19,047 matches
-
melancoliile respective, reproduse cu fidelitate În ceara sanguinolentă și tumefiată, de-ți treceau toate poftele Închipuirii; așa cum, tot În acea vreme, aveam să descopăr, În Lumea Nouă Ilustrată, ziarul de duminică al partidului socia list, la care era abonat tata, tainele fecundității și ale evoluției spermatozoidului, ovulului și foetusului uman În matricea nim bată de mistere În imaginația unui puber ca mine. Spre seară, maidanul răsuna de urlete Înfiorătoare: Începea reprezentația la menajeria lui Braun, celebru antreprenor de panorămi, panopticumuri și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
săraca, blânda oaie, de la telemeaua cu boabe de coriandru, care, când e bună, e cea mai bună brânză de pe lume, la cașcavalul moale de Pen teleu pe care Îl face azi un singur baci hotărât să ducă pe lumea cealaltă taina lui, sau cel tare, „Balcan“, „grecesc“, de Dobrogea, la brânza de burduf, bună cu mămăliguță, unt și ouă „româ nești“ deasupra, și urda grasă „de coșuleț“ și până la pastrămurile de capră, dar mai des de oaie, și ghiudemurile pentru ațâțat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mai este Încă timp, iar talente sunt destule, pentru a cerceta și cultiva, pe modul nostru de viață românesc, contribuția la pro gresul civilizației stomacului (premier maître Șs arts du monde, Îl numește un mare om din Renaștere), cum și tainele bucătăriei ca expresie a unei civilizații proprii; aspect nou și curios În isto ria civilizațiilor și cu răsfrângeri strălucite În arta și literatura timpurilor; un aspect de civilizație a bunei stări În legăturile ei cu bucuriile exultante rezultând dintr-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te rog să mă crezi!, nu numai esențiale pentru „bunul meșteșug al vieții noastre“, dar și memorabile În amin tirea brutală și fanfaroană a unuia ca mine și a câtorva alții ca mine, introduși de patruzeci de ani Încoace În tainele grăta rului nostru național, unde oficiez Încă, cu briceagul meu de o singură limbă, ascuțit pe buza farfuriei și care nici azi nu-mi lipsește din buzunar. Dar, după ce ajungeai la toate astea, mai rămâneau Încă unele specialități ale grătarului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la prietenii mei din cinstita breaslă a măcelarilor, Costică Culea și Horvath, fiindcă numai două bucăți cât palma din acest mușchi cu sonorități atât de plăcute urechii se găsesc la fiecare vită, și le frigeam acasă, mâncându-le În mare taină... Iar rinichii și ficații de berbec Îi culegeam la frații Stănescu, măcelari numai de miei, de berbeci sau, mai gustoși ca orice, iedul și oaia stearpă, răfuindu-mă apoi cu aceste delicatese, eu și cu Măriuca mea frumoasă și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și indivizii indiferenți sau nepricepuți În alegerea cadrului prielnic acestor bucurii esențiale, universale. O masă simplă și cu elemente cât mai de la origine, Într-un cadru puțintel romantic și plin de surprize este o ade vă rată cina cea de taină cu aleasa inimii tale, tânără, frumoasă, inte ligentă, sensibilă la cuvintele tale, pofticioasă și cu stomacul bun. Pentru asta, nu-s chiar de lipsă decorurile ief tine, dar cos tând multe parale. Femeile de rând sau moftu roase se răsfață
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și până jos fiindcă purtam haină și lavalieră negre În loc de frac cu crăvățică albă, pe care nu le aveam și nici că le-aș fi pus pe mine. (Nu protesta Împo triva stupidității obiceiului de a pune cravată albă, scria Taine. Un salon este ca o expoziție de mărfuri, iar tu ești ca o simplă marfă care trebuie expusă ca să-și găsească clienți.) Dar mai este și o altă față a omului ce stă acum Înaintea dvs. și care avea să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ritualul vizitelor duminicale neglijat, Împrejurări mărunte și neluate În seamă de orgolioasa și blestemata noastră logică masculină, fură de ajuns ca una dintre ele să ia, râzând, otravă, iar cealaltă să tragă, jucându-se parcă, drept În inimă. Romantisme Întârziate?... Taine feminine cu neputință de pătruns?... și cum ne va fi oare Întâlnirea pe acea vale a Iosafatului, la poalele Ierusalimului, sub Muntele Măslinilor, În ziua Judecății de Apoi?... ...Majoritatea faptelor mele de arme s-au situat, geograficește vorbind, pe litoral
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În lipsa analistului sau psihanalistului sensibilității noastre decadente, drojdie a sfârșitului de veac al XIX-lea. Despre cealaltă, ivită pe lume iarăși la mare și iarăși fiică a neamului cel sfânt, a scris Emanoil Bucuța, care o iubea și el În taină, dar fără noroc, În necrologul din Ideea Europeană de la 17 februarie 1924: „În redacția Ideei Europene a intrat Moartea și a luat pe cel dintâi Întâlnit În cale. Era acela dintre noi cel mai Însetat de viață, de subtilitățile și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
milă revărsată uneori din eroare peste cei mai libertini fii ai lui, s-a Îngrijit totdeauna să mi le smulgă În felul arătat, Înainte de a le fi văzut Îmbătrânind lângă mine, punându-le astfel din vreme sub scutul marilor sale taine neîn țelese, la adăpostul cărora ele Însele Începuseră a râvni. — Cum, adică? - se indigna uimit prietenul meu desenator - Lilica R. preferă, ba chiar insistă, să-ți fie nevastă, În loc ca să rămână mai departe iubita adorată de paisprezece ani până acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit-o În răstimp ca soție a actorului Y și ca artistă, colegă cu soția mea În trupa actorului Petre Liciu, În faimosul turneu de teatru național prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu taina ei, de va fi avut-o. Ne am dus apoi, Petre Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a stat Între noi, toți Îmbrăcați și tăcuți, de-a curmezișul patului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
speranța că ușa milos tivirii se va deschide vreodată Înaintea lor, ceea ce ar fi fost, vă puteți Închipui, pentru oricare dintre noi, un mare prilej de adâncire și de mai nu știu ce neașteptată conversiune pentru libertinul cinic, simplu amator curios după tainele aces tor femei mereu obosite, mereu dezgustate, prizoniere Încătușate robotelii lor În plăceri zilnice și obligatorii. Dar oarecare indicii și mărturii (șerban Cioculescu Încă spune că a văzut pe una acoperind icoana din perete când și-adu cea un client
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mea și cu doctorii ei, la acele diagnostice fatale ale unor medici notorii, dar care au pierdut, cu vârsta sau din rutină sclerozantă, acea floare a intuițiilor lor de bază, a facultăților primesautișres, acea reve lație divinatorie a fenomenelor și tainelor lor; acel „bun-simț“ sau dreaptă judecată despre care Descartes spune că este lucrul cel mai bine și mai deopotrivă orânduit tuturor oamenilor. și tot la fel mă gândeam, rătăcind cu mintea În jurul mașinii și al metehnelor ei, la acele „sisteme
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe taica mitropolitul cu ceva creițari, ne-am Întors, ca vai de picioa rele noastre, În zdrențe, spre casă, trimițând din bariera Griviței pe unul dintre noi să ne-aducă ghete de acasă În locul opincilor sparte. NATURA, CU FRUMUSEȚILE șI TAINELE EI, A FOST REVElată literaturii veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea prin practica mersului pe jos sau călare. În nici o descriere a timpului privind acest fel de a călători nu am găsit acea plicti seală, acel neastâm păr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Arta de a suferi, publicată În 1921, el se destăinuie: „Cu cât un suflet e mai bogat, cu atât găsește În orice om ceva vred nic de a fi iubit. Este ceva natural și ni se Înfățișează totuși ca o taină... Apropierea oricărei ființe omenești, căldura pe care o Împrăștie În jur numai prin prezența sa sunt o plăcere care, chiar când n-o observăm, există și schimbă priveliștea vieții.“ El Însuși a constatat că „Iubirea răscolește ca o furtună Întreg
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În Tatăl, În Fiul și În Dumnezeu Duhul Sfânt constituie miezul credinței creștine. De aceea și fiecare rugăciune se Începe cu cuvintele În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Astăzi, Biserica ne cheamă să ne apropiem de această mare taină a creștinătății, anume că Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său În lume ca prin puterea Duhului Sfânt să mântuiască lumea. Un pic mai Încâlcit mi s-a părut de data aceasta cuvântul de folos al părintelui Valeriu Moise, dar
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Îmboldit de Aghiuță, râdeam În gând ori de cât dădeam cu ochii de binecuvântatul Părinte, la rândul său contrariat probabil de starea mea ilariantă. Am făcut o groază de păcate, tocmai În ziua În care m-am Împărtășit cu Sfintele Taine, după ce și la Sfânta Liturghie am fost de un ridicol desăvârșit, În timp ce am citit din Apostol pentru prima oară Înainte de Evanghelie. Sunt de-a dreptul catastrofal și nu știu câte zile Îmi vor mai trebui ca să deprind mersul fluxului fiecărei slujbe. Trebuie
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
decembrie 2012 Cu ajutor de la Domnul, care mi-a trimis-o la pangar pe doamna Sofica, am izbutit să mă spovedesc și, cu binecuvântarea Părintelui Iustin, să mă Împărtășesc. Am pășit, astfel, cu mai puțină teamă pentru a primi Sfintele Taine, dar sunt conștient că nevrednicia mea Încă atârnă ca o stâncă, nu ca un bolovan. Nu mai departe, am primit observație că nu am lăsat aseară telefonul pe pervazul din holul stăreției și am intrat În pământ de rușine, deși
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
aceea va trebui să fiu mult mai sârguincios și, treptat, să-mi iau gândul de la cele lumești, dedicându-mă cu toată ființa celor trebuitoare sufletului. În această privință, chiar azi am pus punct volumului Deasa Împărtășire cu Preacuratele lui Hristos Taine de Sfântul Nicodim Aghioritul și Neofit Kavsokalivitul (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, 112 pagini), pe care mi-a Împrumutat-o Părintele Casian, răspunzând indirect la unele din Întrebările mele. Scrisă inițial de Neofit, În 1772, la Brașov, această pledoarie pentru
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
să pot să-i traduc comportamentul în limbaj omenesc. Iar când o să fiu mare, am să mă fac om de știință, voi căuta o metodă prin care să-i deprind pe câini, pe Nero în primul rând, să vorbească: multe taine s-ar limpezi atunci, multe am avea de învățat de la ei. Înainte de a încheia aceste precizări, țin să mai aduc două scurte lămuriri în ceea ce mă privește: și anume, ce îmi place și ce nu-mi place cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avea de gând să mai stăruie asupra acestui subiect. În schimb, Lazarus se arată dispus să-mi dea lămuriri despre spațiul acesta, văzduhul, și despre noua mea existență, se arată dispus să-mi fie călăuză, să-mi limpezească ceva din tainele noii mele lumi, să mă ajute să mă descurc și să înțeleg. 9 TC "9" \l 1 Lazarus sau Victor Doi își începe lecția de inițiere cu o propunere: -Aș prefera să mă descoși tu cu întrebări, nu să țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în duh. Ține minte, în duh. Tace, mă măsoară cu privirea căutând să se convingă dacă explicațiile lui au fost înțelese. Se pare că e mulțumit de ce descoperă pe fața mea, căci continuă cu încă un pas ințierea mea în tainele locului: -Veniamin, apropo de cine locuiește aici: țin să cunoști pe cineva, un apropiat al meu. Vino. Pornim amândoi, plutind într-o direcție necunoscută mie. Mă uimește ce aripi imense are. Cât stătuserăm de vorbă, le ținuse strânse, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a le semnala, băgați de seamă, drumul pe care pășiți este un drum al pierzaniei. Sunt sigur că tu, păstrătorul cărții pecetluite, știi despre ce e vorba, fiindcă, deși cauți să nu arăți, tu știi tot ce se petrece, puține taine de aici și de jos, de pe pământ, îți sunt ție nepătrunse... Mă opresc din iureșul vorbirii și-l fixez pe Lazarus dorind să obțin de la el o confirmare că aprecierile mele sunt corecte. El tace cum îi este felul, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cărții; în fine, doar puțini, puțini dintre străini ajung să descopere slove cu înțeles în cartea ciudată. Acestei îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]