18,554 matches
-
post-mortem. În zori, atacul japonez a scăzut în intensitate. Peste 750 de japonezi morți au fost numărați în interiorul și în jurul pozițiilor americane. Nu s-au luat prizonieri. Americanii au pierdut 61 de morți și 244 de răniți, inclusiv nouă "Seabees" morți și 38 răniți. Escadrila 2 din Regimentul 5 Cavalerie și Batalionul 40 Construcții Navale au primit distincția "Presidential Unit Citation". Generalul Chase a cerut parașutarea de muniții, din care fuseseră consumate cantități mari pe timpul nopții, și a obținut din partea lui
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Salami, LVT-urile au efectuat 16 drumuri peste liman înainte ca întunericul să ducă la oprirea operațiunilor, transportând parte din escadrila a 2-a a Regimentului 12 Cavalerie, împreună cu provizii de hrană, apă și muniție, evacuând pe drumul de întoarcere morții și răniții. Colonelul Ezaki a raportat că atacul americanilor asupra misiunii Papitalai Armatei a Opta Zonale din Rabaul, promițând un contraatac nocturn asupra pozițiilor acestora; dar acesta nu s-a concretizat. Japonezii s-au retras, iar colonelul Ezaki nu a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
care acopereau toate căile de apropiere, și lunetiști foarte preciși. A doua zi dimineața, un LCM a adus un tanc mediu, mișcare la care japonezii nu au avut răspuns, iar cavaleriștii au reușit să-i învingă pe apărători, pierzând opt morți și 46 de răniți; s-au numărat 43 de japonezi morți din personalul marinei. Batalioanele 61 și 271 Artilerie de Câmp au fost mutate la Hauwei, în vreme ce 99 s-a stabilit pe Butjo Luto. Atacul asupra Manusului a demarat la
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
a avut loc pe 5 iulie 2010 și a fost implicată o aeronavă tip Antonov An-2. Aeronava aprținea forțelor aeriene române. Accidentul s-a soldat cu 12 morți și 2 răniți. În 5 iulie 2010, un avion de tip An-2 care aparținea Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din Boboc și făcea un zbor de antrenament pentru parașutiști militari a avut probleme la decolare și după
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]
-
Condé și a soției acestuia, Louise-Françoise de Bourbon, fiica cea mare recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea și a metrese sale, Madame de Montespan. Pe linie paternă a fost nepot al lui Louis de Bourbon, "le Grand Condé". În urma morții altor moștenitori la tronul Franței, la începutul secolului al XVIII-lea (cu excepția ducelui de Anjou, nepot al regelui Ludovic al XIV-lea și viitor rege sub numele de Ludovic al XV-lea), Bourbon a fost al treilea în linia succesiune
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
Carpați" cu "Consuelo" de George Sand, prietenă a lui Verne și presupun că ea l-a însoțit la cercurile inițiatice ale epocii. Studiile o aseamănă pe Stilla cu Porporina, protagonista operei lui Sand, căci unele descrieri sunt foarte asemănătoare. Tema mortului viu apare și alte opere ale lui Verne, precum "Testamentul unui excentric", "Doamna Branican", "Sfinxul ghețarilor" și "Mathias Sandorf". Acest roman, ca și marea majoritate a operei lui Verne, a fost ecranizată. Există patru adaptări cinematografice: două românești în 1957
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
al tradiției, și deci al credinței, considerat de el ca adevăr revelat. El voia astfel să permită Anglicanismului să poată trece peste dificultăți. În 1838, John Henry Newman și "John Keble" se hotărăsc să publice scrierile lui "Richard Hurrell Froude", mort în urmă cu doi ani. Scrierile acestuia, publicate sub titlul "« Remains »" au scandalizat. În fapt, viața ascetică a lui Froude, publicată prin jurnalele sale, în care el își descrie exercițiile ascetice și examenele de conștiință, îi șochează pe unii englezi
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
interior. Cei care nu au reușit au fost uciși de cavaleria mexicană în timp ce încercau să fugă. Cinci, maxim șapte texani s-au predat și au fost executați pe loc. Majoritatea martorilor oculari au relatat între 182 și 257 de texani morți, în vreme ce majoritatea istoricilor estimează 400-600 de mexicani morți sau răniți. Mai mulți necombatanți au fost trimiși la Gonzales să răspândească vestea înfrângerii texanilor. Veștile au declanșat panica și armata texană, formată mai ales din coloniști, împreună cu noul guvern al Republicii
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
încălcarea Legii poate determina încetarea funcționării Legii ca întreg, ceea ce duce la o schimbare majoră în funcționarea lumii. În romanele seriei sunt discutate în amănunt trei Legi: Legea Timpului, Legea Morții și Legea Vieții. Dacă Legea Morții presupune separarea celor morți de cei vii, Legea Timpului reprezintă aspectul fundamental al Legii: ea definește natura și structura timpului, furnizând un „loc” în care Pământul poate exista. Ea prevede ca evenimentele să se producă în ordinea obișnuită cauză-efect. Consecințele tuturor acțiunilor trebuie suportate
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
comandantul zonei a hotărât să efectueze un atac banzai cu scopul optimist de a recaptura Muntele Suribachi. Căpitanul Samaji Inouye și cei 1.000 de oameni ai săi au atacat pozițiile americanilor producând 347 de victime (dintre care 90 de morți). A doua zi, pușcașii marini au numărat 784 de japonezi morți. A existat și un atac aerian "kamikaze" (singurul din bătălie) asupra navelor ancorate în larg la 21 februarie, soldat cu scufundarea portavionului de escortă USS Bismarck Sea, avarierea gravă
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
în apropiere de aerodromul nr. 2. Piloți ai armatei, Seabees și pușcași marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute, dar au suferit pierderi grele (53 de morți și alți 120 de răniți). Doi pușcași marini din Compania 36 Aprovizionare, o unitate în întregime afro-americană, au primit Steaua de Bronz. Locotenentul Harry Martin din Batalionul 5 Pioneri a fost ultimul pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
bătăliilor de la Saipan și Okinawa. Dintre cei 22.785 de soldați japonezi cantonați pe insulă, 21.570 au murit fie în luptă, fie comițând sinucidere rituală. Doar 34 au fost luați prizonieri în timpul bătăliei. Aliații au suferit 6.821 de morți și un număr total de 26.038 de victime. Numărul pierderilor americanilor a fost mai mare decât cel al pierderilor totale ale Aliaților în ziua debarcării în Normandia (estimate la 10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
estimate la 10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318 de militari ai Marinei
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
149, iar de data aceasta japonezii au suferit înfrângeri teribile. În 28 mai forțele lui Azouma au fost încercuite și au pierdut 63% din efectiv, cu 8 ofițeri și 97 soldați morți și 33 răniți. Pierderile sovieticilor au fost 138 morți și 198 răniți și 33 mongoli morți. Incidentul s-a terminat cu înfrângerea locală a japonezilor, pe care Armata Kuantung nu intenționa s-o accepte. Din mai 1938 la comanda trupelor de pe Frontul din Extremul Orient a fost numitGrigori Ștern
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
încercat să fugă spre nord, către Tadcaster, dar majoritatea erau acum împinși spre dreapta în pârâul Cock Beck. Se crede că mult mai mulți oameni au murit în retragerea dezordonată decât în luptă. Un posibil motiv pentru numărul mare de morți este cel că ambele tabere hotărâseră să nu ia prizonieri. Câteva poduri peste râurile din zonă s-au rupt sub greutatea oamenilor înarmați, aceștia prăbușindu-se în apa rece. Cei rămași pe malul celălalt fie s-au înecat încercând să
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
Un mesaj din Rețeaua Cunoscută estimează că acest eveniment a îmbrâncit mii de civilizații neevoluate într-un mediu în care mare parte din tehnologia lor nu mai funcționează (situație analoagă unui Pământ pe care electricitatea dispare brusc), cauzând miliarde de morți. Vezi "Zonele Gânditoare" În roman se menționează că Zonele se retrag progresiv spre centrul galaxiei. Înaintea activării Contramăsurii și producerii deplasării Zonei Lente, se estima că, în câteva miliarde de ani, Transcendentul avea să cuprindă întreaga galaxie, pe măsură ce Adâncurile Negânditoare
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
facțiuni care reflectau interesele puterilor protectoare - „Partidul Francez” sau „Partidul Englez” de exemplu - sau erau organizații care gravitau în jurul unei personalități politice marcante. Partidul Liberal a fost bazat pe ideile lui Venizelos (și pe complotiștilor de la Goudi) și a supraviețuit morții creatorului său. Odată cu nașterea partidului majoritar, a apărut și partidul de opoziție. Acest partid s-a coagulat în jurul regelui, dar a supraviețuit diferitelor furtuni din casa regală - abdicări sau aboliri ale monarhiei. Partidul Liberal a fost încă de la fondarea sa
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cu care s-a aliat împotriva URSS în timpul Războiului Rece). Din punct de vedere economic, liberalii au fost susținătorii protecționismului. Succesorul lui Venizelos a fost începând cu deceniul al treilea Themistoklis Sofoulis. Partidul Liberal a supraviețuit eșecurilor și mai apoi morții fondatorului său. În 1950, fiul lui Venizelos, Sophokis a preluat șefia partidului, într-un moment în care liberalii și populiștii (monarhiștii) au făcut un acord de alianță pentru lupta împotriva comuniștilor în timpul războiului civil. Uniunea de Centru (Enosis Kendrou), fondată
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
iar, pe lângă intrigile și comploturile din Academie, situația ei se complică din cauza unei idile tăinuite și interzise. Lissa Dragomir este o prințesă moroi, cu un rarisim dar de a stăpâni magia spiritului. Ea trebuie apărată în orice moment de strigoi (morții vii), cei mai fioroși vampiri. Puternicul amestec de sânge omenesc și vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai bună prietenă a Lissei, o face să fie dhampir. Roșe și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
și Christian își unesc eforturile pentru a le sări în ajutor. Numai că eroismul are prețul lui. Lissa Dragomir este o prințesă moroi, cu un rarisim dar de a stăpâni magia spiritului. Ea trebuie apărată în orice moment de strigoi (morții vii), cei mai fioroși vampiri. Puternicul amestec de sânge omenesc și vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai bună prietenă a Lissei, o face să fie dhampir. Roșe și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
aproape de epuizarea muniției. Dyer le-a ordonat soldaților să reîncarce armele de câteva ori și li s-a cerut să ucidă oamenii, nu doar să-i rănească sau să-i sperie. Sursele oficiale ale Rajului Britanic au estimat numărul de morți la 379, iar pe cel de răniți la 1.100. Chirurgul civil dr. Smith a indicat că au fost 1.526 de victime. Numărul victimelor citat, însă, de Congresul Național Indian a fost de peste 1.500, dintre care circa 1
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
iar pe cel de răniți la 1.100. Chirurgul civil dr. Smith a indicat că au fost 1.526 de victime. Numărul victimelor citat, însă, de Congresul Național Indian a fost de peste 1.500, dintre care circa 1.000 de morți. În Primul Război Mondial, la început, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei s-a bucurat în general de loialitatea și de susținerea liderilor politici din India, în ciuda unor temeri inițiale de apariția unor revolte pe durata angajării soldaților pe
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
oameni au murit în învălmășeala de la porțile înguste, sau sărind în fântâna din grădină în încercarea de a scăpa de gloanțe. Conform unei plăci de pe monumentul aflat pe acel loc, 120 de cadavre au fost scoase din fântână. Numărul celor morți împușcați este subiect de dispută. Cifra oficială dată de ancheta britanică este de 379 de morți, dar metodologia folosită în anchetă este deschisă criticilor. Oficialii au primit în iulie 1919 misiunea de a afla cine a fost ucis, la trei
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
de a scăpa de gloanțe. Conform unei plăci de pe monumentul aflat pe acel loc, 120 de cadavre au fost scoase din fântână. Numărul celor morți împușcați este subiect de dispută. Cifra oficială dată de ancheta britanică este de 379 de morți, dar metodologia folosită în anchetă este deschisă criticilor. Oficialii au primit în iulie 1919 misiunea de a afla cine a fost ucis, la trei luni după masacru, cerând locuitorilor orașului să dea informații despre cine murise. Aceste informații sunt foarte
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
de gloanțe trase și durata focului, Congresul Național Indian a efectuat o anchetă proprie, ajungând la concluzii considerabil diferite de cele ale guvernului. Cifra victimelor dată de INC a fost de peste 1.500 de victime, dintre care 1.000 de morți. În ciuda eforturilor de mușamalizare a masacrului, vestea s-a răspândit în India spre indignarea populației; detaliile masacrului au ieșit la iveală în Regatul Unit abia în decembrie 1919. La cartierul general, generalul Dyer a raportat superiorilor că s-a „confruntat
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]