și sănătos, biologic te educi, Îți educi funcțiunile, și reușeam să-mi rezolv problemele fiziologice dimineața și seara când mă scoteau la baie..., iar oala Încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că, neavând voie să dorm sau să mă Întind, o Întorceam cu fundul În sus și m-așezam pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar după un timp a făcut iar dreapta. Și pe urmă stânga și s-a oprit. „Unde mă Împușcă? Unde?” Au coborât, m-au luat de mână, am intrat undeva și m-a izbit un aer cald și de loc curat, proaspăt, de var proaspăt... Cam În ce perioadă se Întâmpla asta? Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am intrat undeva și m-a izbit un aer cald și de loc curat, proaspăt, de var proaspăt... Cam În ce perioadă se Întâmpla asta? Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe jos dormitoarele ăstea mari erau pavate cu cărămidă, lustruită bine, că acolo curățenia Începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea Într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare În fundul dormitorului și asta era tot... Câți erați Într-un dormitor? Păi, cam 150-200 de oameni Încăpeau Într-un dormitor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu, absolut deloc. Mai ales că am reușit să duc o viață bună. Pe mine ceea ce m-a dus la Închisoare, educația care am primit-o până atunci și apoi În Închisoare, m-a ajutat tot restul vieții să rămân curat și cinstit. Nu regret nimica, n-am făcut nimica rău, mi-am iubit țara și nu cred că veți găsi un deținut politic care să vrea să se răzbune. Eu n-am auzit... Și m-am Întâlnit cu securiștii care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu cred c-a fost un elev din liceu care să nu fi rămas cu un sentiment al Întâmplării străin de adevăr sau de ceea ce simțea În sufletul lui. Aci s-a câștigat foarte-foarte mult și s-a văzut latura curată a localnicilor, Încât n-o mai putut să facă nimic: degeaba o-ncercat să mai adune o’meni pe la săli, pe la cinematograf, că nu au reușit deloc-deloc să facă nimic, pentru că totdeauna se părăsea sala cu bătăi de picioare și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce e de făcut, să măsurăm la fiecare cât ne ajunge?” Fiecare s-o grăbit ca să apuce un loc unde era mai Îndosit. Eu am zis că mie mi-e bine la ușe, că dupe coridor tot vine puțin aer curat... Păi, eu n-am fost sătul de aer... Închipuiți-vă cum era, cu jaluzele făcute șablon, Închise din toate părțile, lipite de părete, și aerul vinea numai pe sus și soarele... dacă era, Încolo, nimic... Și o dată, o făcut un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care era spre Olănești... Am coborât și toți: „Bă, care dai o țuică?”. Eram Înainte de masă și o țuică era trei lei. Unu’: „Io am doi lei”... Altu’: „Am cinci lei”... Am intrat la un bufet Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai băut un rând. E, după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a mai adus unu’: „Bă, fraților, de unde sunteți? Cum e aicea? Pentru ce sunteți arestați?”. Și a stat vreo zi cu noi. Ne uitam noi la palmele lui... ceva fumase, da’ de unde?! Și vedeam noi palmele lui că-s prea curate... Știi? Și-l scotea pe el câte o jumate’ de oră, venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii, da’ aveau tablă aici și sticlă era pe dincolo de tablă, da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
227. Restaurantul Iordache Ionescu, de pe strada Covaci nr. 7, a funcționat până în prima jumătate a secolului trecut; aici au cântat lăutari vestiți ai vremii, printre care Cristache Ciolac. bucureștiul în 1871 135 Marea vâlvă a restaurantului acestuia care avea bucătăria curat românească a început din ziua în care umoristul Nae Orășeanu a compus nostima lui listă de bucate care, în parte, a rămas până la noi și se va perpetua. Iată, atât cât îmi amintesc, o parte din poreclele lui N.T. Orășeanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. Pe vremea pe care o descriu exista cântărețul care, a doua zi după fiecare eveniment însemnat, îl cânta în versuri de actualitate. Astăzi, cântărețul a dispărut. După 50 de ani, acest gen vesel, curat, lipsit de obscenități, plăcut intelectualității, literar, nu-l mai cultivă nimeni. Neapărat, cauza este că nu mai rentează. Căci, să nu uităm că trăim azi o vreme în care supremul câștig bănesc este suprema aspirațiune. Vara Bucureștii nu aveau spectacole
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De aceea numărul marilor baluri în lumea de sus era destul de însemnat pe timpul iernii. Înfățișarea Capitalei era și cu mult mai națională decât este azi. Pe când astăzi, și mai cu seamă de la război încoa, Bucureștii au luat înfățișarea unui oraș curat cosmopolit, pe atunci era un oraș pur național. Pretutindeni, la spectacole, în cafenele, în cofetării, în birturi, la Șosea, oriunde, nu erau decât români. Rareori întâlneai câte un străin, și când îl vedeai îl arătai cu degetul.308 Iată de ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
austriece, guvernul a insistat pentru votarea în acea sesiune a concesiunii. Mai mulți deputați, printre care A.C. Catargiu, CandianoPopescu, N. Blaremberg, G. Exarhu, Vl. Ghica ș.a. au cerut „votul pe față“ fiind susținuți și de I.C. Brătianu („Dacă e lucru curat, să se facă pe față, înaintea țării“), dar votarea s-a făcut, în cele din urmă, tot cu „bile“ (bile albe=pentru, bile negre = contra). 61. În Adunarea Deputaților controlată de conservatori concesiunea construcției liniilor ferate Ploiești-Predeal și Adjud-Tg. Ocna
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu s-a făcut măcar vreo comandă de puști; armata este redusă tot la puținele puști aduse de mult atacatul și calomniatul guvern de la 1868. Ba se mai afirmă că în cestiunea puștilor se urzesc afaceri demne întru toate de curata concesiune Crawley.“1 În no. de la 9 ianuarie, în locul primului articol sunt publicate următoarele știri: „Austria mobilizează toată puterea sa armată și a chemat toate rezervele. Știrea e pozitivă, deoarece supușii austriaci din România, cari fac parte din rezerve, sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
înhață tronul pentru realizarea ei, în România singur tronul face politică aventuroasă, iară poporul suspină după liniște și repaos. Misiunea Austriei nu este, dar, d-a menține pe principele Carol pe zdruncinatul său tron. Noi, urmărind în Orient o politică curat de interese, nu putem prinde gust pentru noul minister al sabiei din București.“34 Acest articol dezlega multe mistere, însă opinia publică din țară nu-i dădu o prea mare importanță. Mai întâi se vedea lămurit că ministerul Lascăr Catargiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
retras de la cârmă. Ion Brătianu a luat puterea. Am spus că Manolache Costache Epureanu, deși era șef al guvernului, n-a putut introduce în Cameră decât unul sau doi partizani. Om foarte de treabă, Epureanu a făcut alegeri libere și curate, dar rezultatul a fost că nu s-a putut menține la guvern. Văzând izolarea în care se afla și puțina autoritate de care se bucura, a luat hotărârea să se retragă. La începutul unei ședințe a cerut cuvântul și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un alt liceu din Capitală. În scurtă vreme acest ziar, foarte bine scris, unde au debutat, rând pe rând, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Vlahuță etc. și-a căpătat un mare credit. Era întâiul organ politic scris într-o limbă literară curată, cu ortografie fonetică preconizată de Titu Maiorescu și, deocamdată, realmente independent. Mai târziu a urmat inspirațiile lui Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe.28 418 addenda 27. Refrenul poeziei Dâmbovița de Enrich Winterhalder (1808-1889), austriac de origine, prieten și colaborator al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și mediocre. Iată, afară ziua e frumoasă, cu soare și fără pic de vînt, dar conflictul din mine mi a anulat orice plăcere de a o contempla. Am ajuns să-i invidiez pe nepăsători și să cred că destinderea e curată binecuvîntare. *În literatură, ca și în politică, „nu ești mort decît atunci cînd te au îngropat” (Georges Pompidou). Și nici atunci, aș adăuga. Mai există „postumele”, care pot înnoi sau nuanța imaginea unui autor. *Disocieri privitoare la noțiunile de „scriitor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un fel, datorită colaborărilor reciproce la ziar și revistă, coleg de redacție. Imediat ce am venit în Bacău m-a invitat la el. Locuia cu părinții într-un bloc de lîngă Parcul Trandafirilor. Roni a fost întotdeauna un tînăr îngrijit (cămăși curate, pantaloni călcați, pantofi - nr. 38 - lustruiți), însă cînd i-am trecut pragul, involuntar, s-au trezit în mine toate prejudecățile față de evrei dobîndite pe cale livrescă. Mama lui mi-a oferit o omletă în care, pentru a o face picantă, presărase
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după ce-a stat doi ani la Socola. Iată, au trecut de-atunci 23 de ani!” Apoi, privind dramatic cerul, adaugă: „Doamne, cît am mai trăit! De-acuma mă poți lua oricînd!” La 71 de ani, e încă dreaptă, vioaie, curată (i-am sărutat întotdeauna mîna cu plăcere), cu simțul de observație la fel de ascuțit, ca de cînd o știu, și gura rea, necruțătoare cu cine trebuie. Pe mine mă laudă, căci din cei peste 50 de inși pe care i-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în minte o parte dintr-un aforism de Schopenhauer, citit, în traducere, nu mai știu unde: „Voioșia nu poate veni la serbare”. Azi am găsit fișa pe care îl notasem. Merită citat în întregime: „Magnificiențele, de cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite, descărcarea de tunuri, iluminațiile, surlele și țimbalele... toate astea-s o firmă, o indicare, ieroglifele voioșiei. Cel mai adesea voioșia lipsește. Numai ea se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]