179,567 matches
-
pasari au fost asociate cu apă, iar ciocănitul lor era considerat un prevestitor al ploii. Se raspindesc prin ouă. Habitat Aceasta ciocănitoare este printre cele mai adaptabile specii de ciocănitori. Ele trăiesc în diferite habitate atât timp cât acestea conțin copaci, de aici și gradul mare de răspândire pe teritoriul Europei. Ele preferă în special stejarii și carpenii și sunt cel mai des întâlnite în astfel de păduri, dar și în parcuri și grădini. Ciocănitorile pot fi văzute chiar și în mijlocul orașelor atâta timp cât
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
La 24 martie 1794 în Piața Centrală Tadeusz Kościuszko a anunțat revolta generală (foto) și-a asumat atribuțiile de comandant-șef al forțelor armate poloneze, începând Revolta Kościuszko. În Revoluția de la 1848 civili s-au ciocnit cu armata austriacă și aici s-a întâmplat, lângă "Ratus", că steagurile austriece au fost așezate în grămezi ca un simbol al independenței recâștigate. [3] În timpul ocupației Poloniei de către Germania nazistă Piața principală a fost redenumită "Adolf Hitler Platz" iar Monumentul lui Adam Mickiewicz a
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
al implicării sale în luptele politice din Sofia, lui, soției și celor doi copii le-a fost fixat domiciliu obligator în localitatea Lom, pe malul Dunării. În 1887 Piekarski a trecut Dunărea la Calafat și s-a stabilit la București. Aici a realizat ilustrații pentru revistele umoristice "Ghiță Berbecul", "Cașcavalul", "Tocila", "Moș Teacă" (1895-1898) și pentru ziarele "Adevărul ilustrat" și "Lumea Nouă", și a lucrat în întreprinderea de exploatare a terenurilor petroliere condusa de Jan Zalplachta. În martie 1891 a fost
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
Cașcavalul", "Tocila", "Moș Teacă" (1895-1898) și pentru ziarele "Adevărul ilustrat" și "Lumea Nouă", și a lucrat în întreprinderea de exploatare a terenurilor petroliere condusa de Jan Zalplachta. În martie 1891 a fost numit profesor de desen la Gimnaziul din Slatina. Aici avea să-l cunoască pe profesorul Iuliu Moisil, cel care i-a rămas prieten până la moarte. A fost apoi transferat, la cererea sa, la Târgu Jiu, în noiembrie 1892, unde l-a cunoscut pe Alexandru Ștefulescu, directorul Școlii Primare de
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
din comitetul de înființare a „Băncii Cerbul” din Târgu Jiu. După ce s-a îmbolnăvit, în 1904 cu speranța de a se vindeca a cerut transferul la Novaci, unde a activat ca profesor de desen la Școala elementară de meserii de aici, fiind între 1904-1906 directorul acesteia. În 1906 s-a stabilit la București, unde a lucrat pentru Institutul de Arte Grafice „Minerva”. A încetat din viață la 21 octombrie 1909 pe când era internat în ospiciul de la Pantelimon. A fost înmormântat în
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
1909 pe când era internat în ospiciul de la Pantelimon. A fost înmormântat în ziua de 23 octombrie 1909, conform dorinței sale, în cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă București. După mutarea lui Witold Rolla Piekarski la Târgu Jiu, în 1894 s-a transferat aici și Iuliu Moisil, venind de la Slatina. Astfel s-a format un grup de intelectuali entuziaști care îi mai cuprindea și pe Aurel Diaconovici, avocatul George Pârvulescu, locotenentul Emanoil Părăianu, doctorul Ion Urbeanu, avocatul Ștefan Dobrinean și tipograful Nicu D. Miloșescu
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
dinastiei Piaștilor. Titlul de Episcopie a fost acordat Cracoviei în 1000 și din acel moment, a devenit reședința regilor polonezi în următoarele secole. Istoria orașului vechi din Cracovia se învârte în principal în jurul Orașului Vechi (Centrul istoric) din zilele noastre. Aici au fost depozitate și păstrate însemnele regalității. În jurul anului 700 d.Hr., triburile locale au inițiat procesul de formare a statului Vistulan prin unire. Numeroase vestigii ale unui dig pământ odată masiv înconjoară Dealul Wawel supraviețuit până în ziua de azi
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
Checiny - () este un sat în Polonia, situat în Voievodatul Lubusz, în județul Krosno Odrzanskie, în orașul de Gubin. În anii 1975-1998 satul aparținea administrativ de Zielona Gora. În 1452, satul se numea în germană Saxdorf. Aici a existat cândva o fermă și o moară de apă pe râul Golec (Golz). Dintre clădirile care au existat aici au mai rămas câteva clădiri agricole, în mijlocul satului și stația de pompieri neutilizată. În 1952, satul a fost locuit de
Chęciny, Lubusz () [Corola-website/Science/329255_a_330584]
-
orașul de Gubin. În anii 1975-1998 satul aparținea administrativ de Zielona Gora. În 1452, satul se numea în germană Saxdorf. Aici a existat cândva o fermă și o moară de apă pe râul Golec (Golz). Dintre clădirile care au existat aici au mai rămas câteva clădiri agricole, în mijlocul satului și stația de pompieri neutilizată. În 1952, satul a fost locuit de 78 de persoane din 17 de gospodării. Începând cu 2007/2008, satul are o rețea de apă.
Chęciny, Lubusz () [Corola-website/Science/329255_a_330584]
-
însumează 200 de kilometri. Cea mai mare colecție de ustensile și utilaje din Europa se află în această salină. O retrospectivă asupra acestei colecții creează o imagine concretă despre tehnica folosită în domeniu, din epoca medievală și până în zilele noastre. Aici se disting unstensile ca târnăcoape, zdrobitoare, cabestane verticale acționate prin tractare, de animale, cu care se scotea sarea la suprafață. Pentru transportul sării s-au folosit, mai târziu, vagoneți de cale ferată, trași de cai. Abia în secolul al XIX
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
sale, mina a fost supusă unui regim deosebit de drastic în privința exploatării, utilizându-se cele mai noi tehnici în domeniu. Ulterior restaurată identic cu cea inițială, salina are astăzi, în principal, destinația de muzeu. Numai o mică parte dintre cei angajați aici lucrează ca mineri. Cea mai mare parte a incintelor subterane au fost transformate, una în cafenea, o alta în cinematograf, ba chiar și în oficiu poștal. Din anul 1964, în salină, la adâncimea de 211 metri, funcționează un sanatoriu. Mulți
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
sud-est, sud și vest a Niemea - la est, nord-est și nord a și țărmul Mării Baltice - la nord-vest. Între aceste hotare se găsesc aproximativ 2700 lacuri, care însumează 1450 km², reprezentând 30% din numărul lacurilor și 45% din suprafața lacustră poloneză. Aici se găsește cel mai mare lac în suprafața (Sniardwy a 110 km²) și cel mai adânc (Haneza - 108 m) dintre lacurile poloneze. Numai menționând aceste cifre statistice și ne putem da seama de gruparea compactă și peisajul prin excelență lacustră
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
Gherla. Fiind elev, a fost trimis la Târgșor, unde a fost considerat periculos de autorități, motiv pentru care a fost izolat într-o cameră alături de alte vârfuri. La sfârșitul lunii octombrie a fost transferat la Canal, dar nu a stat aici decât până pe 9 februarie 1951. La Pitești a fost torturat începând cu 25 martie într-un lot alături de alți elevi sosiți în cursul anului 1951 în închisoare și câțiva studenți. Comitetul de agresori era condus de Eugen Țurcanu, Constantin Juberian
Constantin (Tache) Rodas () [Corola-website/Science/329253_a_330582]
-
menționare documentară a satului apare în anul 1479, sub numele german Gubbinchen. Așezarea a apraținut în trecut de mănăstirea benedictină din Gubin. În trecut exista un "Pod de foc" peste râul Neisse, construit din lemn, Între 12 iunie - septembrie 1945, aici a cantonat compania nr.7 infanterie condusă de locotenentul John Buczkowski din cadrul Regimentului nr. 38 infanterie. Satul este așezat pe linia ferată nr. 275 Wroclaw - Muchobor - Gubienek. Începând din anul 1986 secțiunea de cale ferată dintre Lubsko și Gubienek este
Gubinek, Lubusz () [Corola-website/Science/329267_a_330596]
-
Tylman Gamerski și modelată după Place des Vosges și Place Dauphine din Paris. Clădirea, care se aseamănă foarte mult cu piețele orășenești în barocul spaniol, are magazine și case de negustori, în timp ce strada centrală a fost folosită ca o piață. Aici negustorii stăini au închiriat mici apartamente cu depozite, care au concurat cu comercianții locali. Marginea de nord a complexului a găzduit o capela a Maicii Victorii. Clădirea, de asemenea, a servit ca reședință regală. În 1738 complexul a fost cumpărat
Marywil () [Corola-website/Science/329274_a_330603]
-
cavalerii teutoni și reconstruit în următorii ani pentru a servi ca un loc pentru conferințe în 1409, unde au fost luate deciziile în legătură cu războiul ce se apropia cu Ordinul. După Bătălia de la Grunwald, mulți dintre cavalerii teutoni au fost încarcerați aici. În anii următori, aici au avut loc patru diete (1420, 1448, 1454 și 1462), iar castelul a devenit sediul regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
în următorii ani pentru a servi ca un loc pentru conferințe în 1409, unde au fost luate deciziile în legătură cu războiul ce se apropia cu Ordinul. După Bătălia de la Grunwald, mulți dintre cavalerii teutoni au fost încarcerați aici. În anii următori, aici au avut loc patru diete (1420, 1448, 1454 și 1462), iar castelul a devenit sediul regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate a secolului al XV
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Ferdinand al II-lea din Napoli. Francezii s-au deplasat rapid prin peninsula italiană dezbinată, sosind în regatul Neapolelui pe 21 februarie 1495, după ce Ferdinand al II-lea a fugit în Sicilia, din pricina modului de luptă violent al armatei franceze. Aici, în exil temporar, Ferdinand s-a alăturat vărului său, Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Siciliei și Spaniei, care a oferit asistență în recuperarea Neapolelui. Ca răspuns la invazia lui Carol, s-a format Liga de la Veneția de către
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
ea fiind una din cele mai vechi sate din județul Guben, Brandenburg. Este probabil ca satul să fi aparținut în jurul anului 963 Marelui Gero. Satul a mai purtat numele de Niemitzsch sau Niemcza. Între anii 1738 - 1740 s-a construit aici o biserică care nu a supraviețuit războiului, ea suferind avarii importante. Regele prusac Frederic al II-lea a campat în jurul satului în anul 1768. În anii 70 din secolul al XIX-lea rămășițele ei au fost demolate irevocabil. Cimitirul bisericii
Polanowice, Lubusz () [Corola-website/Science/329278_a_330607]
-
de veghe sub comanda lui Iosif Domaralski Chor. Satul are o rețea de apă începând cu 2006/2007. Regiunea Polanowice este cercetată de către o echipă de arheologi, începând din anul 1989 sub conducerea profesorului Grzegorz Domanski de la Universitatea din Wroclaw. Aici s-a descoperit una din cetățile cele mai valoroase din Voievodatul Lubusz.
Polanowice, Lubusz () [Corola-website/Science/329278_a_330607]
-
guvernele celor două țări nu au fost interesați de realizarea liniei, care altfel ar fi conectat Tarnów controlat de austrieci cu Kielce controlat de ruși. Orașul este situat de-a lungul drumului național nr. 73 (Varșovia - Kielce - Tarnów - Jasło), și aici drumul regional nr. 982 o ia spre est, până la Mielec, făcând Szczucin un nod de transport local. Numele orașului provine probabil de la un proprietar din secolul al XIV-lea al locației, un om pe nume "Szczuka". Prima menționare a localității
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
Prima menționare a localității Szczucin (pe atunci cunoscut că Sucin, mai tarziu Sczucin) datează din 1326, si se referă la o biserică parohiala locală, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să fi fost construite mai devreme. Datorită poziției orașului de pe Vistula, aici a fost stabilit un port fluvial. Cheresteaua din pădurile Sandomierz erau aduse aici, încărcate pe nave și a tras la Gdańsk, cel mai mare port al Regatului Poloniei. Mai mult, Szczucin a fost un punct de trecere a Vistulei, de-
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
datează din 1326, si se referă la o biserică parohiala locală, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să fi fost construite mai devreme. Datorită poziției orașului de pe Vistula, aici a fost stabilit un port fluvial. Cheresteaua din pădurile Sandomierz erau aduse aici, încărcate pe nave și a tras la Gdańsk, cel mai mare port al Regatului Poloniei. Mai mult, Szczucin a fost un punct de trecere a Vistulei, de-a lungul unui traseu comercial în direcția nord-sud. În 1780 satul a obținut
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
și-a recăpătat drepturile de oraș, la 1 ianuarie 2009. După dezmembrările Poloniei, Szczucin se află în Austria - la granița cu Rusia, iar orașul stagnă. În toamna anului 1914, în timpul Primului Război Mondial, Szczucin a fost capturat de către ruși, care au rămas aici până în 1915 (a se vedea Ofensiva Gorlice-Tarnów). În septembrie 1939 Szczucin a fost zona mai multor ciocniri între Armata Poloneză în retragere și unități ale Wehrmacht-ului, care avansau. La 12 septembrie 1939, soldații germani au masacrat prizonieri de război
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
o școală locală. În total au fost uciși 70 de soldați, iar această tragedie este comemorata de un monument. În timpul ocupației, Szczucin a fost un centru al mișcării de rezistență. În 1943, soldații din Jędrusie (unitate de partizani) au executat aici un ofițer de poliție colaborator al germanilor. La sfârșitul anului 1944, germanii au ordonat evacuarea locuitorilor Szczucin-ului, pentru că au pregătit poziții defensive de-a lungul Vistulei. La Szczucin este singurul muzeu al Poloniei despre transporturi ("Muzeum Drogownictwa"), care are suprafață
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]