18,995 matches
-
vizor, se preschimba într-o fiară când simțea că i-a prins și trebuia sa le înfrângă ultima rezistență. Atunci căpăta o privire de gheață, care parcă tăia ca un laser”, a completat Saizescu. Alături de actori, în film apare și regizorul Geo Saizescu, nelipsit în filmele sale începând cu "Astă seară dansăm în familie" (1972). Filmul trebuia să fie mai lung, dar conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste a impus tăieri masive. Potrivit regizorului, „în scenariul original apărea și un fiu
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
Saizescu. Alături de actori, în film apare și regizorul Geo Saizescu, nelipsit în filmele sale începând cu "Astă seară dansăm în familie" (1972). Filmul trebuia să fie mai lung, dar conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste a impus tăieri masive. Potrivit regizorului, „în scenariul original apărea și un fiu al lui Bachus, plin de ifose și fițe, care își făcea de cap, pentru că-l știa pe taică-său în spate. În el «cerberii» au văzut o aluzie la Nicu Ceaușescu. Ni s-
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
de lipsa copiilor, Alexandru se duce să-i aducă acasă. Scenariul filmului a fost scrise de prozatorii Ion Băieșu, Nicolae Țic (autor de scenarii de actualitate ) și Dan Marcoci. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ion P. Ion. Rolul Emiliei este interpretat de Ioana Marinescu, sora Medeei Marinescu (interpreta personajului Mirabela din filmul "Maria Mirabela"). În film are o scurtă apariție și Tudor Mihăiță, fiul mai mare al interpretului principal, George Mihăiță
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că respectivul regizor „se regăsește cel mai bine pe sine în ultimul film, «Duminică în familie»”. Criticul își argumentează astfel afirmația precedentă: „În narațiunea cinematografică sunt recognoscibili, deopotrivă, scriitorul cu vocație comică, scriitorul de robustă formație realistă și tanărul scenarist-regizor cu «scopuri» și
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
vag auto-ironice - din antrenanta melodie a lui Temistoc1e Popa care deschide filmul: «lumea e frumoasă, ploaie de lumină..., lumea e frumoasă, ca o zi senină»...”. El concluzionează că prin realizarea a patru filme în patru-cinci ani - cu trei operatori diferiți, regizorul Francisc Munteanu „exemplifică elocvent (la nivel individual) «bătălia» dură dintre cantitate și calitate în anii '80” Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Un cercetător științific se amorezează de o tânără arhitectă, care
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
hachițe, un administrator ursuz și... „fandacsia-i gata”! șabloane, poncifuri, facil, inconsistență, toate caracteristice operei realizatorului care - vorba lui Călin Căliman (în „Istoria filmului românesc”) - „și-a dovedit încă o dată „iuțeala de mână” combinatorie...”! O singură noutate de remarcat: pe eroii regizorului nu-i mai cheamă Mihai și Ana, ca în toate filmele lui Fr.Munteanu, ci Alexandru și Ioana, dar asta nu influențează calitativ opera.”"
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
Anna Christie” de O'Neill și Martha din „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee. După ce a plecat de la Habima, Miriam Zohar a început o lungă colaborare cu Teatrul Beit Lessin, unde a cooperat cu dramaturgul și regizorul Shmuel Hasfari. Ea poate fi văzută și în producții de cinema și televiziune, precum și în spectacole în limba idiș ale Teatrului Idișpil din Tel Aviv. în 2004 a jucat in filmul „Dinastia Schwartz”. Miriam Zohar a fost căsătorită de doua
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
Solidarność (Solidaritatea). De asemenea, a predat literatură, filozofie și istorie. A fost directorul Televiziunii poloneze din orașul său natal în perioada 1994-1999. Debutul său literar a venit în 1987 cu "Weiser Dawidek", care în anul 2000 a fost ecranizat de regizorul Wojciech Marczewski.
Pawel Huelle () [Corola-website/Science/333456_a_334785]
-
1 Mai” ca prezentator, recitator, actor amator, alături de orchestra condusă de Ioan Odrobot. Pasionat de teatru, în tinerețe frecventează "Studioul actorului amator" (1961, prof. actor Victor Odillo Cimbru) și "Școala populară de artă" Timișoara (1963, prof. actrița Geta Angheluță și regizor Dan Radu Ionescu. În paralel, activează în mai multe formații artistice, pregătindu-se pentru I.A.T.C. Primele creații sunt dialectale, pentru ca apoi să se remarce în genul satiric, cu preferință pentru epigramă. La scurt timp după debut adaugă numelui
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
cel mai tânăr angajat la doar 20 de ani. Este distribuit automat în „Pretendentul”, rolul principal al comediei musicale „Caut urgent nevastă” Regia Eugen Aron. Tainele actoriei le descoperă acolo, pe scena Teatrului de Revista Deva sub îndrumarea mai multor regizori ca George Mihalache, Alexandru Darian, Eugen Aron, Emil Sasu, Alina Hristea, Boris Melinți, Dan Vulcu, Marcela Țimiraș, Mihai Panaitescu și alții, unde rămâne fidel acestei instituții până în 2009 ,când în urma unor mașinațiuni politice locale, edilii Consiliului Județean Hunedoara dizolvă colectivul
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
84 de angajați, instrumentiști, balerine, soliști, actori printre care și Puiu Mircea Lascuș care tocmai cu câțiva ani înainte terminase și studiile superioare în actorie la Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca. Puiu face cunoștință cu lumea filmului abia în 2009 când regizorul Dan Pița însoțit de o echipă de producție vine în prospecție la Hunedoara și Deva pentru filmul Ceva bun de la viață. Avea nevoie de câteva locații din zonă dar dorea și actori din partea locului cu accent ardelean, așa că vizitează și
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
pentru filmul Ceva bun de la viață. Avea nevoie de câteva locații din zonă dar dorea și actori din partea locului cu accent ardelean, așa că vizitează și Teatrul de Revista Deva, însă instituția era goală, toți actorii erau in șomaj. Prin amabilitatea regizorului Mihai Panaitescu, Dan Pița reușește să-i convoace pe toți foștii actori la un casting. În urma castingului o parte dintre actori semnează cu MediaPro Pictures pentru producția Ceva bun de la viață. Printre ei se afla și Puiu. Fiecare fost actor
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
care-l interpretează Puiu. Personajul devine puțin mai consistent și din 3 zile de filmare Puiu semnează pentru 20 de zile. Filmările decurg impecabil și viata lui Puiu se schimbă. Chiar în timpul filmărilor la „Ceva bun de la viață”, Virgil Nicolaescu, regizorul secund al lui Dan Pița îl invita pe Puiu la București la casting pentru rolul „Bumbescu” din filmul „Nașa” rol pe care-l și interpretează, un film cu mare succes la publicul din România în 2011 luând totodată și Premiul
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
celor mai bune filme din toate timpurile. Filmele care au câștigat cele mai multe premii Oscar din istorie sunt: De asemenea, există și trei filme care au câștigat 5 premii Oscar considerate cele mai importante (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor și actriță și cel mai bun scenariu). Internet Movie Database, un site popular, are o listă a celor mai bune 250 de filme din istoria cinematografiei. Lista a fost făcută prin vot popular și se bazează
Listă de filme considerate cele mai bune () [Corola-website/Science/329996_a_331325]
-
(născut la 17 octombrie 1960, Madison, statul Wisconsin) este un coreograf, regizor de teatru și de film american. Nominalizat o dată pentru premiul Oscar, o dată pentru Golden Globe, de patru ori pentru Emmy Award și de șase ori pentru Tony Award, este cel mai bine cunoscut publicului larg pentru realizarea, în 2002, a
Rob Marshall () [Corola-website/Science/330021_a_331350]
-
un film de animație produs de Mainframe Entertainment pentru Mattel, regizat de William Lau, și lansat de Lionsgate Home Entertainment pe 28 septembrie 2004 în Statele Unite ale Americii. Dublajul a fost realizat de Audio Design Digital Art. Traducerea: Cristian Butariu Regizor casting: Cătălin Dordea Mixaj: Andrei Constantinescu Producător: Virginia Constantinescu Asistant de producție: Bogdan Soare Interpretarea vocilor:
Barbie în Prințesa și sărmana croitoreasă () [Corola-website/Science/330457_a_331786]
-
(n. 8 octombrie 1927, Craiova - d. 6 august 2012, București) a fost un actor și regizor evreu din România. A studiat în Craiova la Liceul Evreiesc și la Liceul Frații Buzești, după care a urmat și absolvit Conservatorul Cornetti. a debutat în stagiunea 1949 - 1950, la Teatrul Național din Craiova, la vârsta de 21 de ani
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
Național din Craiova, la vârsta de 21 de ani, în piesa lui Victor Eftimiu „Înșir-te mărgărite”. În 1953, la îndemnul lui Toma Caragiu s-a mutat la Teatrul de Stat din Ploiești unde a rămas până în 1989, întâi ca regizor și apoi ca director al teatrului. În paralel a fost și conferențiar la clasa de regie a Școlii de Arte Populare Ploiești. În decembrie 1989 a venit la Teatrul Evreiesc de Stat din București, unde a fost regizor și director
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
întâi ca regizor și apoi ca director al teatrului. În paralel a fost și conferențiar la clasa de regie a Școlii de Arte Populare Ploiești. În decembrie 1989 a venit la Teatrul Evreiesc de Stat din București, unde a fost regizor și director până a murit. Aici s-a dedicat promovării culturii și teatrului în limba idiș, organizând și conducând 29 de turnee internaționale ale acestui teatru, în care a colaborat cu mari actori și regizori ai teatrelor din România, din
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
din București, unde a fost regizor și director până a murit. Aici s-a dedicat promovării culturii și teatrului în limba idiș, organizând și conducând 29 de turnee internaționale ale acestui teatru, în care a colaborat cu mari actori și regizori ai teatrelor din România, din SUA și din Germania. Principalul său proiect, ca director al Teatrului Evreiesc de Stat, a fost „Integrala Șalom Alehem”, în cadrul căreia operele marelui clasic al literaturii idiș au fost transformate în musicaluri pe melodii folclorice
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
mari autori ai dramaturgiei universale, cum sunt Anton Pavlovici Cehov și Nikolai Gogol. Ultima sa realizare fiind o spumoasă comedie după Woody Allen, „Cum se cuceresc femeile”. Harry Eliad a scris numeroase articole și studii despre arta actorului și a regizorului. El a mai fost și primvicepreședinte al Fundației Culturale "Avram Goldfaden" și membru în Consiliul de Conducere al Federației Comunităților Evreiești din România. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, în anul 2002. Harry Eliad a
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
(n. 1 mai 1905, Berlin, Germania, ca Hermann Kosterlitz - d. 21 septembrie 1988, 83 de ani, Camarillo, California, SUA) a fost un regizor de filme care s-a mutat spre sfârșitul vieții la Hollywood. Tatăl lui Koster, un vânzător, a plecat de acasă când Henry era tânăr. Koster a reușit să termine gimnaziul în Berlin în timp ce lucra ca autor de povestiri scurte și
Henry Koster () [Corola-website/Science/331081_a_332410]
-
de benzi desenate. A avut de-a face cu cinematografia încă din 1910, când unchiul său avea unul dintre primele cinematografe berlineze iar mama sa cânta la pian pentru a acompania filmele mute. După terminarea gimnaziului a devenit asistent al regizorului Curtis Bernhardt. Bernhardt s-a îmbolnăvit într-o zi și i-a cerut lui Koster să preia funcția de regizor. În 1931-1932, Koster a regizat două sau trei filme la Berlin pentru UFA. Koster, care era la mijlocul regizării unui film
Henry Koster () [Corola-website/Science/331081_a_332410]
-
cinematografe berlineze iar mama sa cânta la pian pentru a acompania filmele mute. După terminarea gimnaziului a devenit asistent al regizorului Curtis Bernhardt. Bernhardt s-a îmbolnăvit într-o zi și i-a cerut lui Koster să preia funcția de regizor. În 1931-1932, Koster a regizat două sau trei filme la Berlin pentru UFA. Koster, care era la mijlocul regizării unui film, era deja subiect al antisemitismului și știa că trebuie să plece din Germania. El și-a pierdut și a bătut
Henry Koster () [Corola-website/Science/331081_a_332410]
-
navigatorii pe Internet, în cadrul unui program secret numit PRISM. Din aprilie 2012 Edward Snowden începe a descarcă fișierele secrete. În acest an Snowden a stabilit primul contact cu ziaristul Glenn Greenwald de la "The Guardian", iar în ianuarie 2013 a contactat regizorul de filme documentare Lăură Poitras. În mai 2013 Snowden pleacă își ia concediu de la serviciul său la NSA, sub pretextul că ar fi urmând un trarament contra epilepsiei. A plecat la Hong Kong. Greenwald, Poitras și ziaristul Ewen MacAskill de la The
Dezvăluirile lui Edward Snowden () [Corola-website/Science/331086_a_332415]