18,079 matches
-
1 decembrie 1948 a determinat și desființarea Vicariatului Ucrainean. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a fost înființat un Vicariat cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul ortodox a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
conform principiilor comunismului românesc. În conducerea Comitetului Antifascist German a fost cooptat și scriitorul Anton Breitenhofer. La alegerile din 3 decembrie 1950, au fost aleși 1000 de deputați etnici germani, propuși de Comitetul Antifascist German. Comitetul Antifascist German a fost desființat de PMR în 14 ianuarie 1953, ocazie cu care arhivele și tot ceea ce îi aparținea au trecut la PMR.
Comitetul Antifascist German () [Corola-website/Science/317377_a_318706]
-
06 - 2.615 evrei . După război aproximativ 500 de evrei au revenit în oraș, lor adăugându-li-se și evrei din alte localități, astfel că în 1947 numărul lor a ajuns la 5.000. Odată cu instaurarea regimnului comunist au fost desființate treptat școlile evreiești, copiii evrei învățând în școlile de stat. În anul 1950 locuiau în oraș 7.500 evrei. Numărul lor a început să scadă după ce statul comunist a permis emigrarea evreilor în Israel. Ca urmare a acestui exod, la
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
În anul 1756, domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753 și 1756-1757) mai dăruiește lăcașului o parte din islazul târgului Siret pe care se află astăzi satele Negostina și Pădureni. În anul 1775 s-a înființat Schitul Sf. Onufrie, dar acesta a fost desființat de către autoritățile austriece în 1785. Biserică "Sf. Onufrie" devine biserică parohiala a satului Mânăstioara. Averea schitului a trecut în seamă administrației fondurilor și moșiilor statului din Lemberg (Liov). Biserică a fost reparata la 1899 și 1921. a fost declarată monument
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
Ratovei, Sălaj; d. 1954, Aiud) a fost un preot greco-catolic ucis de regimul comunist în închisoarea de la Aiud pentru refuzul de a se lepăda de credința sa. Prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948 al statului comunist, Biserica Greco-Catolică este desființată, iar bunurile acesteia trec, fie în proprietatea statului, fie în proprietatea Bisericii Ortodoxe. În aceste condiții, mărinanii devin ortodocși în majoritate covârșitoare, fără voia lor, iar greco-catolicii din Marin sunt nevoiți să activeze în ilegalitate timp de 41 de ani
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
părintelui în clandestinitate a rămas în faza de «roșu». Cu toate greutățile întâmpinate în lucrările de construcție a bisericilor, pe primul loc rămânea tot viața spirituală a credincioșilor pe care nu-i va părăsi nici după ce biserica greco-catolică va fi desființată. Era foarte darnic, oamenii mărturisesc că tot ce primea împărțea, mai ales săracilor. Avea si o vorbă pe care o repeta destul de des în mai toate împrejurările : «Doamne fii preamărit !», ceea ce ne convinge că părintele era mereu cu gândul la
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
Vicariatului Greco-Catolic Ucrainean din România. În anul 1948, pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a fost înființat un Vicariat General Ucrainean cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare, cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la Patriarhia Română. În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurul loc unde s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989, Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul la Sighet, a fost reînființat, fiind recunoscut de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930 a fost înființată Eparhia Română Unită a Maramureșului cu reședința la Baia Mare. Noua eparhie era formată din 239 parohii, din care 201 românești unite și 38 greco-catolice rutene, și
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
la opt ani de închisoare. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie a fost înființat în anul 1948 un Vicariat General Ucrainean cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare, cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidența preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurele instituții publice în care s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989 și abrogarea actului de desființare a Bisericii Române Unite cu Roma, Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean a fost reînființat
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
septembrie 1985, cu spectacolul „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind. În cei cinci ani de activitate, Teatrul Municipal din Suceava a montat și jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești și un spectacol jubiliar. În februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava. După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Mazepa, Baturin, a fost ștearsă de pe suprafața pământului. Baturin este denumit uneori drept Vechiul Sici ("Stara Sici"). Între 1734 - 1775 a fost construit Noul Sici ("Nova Sici"). Administrația rusă s-a temut însă de tendințele independentiste ale cazacilor și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La sfârșitul secolului al XVIII, ofițerii cazaci din Ucraina au fost primiți în cadrul nobilimii ruse (dvorianstvo). Soldații de rând din rândul cazacilor, inclusiv vechii zaporojeni, au fost
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
împotriva granițelor de sud ale Rusiei prin anexarea Crimeii. Odată cu începerea colonizării „Noii Rusii”, au apărut tensiuni interetnice între cazaci și coloniști sârbi. Ecaterina cea Mare a găsit în turbulențele interetnice scuza perfectă pentru încălcarea tratatului de la Pereiaslav și a desființat definitiv Siciul Zaporojean. În mai 1775, generalul Piotr Tekeli a primit ordinul să ocupe principala fortăreață zaporojeană, Siciul, și să o distrugă. Ordinul a fost transmis de Grigori Potiomkin, care fusese primit în rândul cazacilor cu doar câțiva ani mai
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
Mare în satul Sfântu Ilie din comuna Șcheia (județul Suceava). Ea se află situată la o distanță de 1,5 km nord-vest de municipiul Suceava. Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Ansamblul Bisericii "Sf. Ilie" din Sfântu Ilie a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 3 obiective: Pe
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
cititori au consemnat evenimente contemporane. Printre egumenii mănăstirii pot fi menționați Isaia Nacu (în jurul anului 1702) și Gheorghe Abăza (1715-1721). În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. În ședința Consistoriului Episcopiei de Rădăuți din 27 februarie 1784, episcopul Dosoftei Herescu și-a dat asentimentul pentru desființarea mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, precum și a
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
episcopul Dosoftei Herescu și-a dat asentimentul pentru desființarea mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, precum și a tuturor schiturilor. Ctitoria lui Ștefan cel Mare de la Sfântu Ilie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea „Sf. Ilie” deținea în Bucovina următoarele sate: Sfântu Ilie, cu o moară și o pădure de stejar; ½ Costâna cu pădure de stejar; ½ Milișăuți; Satu Mare cu o moară
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
pădurile erau arendate mai multor persoane. Dichiul Macarie de la „Sf. Ilie”, acuzat de trădare pentru că nu pomenea numele împăratului la slujbe, a trecut granița în Moldova. Autoritățile austriece au înființat în 1786, în locul Academiei Teologice de la Putna, care a fost desființată la scurt timp după ocuparea părții de nord a Moldovei, o „școală cliricească” (Klerikalschule) la Mănăstirea „Sf. Ilie” de lângă Suceava, a cărei conducere a fost încredințată diaconului sârb Daniil Vlahovici. După ce Daniil Vlahovici a fost numit de autorități în 1789
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
ucrainean din România. A fost hirotonit ca preot greco-catolic în anul 1937 la Baia Mare . A fost numit apoi ca vicar general al Vicariatului greco-catolic ucrainean, aflat în jurisdicția Eparhiei greco-catolice de Maramureș. În anul 1948, prin Decretul 458, a fost desființată Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de către regimul comunist, patrimoniul acesteia trecând la Biserica Ortodoxă Română. Deoarece Vicariatul greco-catolic ucrainean aparținea de Episcopia de Maramureș, a fost și el desființat. La acea dată, pr. Toniuc avea în grijă 31 de
Isidor Toniuc () [Corola-website/Science/317457_a_318786]
-
ducate, Saxa-Coburg și Saxa-Gotha de pe teritoriul Germaniei de azi. Ele au fost situate în landurile Bavaria și respectiv Turingia și între 1826 și 1918 au fost unite într-un ducat dublu cu trăsături de stat federativ. Ducatul dublu s-a desființat în 1918 odată cu celelalte monarhii germane; în locul său s-a înființat Statul Liber de Saxa-Coburg-Gotha. Acesta a fuzionat cu noul stat Turingia doi ani mai târziu. De asemenea numele de Saxa-Coburg-Gotha se poate referi la familia conducătoare a ducatului, Casa
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
timpului au existat numeroase conflicte între cele două facțiuni rapidiste. Rapidiștii au o frăție ce datează încă din anul 1980 cu Peluza Sud Timișoara. Peluza Sud Timișoara a susținut, de-a lungul timpului, echipa Politehnica Timișoara. Când echipa a fost desființată, timișorenii au refuzat să susțină noua echipă formată din fuziunea cu ACS Recaș, numită ACS Poli Timișoara, și și-au format propria lor echipă, începând din Liga a V-a, numită ASU Politehnica Timișoara, în anul 2013. Prima grupare a
Ultras () [Corola-website/Science/321885_a_323214]
-
galeriile ploieștene stau separat, o parte în peluza nord, o altă parte în peluza sud. Peluza Nord Iași este locul în care se adună, în prezent, susținătorii echipei CSM Politehnica Iași. În trecut, aceștia au susținut echipa FC Politehnica Iași, desființată în anul 2010. În prezent, singurele grupări care activează în peluză sunt Băieții Veseli și Ultras. De asemenea, pe vremea Politehnicii existau suporteri și în Peluza Sud Iași, precum Settore Ultra și chiar Băieții Veseli, într-o anumită perioadă. Băieții
Ultras () [Corola-website/Science/321885_a_323214]
-
anul 2007. La început, aceasta susținea exclusiv echipa de baschet a orașului, CSU Sibiu, din 2009 mergând și în peluza sudică a stadionului. În prezent, suporterii și-au format propria echipă, LSS Voința Sibiu, după ce CSU Voința Sibiu s-a desființat. Peluza Sud Brăila este peluza în care se desfășoară galeria echipei CF Brăila. Prima grupare a fost Legio Azzurra, fondată în anul 2009. Aceștia susțin și echipa de handbal feminin, HC Dunărea Brăila. Peluza Sud Moreni este peluza în care
Ultras () [Corola-website/Science/321885_a_323214]
-
Națională și, mai apoi, prin adoptarea unei noi constituții în 1924. Sistemul bicameral al Imperiului Otoman (compus din Camera Suprioară a vizirilor numiți de sultan și Camera Inferioară a Deputaților, aleși printr-un sistem electoral cu două trepte) a fost desființat. De fapt, Parlamentul otoman încetase să mai funcționeze încă din 1920, după ocuparea Istanbulului de către Aliați și înființarea, în același an, a Marii Adunări Naționale la Ankara. Noul sistem, care acorda prioritate independenței naționale și suveranității poporului, a înființat și
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
clasificare religioaso-etnică din Imperiul Otoman. Membrii fiecărui millet s-au bucurat în Imperiul Otoman de un anumit grad de autonomie, având propria conducere, colectându-și propriile taxe și trăind în conformitate propriul sistem religios și cultural. Sistemul kemalist de reforme desființa sistemul milleturilor otomane. Acest sistem a fost înlocuit de autoritatea comună seculară. Numeroase comunități religioase nu au reușit să se adapteze noului regim. Situația a fost agravată de emigrație și sărăcirea datorată condițiilor economice dificile de după cucerirea independenței, ca și
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]