18,317 matches
-
lumina albastră, iar lumina albastră poate străbate adâncimi mai mari, algele roșii pot fi găsite la adâncimi mai mari decât celelalte alge. Acestea sunt consumate de om, reprezentând o sursă bogată de proteine. Algele roșii sunt foarte răspândite în apele marine, unde pot forma frunze gigantice. Aceste alge constituie hrana multor animale marine. De asemenea, unele se folosesc ca hrană pentru animalele domestice și la prepararea unor produse alimentare. Din unele se extrag bromură de potasiu și iod. Cantități mari de
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
pot fi găsite la adâncimi mai mari decât celelalte alge. Acestea sunt consumate de om, reprezentând o sursă bogată de proteine. Algele roșii sunt foarte răspândite în apele marine, unde pot forma frunze gigantice. Aceste alge constituie hrana multor animale marine. De asemenea, unele se folosesc ca hrană pentru animalele domestice și la prepararea unor produse alimentare. Din unele se extrag bromură de potasiu și iod. Cantități mari de alge sunt folosite ca îngrășământ pe terenurile agricole. Algele roșii (Rhodophyta) reprezintă
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
sursă bogată de proteine. Corpul lor este foarte fraged și delicat . Au o varietate de culori , de la roșu aprins până la aproape negru . În combinație cu contururi bizare determinând frumusețea incomparabilă a regatului subacvatic. Grupuri mari de alge trăiesc în apele marine și piscine cu apă dulce. Teoretic alge : plutesc la suprafață (până la o adâncime de 100 m ), în stratul de plancton , sau trăiesc în partea de jos în bentos . Rolul algelor în natură este enormă . Algele sintetizează substanțe organice . Unii cercetători
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
în partea de jos în bentos . Rolul algelor în natură este enormă . Algele sintetizează substanțe organice . Unii cercetători susțin că unele diatomee sintetiza 50 % din materie organică produsă în lume. Algele sunt consumate de animale acvatice mici, pești și animale marine mari, până la balenă. În procesul de fotosinteză algele,eliberează oxigen, dizolvat în apă , fiind necesar pentru respirația peștilor și a altelor animale acvatice . Folosirea practică a algelor roșii e foarte variată. O specie care trăiește în Marea Nordului - hondrus - este folosit
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
800 specii de păsări, printre care găsim emu și diferite specii de papagali precum nimfele. În Australia sunt cei mai veninoși șerpi (ex: taipanul, șarpele tigru, șarpele cafeniu vestic), șopârle unice adaptate la deșert (ex: diavolul țepos, agamă gulerata), țestoase marine și de uscat și crocodilieni (crocodilul de apă sărată cea mai mare reptilă).
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
fabricat de firma germană Dräger AG în anul 1998, ce folosește amestecuri respiratori azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate prefabricate. Aparatul Dolphin I, a fost conceput pentru a fi utilizat în scufundări civile cu caracter sportiv (scufundare în peșteri, explorări de epave, biologie marină, arheologie subacvatică etc.) și este o variantă mai perfecționată a aparatului Atlantis I. Amestecul respirator Nitrox este furnizat la debit constant de un detentor treapta a II-a pentru consum de oxigen mai mare în cazul unei activități subacvatice mai
Dräger Dolphin () [Corola-website/Science/320070_a_321399]
-
Amiralității, cu numele de cod Operation Brewer, planificată acum pentru 1 aprilie. Printre forțele asignate se număra Divizia 1 Cavalerie; No. 73 Wing RAAF, care aduceau suport aerian; Regimentul 592 de Geniu (Vase și Țărm); Batalionul 1 Amfibii al Pușcașilor Marini și Batalioanele de Construcții al Marinei („Seabees”) pentru construirea bazei navale—un total de 45.000 de oameni. La 23 februarie 1944, însă, trei bombardiere B-25 Mitchell au efectuat zboruri de joasă altitudine peste Los Negros. Piloții au raportat că
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
este un curent maritim situat în Nordland la 30 km est de orașul Bodø, Norvegia. Canalul îngust conectează fiordul Saltfjord cu Skjerstadfjord. Este cel mai puternic curent maritim din lume. Până la 400 milioane m³ (tone) de apă marină își croiesc drum printr-o strâmtoare de 3 km lungime și 150 m lățime la fiecare șase ore, cu viteze, ale apei, care ajung la 22 de noduri (aproximativ 40 km/h). Vârtejurile cunoscute sub numele de "maelstroms" au până la
Saltstraumen () [Corola-website/Science/320217_a_321546]
-
fost vânduți ca sclavi, iar veniturile obținute din vânzarea lor a intrat în tezaurul public. Un alt lot de 30.000 de captivi au intrat în serviciul militar. Musa, de asemenea, a trebuit să se ocupe de hărțuielile constante din partea marinei bizantine. Prin urmare el a construit o flotă proprie, care a continuat să cucerească insulele Ibiza, Mallorca, și Minorca (Insulele Baleare). Avansând în Maghreb, forțele sale au cucerit Algerul în anul 700. În 709 toată Africa de Nord era sub controlul Califatului
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cercetărilor șiințifice, și cele dedicate pescuitului. a.- Stațiunea Zoologică Marină „Ioan Borcea” de la Agigea, moștenire a Institutului Bio-oceanografic ; <br>b.- Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole „Gr. Antipa” (Constanța), deasemenea moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>c.- Secția de Biologie Marină (Constanța) a Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” al Academiei române; <br>d.- Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, altă moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>e.- Laboratorul de Sedimentologie Marină al Universității din București; Institutul Bio-oceanografic Constanța Cea mai dintâi navă
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
Constanța), deasemenea moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>c.- Secția de Biologie Marină (Constanța) a Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” al Academiei române; <br>d.- Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, altă moștenire a Institutului Bio-oceanografic; <br>e.- Laboratorul de Sedimentologie Marină al Universității din București; Institutul Bio-oceanografic Constanța Cea mai dintâi navă de cercetări științifice din România a fost... crucișătorul „Elisabeta”, nava amiral a flotei militare române între anii 1888-1918 pe care regele Carol I i-a pus-o la dispoziție
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
Educației, iar în 1982 a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, mai anume a Biroului Central pentru Pescuit și Prelucrarea Peștelui, care îi puse la dispoziție câteva șalupe mici și traulerul "Chefalul". În cadrul acestui Institut funționează din 1972 „Laboratorul de tehnologie marină” consacrat programelor de cercetare legate de valorificarea resurselor petroliere ale platformei continentale din Marea Neagră. În 1972 are loc vizita oceanografului francez Jacques-Yves Cousteau la IRCM cu prilejul expediției navei Calypso în Marea Neagră. În 1976 începe forajul marin în Marea Neagră cu
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
Laboratorul de tehnologie marină” consacrat programelor de cercetare legate de valorificarea resurselor petroliere ale platformei continentale din Marea Neagră. În 1972 are loc vizita oceanografului francez Jacques-Yves Cousteau la IRCM cu prilejul expediției navei Calypso în Marea Neagră. În 1976 începe forajul marin în Marea Neagră cu platforma „Gloria”, adâncimea maximă a apei fiind de 90 m. În Marea Neagră se mai află platformele „Orizont”, „Prometeu”, „Fortuna”, „Atlas”, „Jupiter” și „Saturn”. Facilitățile pentru exploatarea hidrocarburilor alcătuiesc un sistem complex alcătuit din: platformă fixă, centrală de
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
batiscaful „SC-200” construit la Constanța în 1980-1981 reprezintă partea submarină a flotei științifice românești, deși între timp a fost scos din folosință și înlocuit cu ROV-uri (roboți submarini). Actualmente (2010), IRCM se denumește „Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa” și dispune de două nave de cercetare: „Steaua de Mare I” (130TRB și 570 CP) și vedeta „Marsuinul” (7 m și 150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa” și dispune de două nave de cercetare: „Steaua de Mare I” (130TRB și 570 CP) și vedeta „Marsuinul” (7 m și 150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile marin, costier, deltaic
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
I” (130TRB și 570 CP) și vedeta „Marsuinul” (7 m și 150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile marin, costier, deltaic și fluvial, GeoEcoMar beneficiază de o infrastructură de cercetare modernă, bazată în special pe nave de
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
150 CP), pentru supravegherea delfinilor. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile marin, costier, deltaic și fluvial, GeoEcoMar beneficiază de o infrastructură de cercetare modernă, bazată în special pe nave de cercetare, ceea ce permite abordarea de studii complexe, cu caracter multidisciplinar. Institutul
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
și Geoecologie Marină - GeoEcoMar a fost înființat în 1993 sub denumirea de Centrul Român pentru Geologie și Geoecologie Marină - CRGGM. Activând în principal în domenii precum geologia și geofizica marină, resursele minerale și energetice, protecția mediului, cu accent pe mediile marin, costier, deltaic și fluvial, GeoEcoMar beneficiază de o infrastructură de cercetare modernă, bazată în special pe nave de cercetare, ceea ce permite abordarea de studii complexe, cu caracter multidisciplinar. Institutul, condus în prezent de Dr.Ing. Gheorghe Oaie, dispune de nava de
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
tancuri dacă acesta nu ar fi avut amplasate distrugătoarele de tancuri în prima linie încă de la începutul atacului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 19.247 Sherman au fost livrate armatei SUA și 1.104 Corpului de Infanterie Marină al SUA. SUA a livrat 17.184 exemplare Marii Britanii (o parte din acestea au fost trimise către canadieni și forțele poloneze libere care luptau alături de Aliați), Uniunea Sovietică a primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
fost trimise către canadieni și forțele poloneze libere care luptau alături de Aliați), Uniunea Sovietică a primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre China. Din aceste tancuri, unele au fost expediate țărilor aliate acestor națiuni. Corpul Infanteriei Marine SUA a folosit variantele M4A2 diesel și M4A3 benzină în Pacific. Totuși, șeful Trupelor Blindate ale Armatei, generalul-locotenent Jacob L. Devers, a ordonat ca nici un Sherman diesel să nu fie folosit înafara Zonei de Interior (America continentală). Armata americană a
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
prin care Statele Unite ar fi putut pierde bătălia. Bătălia a fost imortalizată în celebra fotografie a lui Joe Rosenthal, intitulată "Înălțarea drapelului pe Iwo Jima", ce ilustrează ridicarea drapelului SUA pe Muntele Suribachi, un deal de altitudine, de către cinci pușcași marini și un marinar. Fotografia reprezintă a doua înălțare a drapelului pe munte, ce a avut loc în ziua a cincea a bătăliei care a durat 35 de zile. Ea a devenit imaginea de referință a bătăliei și a fost reprodusă
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Atât de reușite au fost pregătirile japonezilor încât după bătălie s-a descoperit că sutele de tone de bombe Aliate și miile de proiectile grele de artilerie navală produseseră japonezilor pierderi minime, ei fiind apoi gata să lupte cu pușcașii marini americani mult mai bine decât oricând până în acel moment al războiului din Pacific. În lumina rapoartelor optimiste ale serviciilor de informații, s-a luat hotărârea de a invada Iwo Jima: debarcarea a primit numele de cod Operațiunea "Detachment". Până în iunie
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
că Japonia nu putea câștiga bătălia, dar spera să producă pierderi mari americanilor, pentru a-i face pe aceștia să renunțe la invadarea Japoniei. Planul american de atac era relativ simplu. Diviziile a 4-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi, aerodromurile din sud, și coasta vestică. Odată terminată aceasta, linia, întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini, avea apoi să se îndrepte spre
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi, aerodromurile din sud, și coasta vestică. Odată terminată aceasta, linia, întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini, avea apoi să se îndrepte spre nord-est. În pregătirea invaziei, bombardierele B-24 Liberator operând din Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și că
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și că pozițiile defensive japoneze erau din ce în ce mai puternice. Marina americană a bombardat insula doar trei zile, deși pușcașii marini ceruseră zece zile de bombardament, sub motiv că trebuie economisită muniția pentru invazia insulelor Okinawa, în vreme ce a trimis portavioanele din Task Force 58 (TF 58) să bombardeze Japonia pentru a distrage atenția de la campania de bombardamente cu B-29 a armatei
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]