18,730 matches
-
Pe luncile principalelor râuri și pe câteva areale de lângă laguna Ceamurlia se dezvoltă lacoviștile aluviale și solenturile. Așezările din Dobrogea de Nord sunt cunoscute încă din cele mai îndepărtate timpuri și reprezintă elemente de cotinuitate, multimilenara pe acest teritoriu român. Mărturii stau și astăzi cetățile din vetrele așezării daco-romane de la malurile Dunării (Aegyssus, Noviodunum). Suprafață acestei unități estimată la aproape 3200 km2, cuprinde o populație de 236.709 locuitori din care 53% trăiau în mediul urban. În 2000 acesta a scăzut
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
locuitorilor constiuie elemente cu valuare turistică. Tulcea, situat la intersecția de drumuri, la hotarul dintre uscat și zona Deltei, face parte din categoria celor mai vechi localități de tip urban din țară.Începuturile istoriei acestei localități sunt plasate în neolitic, mărturii stând descoperirile de pe Dealul Taberei. Tot aici se găsesc urmele unui așezământ fortificat din epoca fierului. Săpăturile arheologice au localizat vechea Aegyssus pe Dealul Hora, astăzi Dealul Monumentului Independenței. Tot în Tulcea se poate vizita Muzeul “Delta Dunării” cu mai
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
au cucerit Dalmația, Bosnia (regiune), Serbia și Bulgaria. La sfârșitul anului 1241, expansiunea s-a încheiat brusc din cauza luptelor pentru putere după moartea lui Ogodai. În 1242, mongolii s-au retras din Ungaria și Transilvania, însă stăpâneau încă teritoriul românesc. Mărturiile martorilor oculari sunt înfiorătoare în privința năvălirii mongole, descriind masacre. Urme ale treceri lor pe meleagurile române se văd în toponimie: Munții Tătaru Mare și Tătarul Mic, localități că Tătarcă, Tătărași, Bug, sau antroponime - Tătărescu, Mârza, Mârzac. Termenul de „bir” provine
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
localități că Tătarcă, Tătărași, Bug, sau antroponime - Tătărescu, Mârza, Mârzac. Termenul de „bir” provine din turanică datorită prezenței tătarilor, ce i-au supus pe români la plata unor dări grele. Călugărul Rogero de Puglia, autorul scrierii "Carmen Miserabile", a lăsat mărturii despre trecerea mongolilor prin cetatea Oradea. El însuși a căzut prizonier oștilor Hoardei, dar a reușit să scape, fiind recompensat pentru credință prin oferirea scaunului episcopal de la Split. După retragerea aureliană, bazinul inferior al Dunării a fost invadat de valuri
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Mai târziu, în seara zilei de 22 ianuarie, legionarii au adus o cisternă de benzină cu care au dat foc clădirii. Ei au oprit pompierii nepermițându-le să stingă focul. Martorul ocular, procurorul militar avocat I.N. Vlădescu a declarat, în cadrul mărturiei depuse la Tribunalul Poporului din București: "„Templul spaniol semăna cu o torță gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănțuiau drăcește în bătaia focului, cântând aria «tinereții legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
toate acestea, aparatele de flipper au fost deseori interzise sau supuse reglementărilor, în New York spre exemplu din anii '40 până în 1976, aidoma jocurilor cu manetă sau automatelor de poker. În 1976 Roger Sharpe, un cunoscut jucător al vremii a depus mărturie într-o sală de judecată susținând că în opinia lui flipperul nu mai putea fi considerat a fi un joc de noroc, demonstrându-le aceasta celor prezenți și comisiei nimerind una din ținte pe care și-o alesese în prealabil
Flipper () [Corola-website/Science/306402_a_307731]
-
copiate și apoi topite la ordinul lui Carol I, care ar fi vrut să folosească aurul tăblițelor dar să păstreze pentru posteritate informația de pe ele. În investigația sa despre „afacerea” tăblițelor, jurnalistul Dumitru Manolache a încercat să strângă laolaltă puținele mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informațiilor, există totuși specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
cimitirului”". Li s-a ordonat să-și dezbrace uniformele și să se alinieze la zidul din spatele cimitirului, acolo fiind împușcați. Șapte au fost uciși pe loc, ceilalți fiind răniți. După moarte, s-a pus în mâinile sergentului-major evreu o mitralieră, „mărturie” că a tras în soldații români. În atmosfera de groază care s-a instalat, o parte din cei prezenți au încercat să fugă printre morminte, iar câteva femei cu copii și câțiva bătrâni au încercat să se ascundă în casa
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
l-au împușcat în curte”". Hana Petraru a fost împușcată de un vecin: "„își aștepta logodnicul, concentrat, care trebuia să vină cu armata în retragere. Auzind că vin soldații, a scos, fericită, capul pe fereastră, să vadă dacă vine el”". Mărturiile celor care au supraviețuit ororilor săvârșite de soldații români dau adevărata dimensiune a tragediei prin care au trecut evreii din Dorohoi în iulie 1940. Din mărturii se mai cunosc numele câtorva victime: Herșcu Ionas, 80 de ani, comerciant la podul
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
că vin soldații, a scos, fericită, capul pe fereastră, să vadă dacă vine el”". Mărturiile celor care au supraviețuit ororilor săvârșite de soldații români dau adevărata dimensiune a tragediei prin care au trecut evreii din Dorohoi în iulie 1940. Din mărturii se mai cunosc numele câtorva victime: Herșcu Ionas, 80 de ani, comerciant la podul Botoșanilor; Bercu Aclipei, comerciant; Malca, fiica frizerului I. Petraru; Manole Wittner, comerciant; Moscovici, funcționar, fiul unui tinichigiu; Isac Rabinovici, comerciant; soții Zellingher (Zellinger), negustori din strada
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
comerciant; Malca, fiica frizerului I. Petraru; Manole Wittner, comerciant; Moscovici, funcționar, fiul unui tinichigiu; Isac Rabinovici, comerciant; soții Zellingher (Zellinger), negustori din strada Tăutu. Un aspect important îl constituie atitudinea populației neevreiești și a reprezentanților autorității locale din Dorohoi. Din mărturiilor cuprinse în cinci volume redactate de Shlomo David reiese că majoritatea locuitorilor erau înspăimântați de ceea ce se întâmpla. Câțiva tineri, cunoscuți în oraș pentru atitudinea lor antisemită, i-au însoțit pe soldați și le-au arătat unde erau casele evreilor
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
oamenii importanți din administrația locală se poate spune că au încurajat, prin indiferența lor, jafurile, crimele împotriva evreilor. Polițiștii Constantin Mercur și Gheorghe Pamfil, inginerul Pascu au fost cei care alimentau furia soldaților prin expresii antisemite. Există de asemeni multe mărturii și evocări ale evreilor care demonstrează că au fost mulți români care i-au ajutat: i-au ascuns în propriile lor case sau i-au rugat pe soldați să nu-i omoare. Astfel, plutonierul Cehan i-a ascuns în casa
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
și alte materii ca surse de inspirație. Începând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat până a devenit o artă de sine stătătoare. Arta fabricării covoarelor a existat în Iran din cele mai vechi timpuri, fiind descoperite mărturii istorice care atestă acest fapt. În opinia oamenilor de știință, covorul Pazyryk din jurul anului 500 î.Hr. datează din perioada achaemenidă. Această artă a suferit multiple transformări în diferitele epoci ale istoriei persane pe care le-a traversat înainte de perioada islamică
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
și are două margini largi, una reprezentând o căprioară și cealaltă un cal persan. Cu toate acestea, se crede că covorul din Pazyryk nu este un produs de origine nomadă, ci un produs al centrului de producție de covoare achaemenide. Mărturiile istorice demonstrează faptul că nobilimea achaemenidă a regelui persan Cyrus cel Mare de la Pasargade avea un număr mare de covoare superbe. Aceasta se întâmpla cu peste 2500 de ani în urmă. Cele mai vechi vestigii au fost descoperite în estul
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
27,43 metri lățime și avea reprezentată o grădină orientală. În secolul al VII-lea, odată cu ocuparea capitalei iraniene, Tuspawn, covorul Baharestan a fost furat de către arabi, tăiat în mici fragmente și împărțit soldaților victorioși ca trofeu de război. După mărturiile istoricilor antici, faimosul Tron Tăqdis era acoperit cu 30 de covoare speciale reprezentând cele 30 zile ale lunii și alte patru covoare reprezentând cele patru anotimpuri ale anului . În secolul al VIII-lea, regiunea Azerbaidjan din nord-vestul Persiei se număra
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
Etiopia și în Mauritania, zăpada permanentă se găsea la nivele de altitudine mult sub cele la care se găsește astăzi. Timbuktu, un important oraș de pe ruta trans-sahariană, a fost inundat de fluviul Niger de cel puțin 13 ori. Nu există mărturii ca o astfel de inundație să fi avut loc nici înainte nici după această perioadă. În China, cultivarea plantelor tropicale, precum cea a portocalelor, a fost abandonată în Provinica Jiangxi, unde acestea erau cultivate de secole. În America de Nord, coloniștii europeni
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
inundație să fi avut loc nici înainte nici după această perioadă. În China, cultivarea plantelor tropicale, precum cea a portocalelor, a fost abandonată în Provinica Jiangxi, unde acestea erau cultivate de secole. În America de Nord, coloniștii europeni stabiliți acolo au lăsat mărturii despre iernile extrem de geroase. Spre exemplu, în iarna anului 1607-1608, gheața s-a menținut pe Lacul Superior până pe 11 iunie. În iarna anului 1780, portul New York a înghețat atât de puternic încât se putea traversa pe jos de la Manhattan până la
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
evreiască Richard Wurmbrand etc. A mai fost implicat în pregătirea "procesului Canalului". Din cauza eleganței vestimentare și a obiectelor de lux din biroul său și fiindcă se înconjura de consilieri „cu carte” (foști avocați), Dulgheru era poreclit de subalterni "Împăratul". După mărturiile unor anchetați, Dulgheru a ieșit în evidență în anchete prin violența fizică față de deținuți. La 16 octombrie 1952 a fost destituit împreună cu șeful său, ministrul Teohari Georgescu, și arestat, împreună cu alți ofițeri, ca membri ai „grupului antipartinic de dreapta Ana
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
7 iunie 1594. îl reproducem păstrând limba originalului: ""Noi Aron Vodă bojiiu milostiiu gospodării zemli Moldavsvoi. lata viind înaintea noastră și înaintea a lor noștri boiari mari și mici. slugă noastră Gheorghe Bolbocel din Chirileni din ținutul Esului, niau adus mărturie de la mulți oameni buni anume: Groze din Micești și Lazor Bohletic din Bobletici și Chirica de acolo și Chirilă din Condresti și Dinga ploscariu de acolo..., si Toader Cârlan ot Dumbravita, precum iau vândut Beribace a lui ocina partea lui
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
Cârlan ot Dumbravita, precum iau vândut Beribace a lui ocina partea lui din satul Harcestii și din vii din satul Harcestii și cu pomatul de acolo, și din moară din Ichil drept 80 și 8 de taleri tătărești; precum arată mărturie de la acei oameni buni. Noi incași iam întărit casă aibă el a stăpâni acea ocina ace parte care este mai sus scrisă și nime altul să nu să amestece piste această carte a domnii mele."" (Gh.Ghibanescu. Surele și izvoade
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
ale municipiului Suceava, cartierul Ițcani nu a suferit modificări majore, rămânând un cartier preponderent de case. Majoritatea construcțiilor vechi din zona gării, a pasajului rutier și din alte zone ale Ițcaniului s-au păstrat până în prezent. Arhitectura clădirilor este o mărturie a faptului că Ițcani a reprezentat în trecut o comunitate mixtă (români, nemți, evrei, poloni). În Ițcani nu au fost construite blocuri de locuințe (deși exista un plan în acest sens, care nu a mai apucat să fie pus în
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
trecut se aducea poșta în sat din Vălcineț. "Suvaca" - (pădure) posibil de la SUVÁC, suvace, #s. n.# Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. Prima mențiune documentară a moșiei Temeleuți o găsim în Mărturia hotarnică a moșiei Căbăiești din 6 aprilie 1673. Totuși, potrivit unor investigări, prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
gura pârăului Hanciule, suptu un stejar în margine pădurii, s-au pus piatră hotar și s-au făcut și bour în stejar, și di acolo dreptu la dial, pe unde scriu uricii mănăstirii înnainte. Am adeverit uricile mănăstirii Pobratii și mărturiile răzeșilor din Temeleuți." Din acest document reiese că cel puțin o parte din Temeleuți era stăpânit de răzeșii din sat. Dar dreptul acestora asupra pământului pe care-l stăpâneau va fi atacat foarte curând. Astfel, la 12 mai 1732, domnitorul
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Speer, dr. Hans Flaeschner, l-a prezentat pe Speer ca pe un artist aruncat în viața politică, care a rămas întotdeauna ca un non-ideolog și căruia Hitler i-a promis că după război se va putea întoarce la arhitectură. În timpul mărturiei sale Speer a acceptat responsabilitatea pentru acțiunile regimului nazist: În viața politică, există o răspundere pentru partea proprie a a fiecărui individ. Pentru asta el este, desigur, complet răspunzător. Dar dincolo de asta există o răspundere colectivă cînd el a fost
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]