17,971 matches
-
capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele Grivița și Tei (inițiere proiect), Atelierele Comunale și Parcul de Vehicule sau noul Abator Comunal. Tot acum au mai fost construite Fabrica de gheață și frigorifere (în subsolul Halelor Ghica), hale alimentare (Hala Obor) sau crematorii. Școala s-a bucurat de o atenție deosebită din partea sa, pe timpul cât Vintilă Brătianu a condus Primăria Capitalei s-
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
public al capitalei fusese tranșată chiar în anul premergător instalării lui Vintilă Brătianu la Primăria Bucureștilor (1906), prin concesionarea acestui serviciu, pentru o perioadă de 40 de ani către Societatea de Gaz și Electricitate. Concesiunea a fost aprobată de către Consiliul Comunal (dominat de Partidul Conservator) la propunerea primarului conservator Mihail G. Cantacuzino. Vintilă Brătianu s-a găsit astfel în fața unui contract cu care nu fusese de acord, dar pe care era obligat să îl aplice cu rigurozitate. Dar el nu s-
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
să îl aplice cu rigurozitate. Dar el nu s-a limitat la atât ci a căutat ca, folosindu-se de lacunele și limitele acestui contract de concesiune, să pună bazele dezvoltării unui sistem modern de iluminat public, sub controlul autorităților comunale. În anul 1910, la încheierea mandatului lui Vintilă Brătianu, situația iluminatului public se prezenta astfel: dintr-un total de 1.238 de străzi existente, 1.149 erau iluminate rămânând numai 134 de străzi, la periferie, care nu aveau iluminat public
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
1910, la încheierea mandatului lui Vintilă Brătianu, situația iluminatului public se prezenta astfel: dintr-un total de 1.238 de străzi existente, 1.149 erau iluminate rămânând numai 134 de străzi, la periferie, care nu aveau iluminat public. Sistemul sanitar comunal Una din preocupările majore ale lui Vintilă Brătianu, în toate funcțiile publice pe care le-a deținut, a constituit-o îmbunătățirea stării precare de igienă publică și îmbunătățire a sistemului sanitar public. La intrarea sa în funcție, sistemul public de
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
sistemului sanitar public. La intrarea sa în funcție, sistemul public de sănătate al comunei dispunea doar de 3 dispensare (pe străzile General Cernat, Ferari și Tăbăcari). Între 1907-1910 s-au construit 6 dispensare noi, dintre care 3 exclusiv din fonduri comunale, printr-o investiție de 42.182 lei. În același timp au fost investiți alți 36.870 lei pentru modernizarea celor 3 dispensare existente prin: executarea de lucrări de nivelare și îngrădire a incintelor, turnarea de trotuare asfaltate, executarea de branșamente
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
și piețe de alimentare în apropiere, grădini și, în acelaș timp, putința ca, printr-un mijloc de transport repede și ieftin, locuitorii acestor cartiere să poată merge cu înlesnire la ocupațiile lor zilnice, în ateliere, prăvălii, fabrici sau birouri."” Consiliul Comunal a hotărât în 1908 să fie demarate lucrările de ridicare a primului ansamblu de locuințe sociale pe strada Lânăriei, lângă Parcul Carol, locuințe care vor fi date în primire noilor locatari la sfârșitul anului 1909. Tot în această perioadă au
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Buzău din noiembrie 1933 până în decembrie 1937. Din 1951 a fost consilier juridic la Sfatul Popular Regional București. În calitate de primar al Buzăului a realizat câteva lucrări edilitare de excepție: principala piață agroalimentară din Buzău, denumită astăzi "Piața Centrală Av. ", baia comunală, demararea primului proiect de canalizare în centrul orașului. De asemenea, în timpul mandatului său s-au efectuat pavări de străzi în cartierele Poștă și Mihai Viteazul inclusiv alimentarea acestora cu apă și regenerarea pădurii parc Crâng. Este autor al lucrării monografice
Stan Săraru () [Corola-website/Science/313072_a_314401]
-
1930-31. A fost trecut apoi în 1938 din oficiu din arma geniului în arma aviației. În anul 1936 înființându-se în cadrul „Metropolei” (asociația de sport a salariaților dela Soc. Generală de Gaz și Electricitate cât și a celor dela Uzinele Comunale București, unde intrase în serviciu în 1934) o secție de aviație, a urmat pilotajul la ARPA în cadrul Școlii de Aviație Mircea Cantacuzino de la Băneasa și a obținut brevetul de turism de gradul I și II în 1936. A avut ca
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
A colaborat aici cu Comandor Balaban Zamfir, care era director de studii, Morărescu Gheorghe, traducător, Căpitan Serghie Ștefan, Tg. Jiu, care era Șeful Biroului de Traduceri. După terminarea studiilor de inginer a intrat la 1 decembrie 1934 în serviciul Uzinelor Comunale București (U.C.B.), unde a lucrat până la 11.01.1945. Sub conducerea Directorului General Nicolae Caranfil a contribuit în mod decisiv la amenajarea lacurilor din nordul Bucureștiului. A fost pus în disponibilitate de la U.C.B. pe 22.10.1945 prin
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
Focșani urmau a fi preluate de acesta activități judiciare aferente județelor ce formau Țara de Jos a Moldovei. Legea pentru organizarea judecătorescă din 1 septembrie 1890 (modificată în anii 1891, 1892 și 1896) afirmă că „justiția se dă de : judecătoriile comunale și de ocol; tribunalele de județ, curțile de apel, curțile cu jurați, Curtea de Casație”. In acea vreme exista un număr de patru curți de apel, având reședințe la București , Iași, Galați, Craiova. Legea pentru organizarea judecătorescă a fost modificată
Curtea de Apel Iași () [Corola-website/Science/314585_a_315914]
-
CFR, comisiile zonale ale monumentelor istorice etc. Cu toate acestea, administrația României este una centralizată. Conform art. 3 al Constituției României teritoriul țării este organizat în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. Administrația județeană, comunală și orășenească este reglementată prin legea administrației publice nr. 215 din 23 aprilie 2001. Activitatea consiliilor județene, orășenești și comunale este supravegheată de către prefecți numiți de Guvernul României ca reprezentanți ai săi pe plan local. În anul 1998, în cadrul programului
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
României teritoriul țării este organizat în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. Administrația județeană, comunală și orășenească este reglementată prin legea administrației publice nr. 215 din 23 aprilie 2001. Activitatea consiliilor județene, orășenești și comunale este supravegheată de către prefecți numiți de Guvernul României ca reprezentanți ai săi pe plan local. În anul 1998, în cadrul programului pentru aderarea la Uniunea Europeană, consiliile județene din România s-au asociat în opt regiuni de dezvoltare, organisme fără personalitate juridică
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
primar ales. Orașele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii. Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect. Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local. România are 41 de județe plus municipiul-capitală București, care are un statut
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
30 ianuarie 1934, Borno, Provincia Brescia), este un cardinal emerit, prefect al Congregației pentru Episcopi între anii 2000-2010. În martie 2013 a fost președinte al conclavului din 2013. provine dintr-o familie simplă din Val Camonica și care, din arhivele comunale, rezultă că familia sa este o veche familie care locuiește în Borno din 1630. A intrat în Seminarul din Brescia la o vârsta foarte fragedă, în 1945, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, a urmând aici studiile medii
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
jucate într-o baracă de scânduri din curtea primăriei. Încercările de a obține un local adecvat pentru teatru nu sunt lipsite de peripeții. Fani Tardini, care procedase la fel cu succes și în alte orașe din țară, împrumută de la Consiliul Comunal Bacău o sumă de bani, solicitând ulterior ca aceasta să fie considerată o subvenție pentru înființarea teatrului. Autoritățile vremii nu se rezumă la a respinge demersul actriței, dar o și pun sub urmărire, ba chiar o somează să își demoleze
Teatrul Municipal Bacovia () [Corola-website/Science/313592_a_314921]
-
recomandau: scrisul, socotitul, cunoștințe de economie casnică și agricultură și catehismul. Se dispunea totodată folosirea planurilor de învățământ, a orarelor, cataloagelor, etc., măsuri care au dus la creșterea calității procesului de învățământ. Datorită acestora, se poate considera că, dacă "Școala comunală națională" din Racovița a fost desființată temporar, după anul 1826 a trebuit să fie reînființată pe baza ordinului Consiliului aulic de război de la Viena, concretizat prin "Ordinatiunea gubernială" din 8 octombrie 1829, potrivit căreia s-a accentuat obligativitatea învățământului în
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
război de la Viena, concretizat prin "Ordinatiunea gubernială" din 8 octombrie 1829, potrivit căreia s-a accentuat obligativitatea învățământului în granița militară pentru toți copii de vârstă școlară, ceea ce a dus la lichidarea analfabetismului în acest teritoriu. În anul 1814, "Școala comunală germană", numită și "Școala normală", se situa pe locul al treilea între școlile similare ale regimentului, având un număr de 45 de elevi. Aceasta este atestată și în anul 1821, pentru ca între anii 1834-1836, C. Göllner să menționeze întreruperea activității
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
ale regimentului, având un număr de 45 de elevi. Aceasta este atestată și în anul 1821, pentru ca între anii 1834-1836, C. Göllner să menționeze întreruperea activității sale(?), J. H. Benigni amintind-o în funcțiune în 1834. Structura și rolul "școlilor comunale germane" era acela de a pregăti cadre medii pentru adminstrația civilă sau militară, subofițeri sau viitori ofițeri, absolvenți ai "școlilor comunale naționale". Cornel Lupea este însă de părere că acesta a fost cadrul general în care și-au desfășurat activitatea
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Göllner să menționeze întreruperea activității sale(?), J. H. Benigni amintind-o în funcțiune în 1834. Structura și rolul "școlilor comunale germane" era acela de a pregăti cadre medii pentru adminstrația civilă sau militară, subofițeri sau viitori ofițeri, absolvenți ai "școlilor comunale naționale". Cornel Lupea este însă de părere că acesta a fost cadrul general în care și-au desfășurat activitatea aceste școli, deoarece, la Racovița, în toată perioada 1840-1846 erau printre elevi și fetițe. La data desființării graniței militare, cele două
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
și fizica), economia(legumăritul, pomăritul, creșterea vitelor și a stupilor, etc), precum și desenul și „cântul”. Învățământul urma să fie gratuit pentru fii foștilor grăniceri, elevii străini trebuind să plătească o taxă anuală de 2 florini. În vederea punerii în practică, reprezentanța comunală a solicitat guvernului de la Cluj suma de 600 de florini, cerere care a fost susținută și de vicarul Făgărașului, Ioan Antonelli, cât și de Conchistorul metropolitan din Blaj. La 18 octombrie 1868 guvernul solicită în această problemă părerea Comitetului administrativ
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
același an, lege inițiată de Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice(MCIP), Trefort Ágoston. Speculând niște nepotriviri între textele române și maghiare ale „Statutelor” Comitetului Administrativ al Fondului școlastic(CAFS), MCIP a încercat în repetate rânduri transformarea școlilor grănicerești în școli comunale, puse în exclusivitate sub conducerea și controlul organelor școlare maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
grănicerești în școli comunale, puse în exclusivitate sub conducerea și controlul organelor școlare maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare, locul lor fiind luat de așa zisele „scaune școlastice comunale”. Astfel, școala din Racovița a fost penultima școală grănicerească predată organelor comunale, drept dovadă stând „Protocolul” întocmit la data de 27 aprilie 1896. Prin acest act, școala
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare, locul lor fiind luat de așa zisele „scaune școlastice comunale”. Astfel, școala din Racovița a fost penultima școală grănicerească predată organelor comunale, drept dovadă stând „Protocolul” întocmit la data de 27 aprilie 1896. Prin acest act, școala a intrat într-un important declin generalizat atât de politica de maghiarizare forțată
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare, locul lor fiind luat de așa zisele „scaune școlastice comunale”. Astfel, școala din Racovița a fost penultima școală grănicerească predată organelor comunale, drept dovadă stând „Protocolul” întocmit la data de 27 aprilie 1896. Prin acest act, școala a intrat într-un important declin generalizat atât de politica de maghiarizare forțată a școlilor românești din Ardeal cât și de începerea primului război mondial
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
ca și cursurile „de repetiție” să se țină în aceeași limbă, iar învățătorii care nu-și îndeplineau obligațiile conform legii puteau fi destituiți și școala închisă. O dată cu începerea primului război mondial, școala din sat purta numele de „Școala poporală elementară comunală” și în scurt timp a fost rechiziționată de către armată, ceea ce a dus la un declin evident al ei. Spre sfârșitul războiului, ea fost inclusă în așa zisa „zonă culturală maghiară” prin rescriptul împărătesc emis în data de 12 iulie 1917
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]