17,694 matches
-
care descria bombardarea etiopienilor lipsiți de apărare: "pe care bombele mele îi deschideau ca pe niște flori". Iorga a luat atitudine chiar și împotriva Franței și a Angliei, care se opuneau Italiei. A sprijinit naționalismul egiptean antibritanic și l-a criticat pe "tînărul Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le puteau opune decît vorbe și interese care pot fi ignorate cu un zîmbet"187. Celălalt conflict profesional pe care l-a avut Iorga la sfîrșitul anilor '30 a fost cu istoricii maghiari, mai ales cu Sándor Dománovszky. Dománovszky a criticat metoda istorică a lui Iorga într-o lucrare importantă, Le méthode historique de M. Nicolas Iorga (Budapesta, 1938). Cartea debuta ca un studiu critic al lucrării lui Iorga Geschichte der Madjaren și al unei recenzii a lui Iorga asupra unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Dománovszky, Geschichte Ungarns (München-Leipzig, 1923), apărută la Paris în numărul pe ianuarie-martie 1936 al publicației "Revue Historique Sud-Est Européenne". Dománovszky a declanșat o polemică erudită cu Iorga în privința istoriei ungurilor, românilor și a Transilvaniei. El punea la îndoială și critica abordarea de către Iorga a cercetării istorice pe parcursul a peste 350 de pagini. Cartea lui Dománovszky a fost pusă gratuit la dispoziția oricărui străin care o solicita. Iorga a sesizat imediat că Dománovszky și Antál Bella, "așa-zișii istorici" de la Budapesta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cînd o mare parte a populației a plecat odată cu ele, o nouă națiune era deja pe cale de a se forma. În aceste împrejurări, populația nu s-a retras niciodată în întregime atunci cînd au plecat legiunile romane. Dománovszky a criticat dur concluziile la care ajunsese Iorga, conform cărora o mare parte a populației Daciei a rămas pe loc, neacceptînd metodele istorice pe baza cărora Iorga încerca să dovedească acest lucru. Mai mult, Dománovszky sesizează puține elemente ale sintezei dintre dacii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru conceptul lui în privința felului în care trebuie să fie scrisă istoria. Cu toate acestea, Dománovszky nu a ezitat să citeze definiția romantică a lui Michelet privind istoria ungurilor: "Ungaria, apărătoarea Occidentului de Semiluna victorioasă". Dománovszky continua însă să-l critice pe Iorga, spunînd: "Greșeala evidentă a lui Iorga constă în sistemul aplicat de el. Aceasta a fost cauza interpretării sale evident falsă a izvoarelor istorice, a ascunderii unor fapte importante sau a banalizării adevăratei semnificații a acestora". Sau, în altă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răsărit și de sud-est, ceea ce crea probleme în regiunile respective. Spre deosebire de Cuza, Iorga nu a considerat niciodată răul reprezentat de evrei ca un rău "în sine". El făcea întotdeauna deosebire între evrei și evrei și chiar și atunci cînd îi critica. Prețuia bineintegrata comunitate evreiască sefardă (necazul era că, din rîndul celor 800.000 de evrei, proporția dintre evreii spanioli și cei ai "Legămîntului de colonizare" era poate de 1 la 30). Cele mai grave acuzații erau aduse evreilor din Transilvania
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
61 Acest epitet poate fi găsit frecvent în "Neamul românesc", mai ales în perioada conflictelor politice din 1933 62 Șeicaru, op. cit., p. 78 63 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, București, 1941, p. 153 64 În 1911, un jurnalist francez a criticat presa română, afirmînd că "românii au un talent neîntrecut să se insulte prin presă". Iorga a replicat, citînd exemple de insulte din presa franceză și de acțiuni judiciare ca urmare a acestora. "Neamul românesc", 2 august 1911 65"Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atentă a condițiilor predominante existente în acești ani este oferită de: C. Costa-Foru, Aus den Folterkamern Romäniens, Viena, 1925 62 Memorii, vol. III, p. 94 63 Iorga a ținut la Sorbona o serie de conferințe pe teme politice în care critica violent sistemul liberal. Dar cartea sa Formes byzantines et réalités balcaniques, București, 1922 se ocupă mai curînd de Evul Mediu în Europa de sud-est 64 O viață de om... , vol. III, p. 74; vezi și Memorii, vol. IV, p. 113
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el) "această animozitate latină". "Neamul românesc" 20, decembrie 1938 81 "Neamul românesc", 4 decembrie 1938 82 "Angriff", 8 decembrie 1938 și Time, 19 decembrie 1938 83 "Neamul românesc", 17 și 30 decembrie 1938. Lui Iorga îi plăcea foarte mult să critice necruțător curtea în conferințele sale, apelînd la paralele istorice, așa că nu este de mirare că unele din aceste conferințe erau interpretate așa cum trebuie! Ele erau cu siguranță foarte aproape de lèse-majesté 84 Rogger-Weber, op. cit., p. 556 și "Time", 22 octombrie 1939
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați unor noi proprietari și editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri s-au lovit de o opoziție considerabilă. La 5 mai 1946, viitorul cancelar vest-german Konrad Adenauer critica public măsurile de denazificare Într-o cuvântare la Wuppertal, cerând ca „tovarășii de drum naziști” să fie lăsați În pace. Două luni mai târziu, Într-un discurs adresat noii sale Uniuni Creștin-Democrate, el repeta: denazificarea durează prea mult și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales În zona de ocupație americană, cum am văzut În capitolul II; producția industrială germană a fost drastic limitată ( În special producția de oțel, conform Planului pentru Nivelul Economiei Postbelice din martie 1946). Dar, de la Început, „strategia Morgenthau” a fost criticată viguros chiar În sânul administrației americane. La ce folosea o Germanie (controlată de americani) redusă la starea preindustrială? Cea mai mare parte a terenului agricol german se afla acum sub control sovietic sau fusese transferat Poloniei. Între timp, Germania de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și tratat În secret. Procesului albanez i-a urmat arestarea, judecarea și execuția În Bulgaria a lui Traicio Kostov, unul dintre fondatorii Partidului Comunist Bulgar. Kostov, mutilat de conducătorii interbelici ai Bulgariei 9, era oponentul notoriu al lui Tito și criticase planul acestuia de a absorbi Bulgaria Într-o Federație Balcanică (Între Kostov și Tito exista o antipatie reciprocă). Cu toate acestea, Stalin Îl suspecta - imprudent, Kostov criticase acordul economic sovieto-bulgar ca fiind defavorabil țării sale. Era candidatul ideal pentru pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de conducătorii interbelici ai Bulgariei 9, era oponentul notoriu al lui Tito și criticase planul acestuia de a absorbi Bulgaria Într-o Federație Balcanică (Între Kostov și Tito exista o antipatie reciprocă). Cu toate acestea, Stalin Îl suspecta - imprudent, Kostov criticase acordul economic sovieto-bulgar ca fiind defavorabil țării sale. Era candidatul ideal pentru pedepsirea exemplară a crimelor naționaliste. El și grupul său („Grupul Trădător de Spionaj și Sabotaj al lui Traicio Kostov”) au fost acuzați În decembrie 1949 de colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mii de bărbați și femei În Închisoare, nu au condus la procese publice majore. Exista și În Polonia un candidat pentru rolul de Tito-Kostov-Rajk: W³adis³aw Gomu³ka, secretar general al Partidului Muncitoresc Polonez și vicepreședinte al Consiliului polonez de Miniștri. Gomu³ka criticase deschis planurile de colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În funcția de secretar general de Boles³aw Bierut. Cinci luni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un candidat pentru rolul de Tito-Kostov-Rajk: W³adis³aw Gomu³ka, secretar general al Partidului Muncitoresc Polonez și vicepreședinte al Consiliului polonez de Miniștri. Gomu³ka criticase deschis planurile de colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În funcția de secretar general de Boles³aw Bierut. Cinci luni mai tîrziu a demisionat din postul ministerial, În noiembrie 1949 a fost exclus din partid, iar În decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străinătate, că PCI nu era un partid comunist ca toate celelalte. Cum avea să recunoască mai târziu Ignazio Silone, singurii vinovați erau chiar socialiștii. Relațiile strânse dintre cele două grupări, cel puțin până În 1948, și reticența marxiștilor necomuniști de a critica Uniunea Sovietică au Împiedicat apariția În politica italiană a unei alternative viabile de stânga la comunism. Dar dacă Italia era unică În Occident prin aerul relativ simpatico al comuniștilor săi, ea era atipică și din alt motiv. Căderea lui Mussolini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Partidului Nazist), a câștigat 23% din voturi. În anul următor, În Saxonia Inferioară Învecinată, un Sozialistische Reichspartei care căuta să atragă un electorat asemănător a obținut 11%. Având În vedere existența acestui grup electoral semnificativ, Konrad Adenauer a evitat să critice deschis trecutul recent al Germaniei, blamând În schimb explicit Uniunea Sovietică și pe Aliații vestici pentru problemele țării, În special cele rezultate din acordurile de la Potsdam. Pentru a satisface cererile refugiaților și ale suporterilor lor, Adenauer și UCD au adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost o bravadă riscantă, Întrucât dezvoltarea industriei grele presupune resurse și materii prime care (unele dintre ele) pur și simplu nu existau”. Din punctul de vedere al Moscovei, Nagy nu era, desigur, o opțiune obișnuită. În septembrie 1949, el criticase linia ultrastalinistă a lui Mátyás Rákosi și fusese unul dintre cei doi membri ai Biroului Politic maghiar care s-au opus execuției lui László Rajk. Acest lucru, Împreună cu luările critice de poziție față de colectivizarea rurală, dusese la excluderea sa din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uita și nu vor ierta niciodată”. Însă maghiarii nu erau singurii care aveau să fie afectați de mesajul tancurilor sovietice. Studenții români au demonstrat În sprijinul vecinilor lor unguri; intelectualii est-germani au fost arestați și trimiși În judecată pentru că au criticat actele sovieticilor; În URSS, evenimentele din 1956 au deschis ochii unor comuniști convinși, precum tânărul Leonid Pliușici. O nouă generație de intelectuali disidenți, ca Paul Goma În România sau Wolfgang Harich În RDG, s-a născut din molozul Budapestei. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitalistă și puterea imperială - care făceau legătura cu Bonn și Washington. Adevăratul „aparat represiv de stat” erau lacheii imperiali de la Bonn; victimele erau cei care se opuneau războiului american În Vietnam. În această logică bizară, tabloidul populist Bild Zeitung, care critica acerb politica studenților, era un nou Der Stürmer, studenții erau noii „evrei”, iar lagărele de concentrare naziste - doar o metaforă utilă pentru crimele imperialismului. Un slogan radical inscripționat În 1966 pe zidurile de la Dachau spunea: „Vietnam este Auschwitz-ul Americii”. Stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau nu ecouri În partid sau În afara lui. După prima condamnare a lui Stalin În 1956 a existat o speranță generală, În Uniunea Sovietică și În rest, că cenzura se va relaxa și va apărea un spațiu pentru dezacordul și critica temperate (În același an, manuscrisul romanului Doctor Jivago de Boris Pasternak a fost refuzat de publicația literară Novîi Mir). Dar Kremlinul s-a speriat de aparenta relaxare culturală: În trei ani de la al XX-lea Congres al Partidului, Hrușciov ținea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cărui realism istoric atrăgea atenția cercetătorilor În domeniul relațiilor internaționale), interesul acesta era cel puțin ciudat. La urma urmei, ambii erau identificați cu nazismul - Heidegger În mod explicit, fiindcă acceptase o catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul ideii de progres, fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precum „libertăți”, „drepturi” și alte abstracțiuni asociate cu „omul În general” nu erau luați În serios decât dacă erau urmați de adjective ca „burgheze”, „proletare” sau „socialiste”. Astfel, În 1969, intelectualii francezi din aripa stângă a Partidului Socialist Unit Își criticau propriul partid (condus pe atunci de Michel Rocard și Pierre Mendès-France) pentru sprijinul exprimat față de reformatorii de la Praga. Aceștia din urmă, spuneau ei, erau „de bunăvoie victime ale ideologiilor mic-burgheze (umanism, libertate, dreptate, progres, vot secret universal etc.)”. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cehoslovacia, În circumstanțe politice și mai puțin promițătoare, ea s-a născut dintr-o Împrejurare juridică favorabilă. În ianuarie 1977, un grup de cetățeni cehoslovaci au semnat un document (publicat inițial sub formă de manifest Într-un ziar vest-german) ce critica guvernul pentru nerespectarea drepturilor omului cuprinse În Constituția cehoslovacă, În Actul Final al Acordurilor de la Helsinki din 1975 și În Acordurile Națiunilor Unite asupra drepturilor politice, civile, economice și culturale (Praga semnase toate aceste acorduri; Decretul 120 de la Helsinki fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
său intitulat Alternativa, o critică explicit marxistă a „socialismului real existent”. Robert Havemann, un comunist mai vârstnic care a fost pus sub acuzare și amendat pentru că Îi luase apărarea cântărețului de folk Wolf Biermann (exilat În Occident În 1976), a criticat aspru partidul conducător nu pentru Încălcarea unor drepturi, ci pentru că Își trăda propriile idealuri Încurajând consumul de masă și proprietatea privată a bunurilor de consum. Wolfgang Harich, figură proeminentă În cercurile filosofice din RDG și vechi critic al deviaționismului „birocratic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]