18,182 matches
-
Argeș — d. 21 iulie 1936, Mălureni, județul Argeș) a fost un pictor român din secolul al XX-lea. Foarte multe dintre tablourile pictate de el au peisaje pitorești din localitatea natală. Picturile lui de asemenea sunt încurcate des cu ale pictorului celebru Nicolae Grigorescu. Fiu de țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București. În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
celebru Nicolae Grigorescu. Fiu de țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București. În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni. Pictorul a trăit și a pictat în satul, unde începea acțiunea de realizare a unui atelier de olărie pe lângă școală. Pe 30 martie 1903, locuitorii din comuna Mălureni au decis a zugrăvi din nou biserica lor. Sub conducerea lui "Ion Marinescu-Vâlsan
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
București. În 1914 mută atelierul de olărie în propria casă din cătunul Valea Butei. În același an, sunt aduși la Mălureni să învețe olăria copii din orfelinatele din București. Întreținuți de primăria capitalei, ei urmau cursurile de la școala din Mălureni. Pictorul Ion Marinescu-Vâlsan a trăit și a pictat în satul natal, unde s-a stins, după o viață de lipsuri, sărac și aproape uitat. Nimeni nu știe unde și câte dintre picturile sale vor mai fi. "Gazeta țăranilor", care apărea în
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
și aproape uitat. Nimeni nu știe unde și câte dintre picturile sale vor mai fi. "Gazeta țăranilor", care apărea în Mușătești, județul Argeș, în numărul din 17 iunie 1901, sub semnătura lui Al. Valescu, proprietarul ziarului, publica un articol intitulat " Pictorul Marinescu", în care remarca ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen, Veneția, Paris, etc., vizitând și studiind
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
remarca ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen, Veneția, Paris, etc., vizitând și studiind marile saloane ale pictorilor germani, italieni și francezi. Vâlsan avea în pensula lui, ca nimeni altul, tristețea molatecă a satelor, amărăciunea vântului și a ploilor românești. O analiză făcută de C.I. Botez ne spune că: "Țara lui Grigorescu e o idilă neîntreruptă. La Vâlsan
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
(n. Bottrop 1888 - d. 1976 New Haven) a fost un pictor, designer și decorator american, originar din Germania. Studiază la Berlin, Essen și München, apoi (din 1920) la Școala Bauhaus din Weimar (v.: Bauhaus), unde ajunge „meșter“ al artei, iar în 1923 i se încredințează conducerea Cursului preliminar formativ, ocupându-se
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
de proiecțiile axonometrice), care se lasă „citite“ prin inversare/răsturnare optică, după principiul cubului neckerian. În continuare, culoarea, cu legitățile ei specifice (și îndeosebi virtuțile ei plastice), va constitui tema centrală a preocupărilor artistului. Pe această linie, începând din 1950, pictorul elaborează numeroase variații constructiviste reunite în ciclul Homage to the Square (Omagiu pătratului; de pildă, Adiere verde, 1963, Köln, Wallraf‑Richartz‑Museum). Lucrările acestei serii - considerate a fi drept latura cea mai însemnată a creației lui Albers - au fost realizate
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
a fost un pictor român (Petroșani 1907-1944 pe front). S‑a format în ambianța bănățeană, unde l‑a avut profesor pe Podlipny. În spiritul acestuia, a pictat și el, la început, dezmoșteniți ai sorții cu care fraternizează tandru deși, paradoxal, departe de a‑i
Leon Alex () [Corola-website/Science/334185_a_335514]
-
(n. cca. 1480, Altdorf bei Landshut sau Regensburg - d. 12 februarie 1538, Regensburg) a fost un pictor, grafician și arhitect german. În tinerețe a frecventat probabil atelierul vreunui miniaturist din Regensburg, lucrările sale de început (Familia omului sălbatic, 1507, Berlin) prezentând o manieră picturală extrem de migăloasă. Judecând după creația sa în ansamblu, pictorul a fost influențat de
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
Regensburg) a fost un pictor, grafician și arhitect german. În tinerețe a frecventat probabil atelierul vreunui miniaturist din Regensburg, lucrările sale de început (Familia omului sălbatic, 1507, Berlin) prezentând o manieră picturală extrem de migăloasă. Judecând după creația sa în ansamblu, pictorul a fost influențat de Lucas Cranach cel Bătrân, de Marx Reichlich ș. a., el cunoscând, pesemne, atât opera lui Albrecht Dürer, cât și pe cea a lui Michael Pacher. În 1511, întreprinde o călătorie de studii pe firul Dunării, până în Austria
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
numit arhitect oficial al Regensburgului; în același an devine membru în Consiliul municipal interior, dar în 1528 refuză să accepte funcția de primar al acestui important oraș și port pe Dunăre, pentru a nu fi stânjenit în activitatea sa de pictor. În lucrările cu tematică religioasă, cum ar fi cele trei cicluri epice de la mânăstirea Sankt Florian din Austria Superioară (Patimile lui Iisus, Legenda Sf. Sebastian, Legenda Sf. Florian - cca 1518-1525), își ia niște libertăți cu totul ieșite din comun față de
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
a Columbia University în bibliologie. Lucrează o perioadă ca bibliotecar la Mount Vernon, New York. Se căsătorește cu avocatul Edwin Rollins, cu care are doi copii. Ulterior, cei doi divorțează în 1970. În perioada 1977 - 1978 are o scurtă relație cu pictorul și sculptorul Mildred Thompson. A scris două volume de poezie: "The First Cities" (1968) și "Cables to Rage" (1970).
Audre Lorde () [Corola-website/Science/334208_a_335537]
-
(n. 1879 - d. 1961) a fost un pictor francez. Acesta a fost profesor la „Școala de Belle Arte” din Chișinău și primul director al Muzeului Național de Artă. Baillayre s-a născut în 1879 în Franța (Pirineii Orientali), iar copilăria și adolescența a petrecut-o în Georgia (1885-98
Auguste Baillayre () [Corola-website/Science/334242_a_335571]
-
procurat și cu mari sacrificii. Era înzestrat și cu darul picturii. Multe din icoanele pictate de sfinția sa împodobesc și astăzi casele creștinilor sau diferite biserici unde au fost donate. Despre sine, îi plăcea mai mult să afirme că este un pictor de suflete. Actele caritabile făcute împreună cu credincioșii, în funcție de împrejurările de atunci și de posibilități, vizau spitalele, azilurile de bătrâni, orfelinatele, familiile cu situații materiale precare, copii nebotezați de la casele de copii, care erau botezați, persoane decedate care nu aveau pe
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
o locație ficțională arctică mai degrabă decât una antarctică. Auber și Weir din poem s-ar putea referi la doi contemporani ai lui Poe: Daniel François Esprit Auber, un compozitor de melodii de operă triste, și Robert Walter Weir, un pictor al Hudson River School, faimoasă pentru peisajele sale. Povestea scrierii acestui poem i-a fost relatată poetului și traducătorului francez Stéphane Mallarmé într-o scrisoare trimisă de Sarah Helen Whitman, una dintre femeile pe care Poe le-a iubit, și
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
și de la Ermitaj, muzeul își reia activitatea cu inaugurarea expozițiilor per-manente. Muzeul se află în Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani. Colecția muzeului s-a completat de-a lungul timului, cu icoane vechi, lucrări ale pictorilor basarabeni și a celor din Rusia, Europa Occidentală, Japonia, India, China. În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-a fost donată o colecție impunătoare de lucrări de grafică ale maeștrilor europeni și
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-a fost donată o colecție impunătoare de lucrări de grafică ale maeștrilor europeni și ruși din sec. XVII-XIX. În 1962, muzeul a primit în dar colecția fostului profesor de la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, pictorul (și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre. Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a oferit o donație substanțială constituită din 342 de lucrări ale unor artiști, atât naționali, cât și universali. În 1975 au fost achiziționate opere ale
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre. Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a oferit o donație substanțială constituită din 342 de lucrări ale unor artiști, atât naționali, cât și universali. În 1975 au fost achiziționate opere ale pictorilor Orest Kiprenski („Fata cu fructe”), Vladimir Makovski („La cârciumă”), stampe de grafică de Albreсht Durer, William Hogarth, Katty Kolvitz, Piotr Utkin, Vasili Perov, Filipp Maliavin, ș.a.
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
1874, Gherășeni - d. 10 martie 1948, București) a fost un prozator, critic de artă și colecționar român. A fost director general în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor care era condus în 1918 de către Octavian Goga. A legat o prietenie strânsă cu pictorii Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, ale căror monografii le-a publicat în anii 1924 (pentru Luchian) și 1925 (pentru Grigorescu). Toate lucrările de pictură și sculptură pe care le-a achiziționat de-a lungul vieții, 77 de tablouri și desene
Virgil Cioflec () [Corola-website/Science/335082_a_336411]
-
cu un arhimandrit. Dupa mijlocul secolului al XIX-lea a crescut în mod substanțial prezența grecească în detrimentul celei georgiene. În 1857 scria un oaspete, Isaacs, că dimensiunile mari ale mănăstirii îi permiteau să găzduiască circa 3,000 pelerini, majoritatea greci. Pictorul William Henry Bartlett, venit de mai multe ori prin părțile acestea, a constatat în anul 1855 că în mănăstire funcționa de patru ani un seminar pentru călugări greci și o școală grecească care a ajuns sa aibă 90 de elevi
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Yam, mai tarziu, mutându-se într-o zonă de blocuri de lângă cartierul Tzahala din Țel Aviv. A invatat la liceul „Hasharon” din Neve Maggen, în Ramat Hasharon, unde unul din profesorii care l-au influențat în mod deosebit a fost pictorul, pedagogul și publicistul Rafi Lavi. De asemenea, a jucat o vreme în echipa de tineret a clubului de baschet „Makabi Țel Aviv”. La 17 ani el a publicat prima sa poezie într-un ziar. Cum numele de familie i-a
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
(n. 24 decembrie 1902, Sighișoara - d. 8 februarie 1981, Brașov) a fost un pictor și grafician sas din România, din 1951 membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Brașov. Tatăl său, Richard Hübner, era funcționar financiar, iar mama sa, Rosa (născută Honigberger), era profesoară de muzică. În anul 1906 familia s-a mutat la Brașov
Karl Hübner () [Corola-website/Science/335200_a_336529]
-
(n. 18 martie 1946, București) este un pictor și grafician român, discipol al Părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, membru corespondent al Academiei Române din 2006. Duminică această nimic nu este întâmplător. Domnul academician , la sfârșit de an european dinamic și cinic, ne aduce
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
pierde niciodată”! Majestatea Să Regina, Alteța Să Regală Principesa Margareta și cu mine ne aflăm aici nu pentru că Sorin Dumitrescu este un maestru al zilelor noastre, ori pentru ca ultimă să expoziție este o construcție artistică puternică. Suntem aici fiindcă strigatul pictorului are înțeles identitar. Așa cum Casă Regală este expresia biologică și ctitorul statului român, tot așa lucrări artistice și religioase precum cea de față sunt pietre la temelia statalității românești de astăzi. Palatul acesta brâncovenesc este expresia adevărului rostit de Sorin
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
expresia adevărului rostit de Sorin Dumitrescu, potrivit căruia dărăpănătura nu este totuna cu ruină. Identitatea și statalitatea românească au verificat acest adevăr în istoria modernă și contemporană tot atât de mult precum cultură sau artă noastră. Palatul de la Mogoșoaia, împodobit cu operele pictorului român, folosește pentru ocazie drept labirint identitar: foișorul găzduiește Coloana, cuhnia expune Ruină, lapidarium-ul arată Pasul, iar etajele palatului sunt spațiile Bisericii. Călătorul Sorin Dumitrescu are un cufăr, pe etichetă căruia scrie identitate națională. Deschizându-l, afli că timp
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]