19,447 matches
-
căsătorie umanitară, o evită ca femeie, apoi, când se îndrăgostește de-a binelea de ea, descoperă o ființă înstrăinată și retractilă. Ce urmează este o intrigă veche în circumstanțe noi: Armanda atrage pe scepticul Prospero și, după ce acesta descoperă bucuria simțurilor, fuge în lume lăsând celor doi câte o scrisoare justificativă. Scuza sa este că greșeala lui mică se pierde în marea de greșeli a lumii. Experiența îl maturizează pe Sebastian și-i deschide calea spre inima și trupul împietritei Armanda
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
portrete. Stil de realist iscoditor și rece, scene reușite (ca aceea în care Elena, fiica Davidei, ascultă la ușă ce se petrece în camera părinților), descrieri bune de interioare, prezentarea vestimentației de epocă, conflicte sentimentale și momente de explozie a simțurilor, portrete care vin și revin, chiar după ce personajele au murit. O fotografie veche, o întâmplare de demult, o casă în care a locuit altă generație de Cozieni, toate aceste coincidențe sunt folosite de prozator pentru a redefini, îngroșa, îmbogăți tabloul
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
antiteleologal al d. îi impun acestuia o caracterizare în termenii stazei. Mișcarea ajunge să se aservească tocmai celor pe care i-a subminat în primul rând: dramatizând și intensificând toate simptomele existente ale epuizării, d. se vede silit de propriul simț al consecvenței să se sinucidă, să se situeze deci pe sine tocmai pe pozițiile pe care le respinsese în primul rând. Relația dintre modernism și d. (ca avanpost al mișcării de avangardă în general) este în același timp una de
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
tacă și să rabde, în așteptarea unui prilej potrivit pentru ripostă. Sub semnul parabolei, drama evocă o adevărată, într-un fel miraculoasă știință a supraviețuirii, a rezistenței inteligente - o defensivă activă întemeiată pe clarviziune și înțelepciune a răbdării, pe un simț acut al conjuncturii și pe găsirea promptă a soluției izbăvitoare. „Machiavelismul” domnitorului presupune o suplețe continuă în fața realității ostile, un stil politic prevăzător, denudat de slăbiciuni („mila e un preget”), justificat printr-o preacurată finalitate („Sfânt se face orice mijloc
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca și Vlaicu, de altfel - ca un personaj exponențial, și în
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional, se aduce un prinos amorului. Lamentațiile îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de lume. Luna e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț al naturii nu-i lipsește lui D. La fel cu poeții anacreontici sau petrarchiști, cultivă și el contrastul, însă într-o manieră artificială. Dintre producțiile lui poetice, mai cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
petrarchiști, cultivă și el contrastul, însă într-o manieră artificială. Dintre producțiile lui poetice, mai cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
de neajunsurile vechiului regim, pe care le pune însă, în mare parte, pe seama „streinizmului”, condamnând „stăpânirea grecilor”. El are destulă simpatie și înțelegere pentru țărănime, după cum nu vede cu ochi buni luxul și trândăvia marii boierimi, care și-a pierdut „simțul patriotismului”. D. aprobă ceea ce ar putea ajuta la propășirea economică și culturală a Moldovei, dar în general e sceptic, chiar ironic față cu tendințele înnoitoare din viața politică și socială. Mișcarea de la 1848 este zugrăvită în tente oarecum caricaturale. Din
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse până la cruzime, dar impune prin vitejie și prin clarviziune pe câmpul de bătaie, ca și printr-un neclătinat simț al dreptății, dublat de un ager instinct al vredniciei. Ca într-una dintre nuvelele de început, în vremea secetei de după război este plasată și tema romanului Gura lumii (1982). Vipia care pârjolește totul îi secătuiește de puteri pe locuitorii unui
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
la unele discuții, dă replici fără menajamente unor „nedreptăți revoltătoare” produse de maghiarii și austriecii cu care stă de vorbă. Costumul, ținuta femeilor îi rețin atenția, eleganța fiind tot o marcă a romanității: „Româncele, ca toate femeile latine, au un simț înnăscut de eleganță și se înveșmântează în genere cu o cochetărie ingenioasă.” Alte note caracteristice ale românilor: ospitalitatea, omenia, plăcerea conversației, curiozitatea, care „nu ascunde nici o iscodire răuvoitoare”, politețea. Scriitoarea este preocupată deopotrivă să cunoască lumea satelor și a orașelor
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
Explicarea mecanică modernă a naturei și credința în Dumnezeu (1881), Istoria Bisericii Românești unite cu Roma, de la începutul creștinismului până în zilele noastre (1884) ș.a. Folosindu-se de anumite împrejurări concrete, G., spirit pozitivist și limitat, moralist înverșunat și lipsit de simț estetic, se ridică violent împotriva lui M. Eminescu, a poeziei sale și a curentului eminescian. După ce în ziarul „Unirea” semnează o serie de articole în care constată indignat excesele „pesimismului” în rândurile versificatorilor și își propune să demonstreze lipsa de
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
Descoperă lumea mirat, dar se mișcă fără stinghereală, fără multe spaime și nedumeriri, ceea ce ar putea trimite la sentimentul apartenenței la un spațiu comun, european. Întoarcerea spre stările din țară este însă obsedantă. El spune lucrurilor pe nume, cu bun simț și mâhnire, neocolind vina lui și a altora. Critica, acumulată treptat, vizează întreaga întocmire socială, de la domn, boier sau negustor până la țăran. Nimeni până la G. nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
1979; Căsuța de miere, Chișinău, 1982; Ninsori și privighetori, Chișinău, 1988; Schimbarea la față, Chișinău, 1990; Kapkanî pameati [Capcanele memoriei], Moscova, 1991; Miere eretică, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Adriana Iliescu, O retorică a sufletului, „Columna”, 1992, 6-7; Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 119-126; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 227-228. M.C.
GROSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287372_a_288701]
-
ci unor idei despre el. Au crezut că e mai bine să le evite pe cele periculoase sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur, excepții : cea a lui Allan Bloom este una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ferry și Alain Renaut se feresc să facă măcar numai aluzie la metafizică. Cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt. Dar tocmai În această prudență extremă rezidă și cel mai regretabil defect al cărții lui. Convertit la bunul simț, la o luciditate extrem-realistă, care să nu pună cititorului nici o problemă de validare, Compagnon Îngroapă pînă și proiectul teoriei literare. Neutralitatea bonomă cu care redă dueluri teoretice celebre au drept corolar afirmația din final cum că teoria literară este În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ultimele lui cinci zile de viață. Gestul a stărnit discuții aprinse În Hexagon, acuzată fiind brutalitatea unui argument egal, mutatis mutandis, cu acela oferit de radicalizarea iconografiei infernale spre sfîrșitul Evului Mediu: nu unul care să se adreseze rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
patru pe zi timp de zece luni și a fost recent recompensat cu premiul France-Culture-Télérama. Tel quel-ist de tînăr, avid așadar de o literatură care se scrie În vreme ce se admiră scriindu-se, Înzestrat cu o curiozitate culturală alternativă, cu un simț bine exploatat al morbidului, animat de crezul Într-o literatură a Părții blestemate, după un celebru titlu al lui Georges Bataille, Régis Jauffret rămâne marcat, mai mult poate decât orice, de acea gândire rizomatică a lui Gilles Deleuze pentru care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apologetul unei literaturi căreia nu i-a Înțeles miza; un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit să aducă pe scenă o scriitură criogenică În măsura În care abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-o oarecare măsură, acest proiect este și cel al postmodernismului anglo-saxon. Mai puțin radical, el acceptă canonul estetic, dar Îl pervertește. Deși refuză transcendența, nu respinge tradiția și, practic, recuperează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
impersonale, pe care totuși, cu efort, le poate ocui și le poate impregna de locuirea lui. Este o literatură adesea monotonă, senzație nu foarte supărătoare, Însă, pentru că temperatura camerei nu se impune sensibilității epidermice cu nimic, este temperatura care adoarme simțurile și nu stimulează, prin experiențe senzoriale de prag, operația deductivă de discriminare și cea intelectuală de uimire. Este, apoi, literatura contemplativă prin excelență. CÎnd nici un stimul exterior nu mai vine să provoace excitații, cînd informațiile primite de organism se răresc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajul Furne din Le Caoutchouc décidément (Cauciucul, e clar). Furne este autorul unui “Manifest pentru o reformă radicală a sistemului În vigoare” În eficacitatea căruia nu mai crede nimeni În afara lui. Parodie a -ismelor, se va spune. Face dovada unui simț remarcabil al timpului, al istoriei, În monologul Préhistoire (Preistorie, 1994) unde naratorul este un arheolog; nu numai În sens propriu. Se propune, ludic și foarte serios În același timp, Într-un stil deja propriu, al ingenuului care “scapă” uneori formule
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura de consum pentru adulți, mai puțin, desigur, cea à l’eau de rose se regăsește dezarmată, alterată și, literar vorbind, up-gradată. Dar succesul său rezidă probabil și În naturalețea scriiturii sale (stilul) - bine controlată, dar prudentă, vădind un acut simț al măsurii, umor - sau În coerența demersului său literar. Pe de altă parte, cititorul ideal al literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]