17,957 matches
-
moartea lui Ludovic cel Pios (840), izbucnește războiul între frații în viață. Împotriva celui mai mare, împăratul Lothar, se aliază Carol, stăpîn al Neustriei și al Aquitaniei, și Ludovic, rege al Germaniei: alianța jurată solemn la Strasbourg, unde fiecare își rostește jurămîntul în limba celuilalt pentru a fi înțeles de trupele aceluia. Carol se exprimă în limba germană veche, "tudescă", iar Ludovic în limba "romană". Acest jurămînt de la Strasbourg (842) este primul text din limba noastră conservat (document, p. 103). Ludovic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
text relatează ceremonia jurămintelor de credință față de succesorul lui Carol cel Bun, Wilhelm Cliton, după un ritual care are valoare de exemplu. Vasalul își prezintă mai întîi salutul de supunere prin vorbă și prin gest; apoi el îi jură credință rostind un angajament de fidelitate. În schimb, seniorul procedează, prin înmînarea unui obiect simbolic aici, bastonul -, la investitura fiefului concedat vasalului. DOCUMENT 2 Jurămînt de pace la Beauvais (1023) "Nu voi invada în nici un fel bisericile [...] Nu voi asalta pe clericul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toleranță în 1610 Protestantul Philippe Duplessis-Mornay (1549-1623), guvernator al orașului Saumur din 1589, anunță, la 19 mai 1610, adunării orașului, compusă din protestanți și catolici, moartea lui Henric al IV-lea, asasinat cu cinci zile mai devreme. "Domnilor, avem de rostit aici o tristă și detestabilă veste. Regele nostru, cel mai mare rege pe care Creștinătatea l-a avut de 500 de ani încoace, care supraviețuise [atîtor] adversități, pericole, asedii, bătălii, chiar tentative de asasinat asupra persoanei sale, cade acum sub
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fost lung. "Comandantul de Vérigny îi făcu să se așeze în genunchi în fața peretelui cocioabei în care fuseseră prinși caii lor. Un pluton al detașamentului luă armele și cei doi căzură împușcați după ce și-au făcut semnul crucii și au rostit aceste cuvinte: "Să mori pentru Dumnezeu, să mori pentru patrie, aceasta este moartea oricărui spaniol". Commandant Parquin, Souvenirs, prezentate de Jacques Jourquin, Paris, Tallandier, 1979 Denis-Charles Parquin (Paris 1786-Doullens 1845) a străbătut cînd era tînăr Europa întreagă ca ofițer de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
putut duce un soț fidel la brațele doritoare să-l strîngă la piept. O, tu, cap care, deși ai văzut atîtea, încît ai putea să despici planetele și să faci din Abraham un necredincios, nu ești totuși în stare să rostești nici o silabă! Ă Pînză la orizont! strigă un glas triumfător, din vîrful arborelui mare. Ă Da? Prea bine, asta mă bucură! exclamă Ahab, îndreptîndu-și spinarea, în vreme ce norii de furtună i se risipeau de pe frunte. Strigătul ăsta vesel, auzit într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino în rîndurile echipajului. E nevoie de marinari cînd aici, cînd dincolo; nu poți sta într-un singur loc, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te impresionează chiar atîta; dar observi depresiunea orizontală, în formă de semilună, din mijlocul ei, depresiune care, potrivit lui Lavater, este semnul distinctiv al omului de geniu. Cum?! Geniu la cașalot? Păi, a scris oare vreodată cașalotul vreo carte sau a rostit vreun discurs? Nu, marele său geniu se manifestă în faptul că nu face nimic deosebit ca să și-l dovedească. El se manifestă de asemenea în tăcerea lui piramidală. Iar asta mă face să cred că, dacă ar fi fost cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și balenă, nu viceversa; în orice caz, se aseamănă mult una cu alta. De vreme ce-l revendic pe semizeu, de ce nu l-aș revendica și pe proroc? Dar eroii, sfinții, semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și morocănos, cutreieră singur-singurel meridianele și paralelele, rostind rugăciuni și punîndu-i în gardă pe leviatanii cei tineri, să nu repete greșelile sale din tinerețe. Dacă vînătorii numesc acest harem al balenelor „școală“, stăpînul ei este cunoscut sub denumirea tehnică de „dascăl“. Oricît ar fi de amuzant, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
domn. Ă Cu ce să încep? întrebă el. Ă Păi, ai putea începe prin a-i spune că arată ca un mucos, deși n-am pretenția că-s un expert, zise Stubb, privind jiletca de catifea cu brelocuri. Ă Monsieur, rosti în franțuzește omul din Guernesey, întorcîndu-se cu față spre căpitan - dumnealui spune că ieri corabia sa a întîlnit o corabie, al cărei căpitan împreună cu primul secund și șase mateloți au murit în urma unei molime provocate de hoitul unei balene, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ofere un pahar de vin, spuse tălmaciul. Ă îi mulțumesc din inimă, dar spune-i că e contra principiilor mele să beau cu un om pe care l-am păcălit. De fapt, spune-i că trebuie să plec. Ă Monsieur, rosti secundul, oaspetele zice că principiile dumisale îl împiedică să bea, dar dacă dumneavoastră vreți să mai apucați vreodată să beți, ați face mai bine să lansați toate cele patru ambarcațiuni ca să tragă vasul cît mai departe de balenele astea, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ajuns în depărtatele Antile. Dacă-l găsești, ogoiește-l, căci trebuie să fie tare necăjit: și-a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum, iar eu o să-ți cînt marșul funebru! Ă Am auzit - rosti în șoaptă Starbuck, privind prin spirai - am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în largul oceanului, dincolo de larma suferinței și a fericirii omenești, pe aceste ape virgine și nepărtinitoare, în care nu există nici tradiții, nici stînci în care să fie înscrisă Legea și unde, din vremuri imemoriale, valurile se rostogolesc fără a rosti sau a auzi vreun cuvînt, aidoma stelelor ce strălucesc deasupra izvoarelor necunoscute ale Nigerului! Și aici, viața moare cu fața spre soare, încă plină de credință! Dar abia s-a stins, că moartea îi și răsucește cadavrul, îndreptîndu-l într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb. Du-te jos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la intervale foarte rare, cîteva cuvinte banale, sub imperiul vreunei necesități de moment. în ciuda tainicei legături ce părea să-i unească, ei apăreau în ochii îngroziți ai echipajului la fel de depărtați ca cei doi poli ai pămîntului. Dacă se întîmpla să rostească, ziua, cîte un cuvînt, peste noapte rămîneau muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului, iar Fedallah lîngă arborele mare - uitîndu-se însă țintă unul la altul, ca și cum Ahab și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că n-o să poată scăpa. Poți să-ți scuipi și bojocii, Balenă, dar să știi că diavolul e pe urmele tale! Suflă în trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui vin vechi care fierbe a doua oară, clocoteau stăpîniți de patima vînătorii. Temerile și presimțirile vagi pe care unii dintre ei le încercaseră pînă atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Să întind în orice loc..., - femeie "romanțioasă", care răspunde baronului Flaimuc, falsului pretendent, când acesta îi spune că dorește o femeie "care să facă la mine poezii zo vi der Șiller vi der Ghete": "- Ghete! Șiller!, ce nume înalte ai rostit, baron ! Feblele mele talente cum vor răspunde la așteptarea dumitale ?" - femeie care strică limba, influențată de toate mani-ile lingvistice ale vremii (pusăciune, conprinzi, neînvingi-bilă, atășăciune etc.) - femeie modernă, care recomandă bătrânului ei amorez: 1 Ibidem, p. 296. 2 Scrieri, III
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
faptele lui păcătoase și îmbrăcând omul cel nou, care este înnoit prin cunoașterea Aceluia care l-a creat. Cel care dorește să vină la botez și se instruiește cu privire la credință, trebuie să învețe Simbolul de credință, pe care să-l rostească zilnic, înainte de culcare și să mediteze asupra lui în fiecare ceas. De asemenea, se impune să rostească Rugăciunea Domnească și să se întărească (însemneze) cu semnul crucii împotriva diavolului. Îndrumările date de Sfântul Niceta cu privire la importanța Simbolului de credință în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creat. Cel care dorește să vină la botez și se instruiește cu privire la credință, trebuie să învețe Simbolul de credință, pe care să-l rostească zilnic, înainte de culcare și să mediteze asupra lui în fiecare ceas. De asemenea, se impune să rostească Rugăciunea Domnească și să se întărească (însemneze) cu semnul crucii împotriva diavolului. Îndrumările date de Sfântul Niceta cu privire la importanța Simbolului de credință în viața duhovnicească a credincioșilor, amintesc și de alți cateheți renumiți contemporani lui precum Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și al șaselea ceas. Totul este săvârșit în mare solemnitate din pricina sărbătorii Învierii Domnului. Postul săptămânii următoare devine mult mai ușor de așteptat pentru că la mesele de prânz și de seară, sâmbăta și duminica ori de sărbători, nu se mai rostește decât o singură rugăciune. Pentru că masa de seară la monahi nu se obișnuiește, la ea participă numai pelerinii, cei bolnavi sau cei care ar dori să ia parte (cap.12). Cartea a IV-a (Despre rânduielile celor care renunță la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și a străinilor (cap. 3 - 6). Partea sublimă a Cărții a IV-a se află în capitolele 33-43 care arată ce este în realitate monahismul și este cunoscută în toată lumea creștină. Ea este redată ca aparținând starețului Pinufius, și fiind rostită la primirea în mănăstire a unui frate, ea se încheie cu o interesantă schemă (scară) a desăvârșirii. ,, Ascultă, deci, în câteva cuvinte ordinea prin care te poți ridica la cea mai înaltă treaptă de desăvârșire, fără greutate și caznă: Începutul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca rugăciunile noastre să fie nu numai dese, ci și scurte pentru ca să fie cât mai intense și astfel, mai adevărate, fiindcă ,,jertfa pe care Dumnezeu o vrea este inima curată“ (cap. 36). Convorbirea a X-a, în 14 capitole, este rostită tot de Avva Isaac și având ca subiect tot rugăciunea. Vorbitorul se referă în primele capitole la tradiția Paștelui în Egipt și la erezia antropomorfiștilor, iar mai apoi revine la tematica rugăciunii. Condițiile acesteia din urmă sunt: căldura, smerenia, simplitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu era în sine rugăciune. Cuvântul biblic are o pregătire esențială pentru rugăciune și putea oferi un limbaj pentru ea. Oferită de fiecare monah în tăcere și mai apoi în comun, rugăciunea se ivea din textele biblice care au fost rostite și la care se răspundea. Pentru Cassian, acest interval trebuia să fie de scurtă durată, iar monahii trebuiau să se reîntoarcă imediat la textele biblice. Nefiind identice, Sfânta Scriptură și rugăciunea erau inseparabile. Pe monahii egipteni îi descrie prelungind rânduiala
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și în economie, nu numai în agricultură, și nu a demarat cu o critică directă a activității Anei Pauker; primul expus atacurilor lui Dej și a susținătorilor acestuia fiind, după cum am observat, Vasile Luca. Primele critici ale acestuia au fost rostite în ianuarie 1952, la o conferință specială a Biroului Politic al PMR având ca temă reforma monetară, dar reproșuri și fricțiuni deloc neglijabile între cei doi lideri avuseseră loc mult mai devreme, și anume imediat după instaurarea guvernului Groza, când
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]