18,686 matches
-
înainte de a pune Sistemul mâna pe tine. Știa că te vor tortura și-ți vor smulge secretele. Sper că îți dai și tu seama ce rău îi pare că a cooperat cu Sistemul în experiențele acelea făcute pe voi. Am tăcut. Faptul era consumat și oricum nu mai era nimic de făcut. — Te rog să-l ierți, insistă ea. — Ori îl iert, ori nu, tot aia e. De ce a lăsat baltă proiectul? Dacă se simțea atât de responsabil, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
coșmelia asta. Trebuie să respectăm regulamentul și el ne cere ca umbrele să fie aduse aici. A ta a avut noroc că a stat singură. Uneori trebuie să îngrămădim două sau trei umbre. Nu știam ce să zic, așa că am tăcut. N-ar fi trebuit de la bun început să accept ca Umbra să fie aruncată într-un asemenea loc. — Umbra ta e jos. Acolo-i ceva mai cald, deși cam miroase. Paznicul s-a îndreptat spre colțul cabanei și a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu dispar norii ăia cenușii, purtători de zăpadă, vremea nu se îmbunătățește. Mi-am băut jumătate din cafea și apoi m-am așezat, cu cafeaua în mână, pe scaunul din fața ei. Am pus cana pe masă și am privit-o tăcut câteva clipe. Un sentiment de tristețe pusese stăpânire pe mine de parcă mă absorbise o forță necunoscută. — O să vezi la zăpadă cum n-ai mai văzut în viața ta! — S-ar putea să nu o mai văd. — De ce? Oricine poate vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Oricât de mult aș tânji după liniște și pace, nu-mi pot păcăli inima. Nu mă pot păcăli pe mine însumi. Chiar dacă știu că voi muri în curând. Ceea ce pierd se duce definitiv. Știu lucrul acesta. Înțelegi ce spun? A tăcut îndelung și și-a privit vârfurile degetelor. Cafeaua se răcise și nu mai ieșeau aburi din cană. Nu se mișca nimic în camera aceea. — Nu te mai întorci niciodată? — O dată ce plec de-aici, n-am cum să mă întorc. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
inspiră încredere. Parcă ar avea mereu ceva de ascuns, nu crezi? — Nu știu ce să zic. — Cred că ți-ai făcut un obicei prost din a zice „nu știu“. — Posibil. — Și „posibil“ intră în aceeași categorie. Neștiind ce să mai spun, am tăcut pur și simplu. — De ce ești atât de nesigur pe orice? întrebă ea. Mi-am repetat de câteva ori în gând „nu știu“ și „posibil“. M-a salvat chelnerul care și-a făcut apariția precum un chirurg ortoped care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
caut. Și mi s-a arătat și felul în care ar fi trebuit să procedez. Ne-am așezat pe dușumeaua din încăperea cu rafturi, ne-am rezemat de perete și am privit șirurile de cranii care nu ne spuneau nimic. Tăceau mâlc. Cred că ai avut prea multe pe cap în ultima vreme, mai cu seamă de când ți-a slăbit Umbra, zise ea. Încearcă să-ți amintești lucrurile unul câte unul. Trebuie să găsești acolo cheia sufletului meu. Era frig pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rest, printre crengile arborilor de camfor nu se zăreau decât niște pufuleți albi. Nu contează dacă-i numai unul. Nu are nici o putere. Și-a pus mâna streașină la ochi ca să vadă mai bine. — Da, e micuț și nesemnificativ. Am tăcut amândoi o vreme. Am deschis două cutii de bere și am privit cerul. — De ce-ai divorțat? întrebă fata. — Pentru că nu mă lăsa niciodată să stau la fereastră când mergeam în excursii. — Glumești, nu? Era o scenă asemănătoare într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iată corabia mea beată / cumpărată într-o zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse / din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să înflorească liliacul / citesc Cehov, biata inimă / acum va zbura / ca un ghem scăpat / din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
tragic al unor permanențe istorice. Nevoit, sub amenințarea unor grave primejdii, să acționeze cu prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe care o aplică, experiența poporului însuși, deprins de vitregiile istoriei să tacă și să rabde, în așteptarea unui prilej potrivit pentru ripostă. Sub semnul parabolei, drama evocă o adevărată, într-un fel miraculoasă știință a supraviețuirii, a rezistenței inteligente - o defensivă activă întemeiată pe clarviziune și înțelepciune a răbdării, pe un simț
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
miezul infernal, de nenumit, al sistemului penitenciar - este Piteștiul, locul celui mai sinistru experiment de „reeducare” a deținuților politici, care va constitui tema uneia dintre scrierile exemplare ale lui G., Patimile după Pitești (publicată inițial în limba franceză, în 1981): „Taci! Nimeni n-are voie să rostească numele blestemat... - Tu i-ai binecuvântat blestemul. - Nu! N-a fost cum crezi. N-ai fost acolo, deci nu știi. Numai cei care au trecut prin ce-au trecut pot să vorbească, iar ei
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
ai binecuvântat blestemul. - Nu! N-a fost cum crezi. N-ai fost acolo, deci nu știi. Numai cei care au trecut prin ce-au trecut pot să vorbească, iar ei nu pot să vorbească, au uitat, tac. Despre Pitești se tace.” Ostinato încearcă încă să respecte „regulile jocului” cenzurii oficiale, ilustrând, în același timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
în același timp, o probă de conștiință morală și un act cathartic: „Și m-am hotărât să nu-i uit în vecii vecilor/ nu să mă răzbun, ci să nu-i uit/ și mai ales, mai ales/ să NU-I TAC.” Adâncind și extinzând viziunea asupra închisorii ca paradigmă a întregului sistem utopic de extracție marxist-leninistă, Patimile după Pitești renunță la experiența personală în favoarea celei documentare, situând în centrul operei un „observator”, un deținut infirm (Vasile Pop) care, din patul său
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
În care ești marxist, trebuie să-ți pui marxismul la Îndoială, În minutul În care crezi că AI DREPTATE, trebuie să te Îndoiești de dreptatea ta. Am Învățat că așa ceva e foarte greu, cu riscul de a trebui, wittgensteinian, să taci. În facultate, am luat contact cu două feluri de a vorbi despre postmodernitate: unul al profesorilor de la engleză, altul al celor de la franceză. Referințele, mă miram eu Încă de pe atunci, erau arareori convergente. Într-o parte, nu se vorbea decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. De același gen sunt versurile compuse în timpul războiului, din care a publicat câteva în „Vremea”. În anii de publicistică militantă, cu totul defavorabili poeziei, „muza” lui tace, însă nu chiar tot timpul; într-o „mostră” lirică din 1957, tipărită totuși după 1989, jurnalistul susținător al realismului socialist contemplă norii, apa curgătoare, zbuciumul vântului și se dorește îngropat la țară, unde „să-i cânte cucul pe troian” și
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
în obținerea unei funcții diplomatice. Refuzat, C. devine un singuratic, se claustrează între zidurile locuinței sale, își făurește chiar și o emblemă aristocratică, reprezentând doi îngeri de-a dreapta și de-a stânga unei coroane, sub care așază deviza: Cave, age, tace („Ferește-te, lucrează, taci”). Apariția lui în viața cotidiană a Bucureștiului din perioada interbelică era bizară, stranie prin rigiditatea cu care își confecționase morga aristocratică, anacronică mai ales prin aspectul vestimentar. În 1925, întâiul volum din Antologia poeților de azi
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
diplomatice. Refuzat, C. devine un singuratic, se claustrează între zidurile locuinței sale, își făurește chiar și o emblemă aristocratică, reprezentând doi îngeri de-a dreapta și de-a stânga unei coroane, sub care așază deviza: Cave, age, tace („Ferește-te, lucrează, taci”). Apariția lui în viața cotidiană a Bucureștiului din perioada interbelică era bizară, stranie prin rigiditatea cu care își confecționase morga aristocratică, anacronică mai ales prin aspectul vestimentar. În 1925, întâiul volum din Antologia poeților de azi de I. Pillat și
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
a eticii detenției, chiar dacă esteticul nu este eludat. Sunt, astfel, cercetate sub toate aspectele paginile unor cărți care oricând pot rezista unui examen literar critic - Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, Evadare tăcută de Lena Constante, Gherla de Paul Goma, Cu Dumnezeu în subterană de Richard Wurmbrandt, dar și alte mărturii, de la Constantin Noica la Aurel State, Belu Zilber sau Marcel Petrișor. Intenția autoarei fiind aceea de a evita ficționalul și literaturizarea faptelor
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
acestor martori atât de credibili (o credibilitate pe care a trebuit întâi să o dovedească), chestionați în amănunt și reașezați apoi în imagini sintetice (cu ajutorul unui aparat științific impresionant), a pătruns în universul atât de puțin știut al „celor care tac”, le-a descifrat codul mental, opțiunile literare, gusturile, starea de sensibilitate. Monografiile, așezate mereu într-un context comparatist, stabilesc principalele căi prin care literatura română - reținând în această categorie de texte, vreme de câteva secole, lecturile „de delectare” (destinate nu
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
iluzie: „Am uitat undeva o parte din mine... Eram așa de atent să nu pierd nimic! / Numai fete urâte am întâlnit azi. / Fără mine întreg mă voi prăbuși. / Fără mine întreg nu mai sunt eu. Depărtarea mănâncă din orașul ruginit. / Taci... despre ce pomeniți? Grâu sub vânt. / În fiecare zi se prăbușește cineva...” Revenit din „morți” precum Lazăr altădată, poetul „vâslește în singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam... O
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
C. oscilează între notație și metaforă, sugrumând suflul puternic și protestatar al poemelor de debut într-o respirație poetică sacadată, întretăiată, ce urmează urcușurile și coborâșurile unei suferințe mereu prezente: „Clepsidre ori perle risipite pe lac, / stelele-n cer. Broaștele tac. / Ninge peste adâncurile lumii cu seri. / E ca și când luna și copiii / ar fi plecat din oraș pentru totdeauna. Ninge cu adânc și coșmare. / Iar tăcerile au gurile-amare / Ca sinucigașii.” Volumul Cârtița și aproapele (1970), continuând și adâncind tematica poemelor precedente
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas străin și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
CISMAȘ, Angela (16.V.1936, Românești, j. Tighina), editoare și traducătoare. Este fiica Olimpiei (n. Tăcu) și a lui Ioil Scurtu, funcționar CFR. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția franceză, iar din 1959 a funcționat că redactor, apoi redactor-responsabil al domeniului francez în cadrul Editurii pentru Literatură Universală, ulterior Editură Univers. A inițiat și a
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]
-
cade. (39) Bine faci, bine găsești. (39) Bine faci, rău găsești. (40) Fapta bună repede se uită. (40) Cine face-o faptă bună nu moare de tot. (41) Călcarea pe coadă se lasă cu sfadă. (41) Mai bine înghit și tac, decât ceartă pentru-un fleac. (42) Graba strică treaba. (42) Bate fierul cât e cald. (43) Sângele apă nu se face. (43) Frate, frate, dar brânza e pe bani. (44) Cu prietenii nu se fac afaceri. (44) Prietenul la nevoie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
curmă"42. Lupul însă nu-și dezminte priceperea și evită elegant capcana întinsă: preferă tăcerea, discreția. Oricum, se știe urmărit și detestat, ca aliat al Inorogului. Mult lăudata sa înțelepciune abia acum este demonstrată; el știe perfect când trebuie să tacă și când să vorbească, pricepe jocurile ascunse, are inteligența de a prevedea permanent efectele unor opinii și de a se replia la timp în fața reacțiilor dușmanilor săi. În plus, Lupul nu consideră că rolul celui înțelept este să-i lumineze
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]