19,047 matches
-
să afle. Când i se arată, cum, în vis, atunci când în întunericul camerei se așează în patul de odihnă, în liniștea nopții, sau în timpul rugăciunilor ce le făcea în fiecare noapte, în fiecare zi? A fost și a rămas o taină, dar sunt convins că măicuța Natalia Ilașcu a fost o clarvăzătoare, avea acea legătură cu Divinitatea pe care numai cei chemați o pot avea, numai acei Oameni cu suflete mari, curate. Ne-a invitat în același colț de casă cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din ziduri. Invers decât în povestirea lui Poe. Ni se deschid porți pe care nu le căutăm. Tot mai multe și tot mai largi, iar noi nu intrăm în grădinile spre care ni se deschid ele, fiindcă am pierdut plăcerea tainei, a căutatului, a îndrăznelii. Prea des am crezut una și am găsit alta. Ca și mine, de altfel, care, căutând pe străzile dimprejur poarta din zidul ce înconjura movila, am găsit-o deschisă. Cât despre dealul acela de pământ năpădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acțiuni științifice, fiind cunoscut ca un conferențiar preferat de publicul auditor. Împreună, cu ai săi colegi mai tineri, a realizat primul labortor de chimie din liceu și din județul Suceava, înzestrat cu mijloace moderne, în care elevii își puteau însuși tainele sofisticate ale chimiei. A întocmit și realizat diferite materiale didactice, în conditi de finatare precare din acea vreme, care se pot utiliza și acum în era computerelor. A fost un pasionat al artei fotografice, domeniu în care a făcut multe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
singur fapt nu am uitat: C-am fost și am rămas colegi! Dar timpul trece peste toate Și vine vremea ca să pleci, Să rămâi nu se mai poate, Așa e viața...dragi colegi! Spre alte zări sunt cei căzuți, Sunt taine ce nu le dezlegi Că mâine fi-vom cei pierduți Din câți am fost atunci colegi! Fost-au bucurii... și fapte Ce mai tarziu le înțelegi, Dar când se apropie o noapte Ne amintim c-am fost colegi! De va
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]
-
un anotimp Când presimțim... copacii goi Și că ne-asteapta rece timp... Voi, toți de-aici, tot mai puțini, Măi tulhurati de-al vieții rost, Apropiați sau... mai străini, Vă amintiți, totuși, ce a fost... ...................................... Deși diverși în unitate O taină veșnic ne adună; Un gând e unic peste toate: Să fim, o clipă, împreuna! Noi după școală, am primit Mereu noi lecții, de la viață; De-nteles, de scris și socotit Însă...iubirea nu se-nvata! Exist-o logică a iubirii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93288]
-
franciscani care au trecut prin închisorile regimului comunist, au voit, după eliberare și mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut de nimeni. Au păstrat în inima lor taina suferinței, a umilințelor. Ei au ales, în cele mai multe cazuri, să poarte această taină în mormânt, cu gândul, poate, că și ei, la fel ca bobul de grâu, murind vor rodi. E adevărat, totuși, că s-au scris unele lucruri, și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut de nimeni. Au păstrat în inima lor taina suferinței, a umilințelor. Ei au ales, în cele mai multe cazuri, să poarte această taină în mormânt, cu gândul, poate, că și ei, la fel ca bobul de grâu, murind vor rodi. E adevărat, totuși, că s-au scris unele lucruri, și chiar și frații franciscani au decis, după revoluția din 1989 să-și adune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înrăutățit. După îngrijirea medicilor, nu se vedea nici o ameliorare. Suferea de cancer de gât. Nu-i permitea să mănânce decât foarte greu și puțin de tot. A zăcut circa două săptămâni la pat. La 15 iulie 1960, după primirea Sfintelor Taine, a decedat. A plecat dintre noi cu resemnare la voia lui Dumnezeu. Au venit frații în parte în frunte cu Prea cucernicia sa Pr. Francisc Dămoc, Comisar general, și l-au însoțit după missa de requiem celebrat sub divo, la cimitirul din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
așa pusă chestia, își are un răspuns dumnezeiesc, maiestuos, răspuns dat de Dumnezeul - Răscumpărător, dat nu prin vorbe, ci prin faptă, acea faptă a orânduirii preoției, fără de care lumea nu poate sta, și pentru aceasta preoția stă între cele 7 taine dumnezeiești, sau sacramente. Întrebarea aceasta: ne trebuie preot? Se contopește cu cealaltă întrebare. Ne trebuie Dumnezeu? Răspunsul la aceasta este. Da! Dumnezeu ne trebuie. Ne trebuie 1, pentru că este Dumnezeu, al 2-lea, pentru că e Tatăl nostru! Eu mă gândesc la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Neputându-mă convinge să fac acest serviciu, m-au amenințat că voi fi pus alături de ei. Nu m-a înfricoșat această amenințare și ca atare au trecut la represalii. Mai întâi au voit să scoată de la mine și să cunoască tainele și viața noastră călugărească și apoi, văzând că n-au cu ce mă agăța, au voit să mă compromită pe mine și biserica: „de sexto”. A fost ancheta cea mai grea, întrucât voiau să compromită toate fetele ce le-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în prezența Pr. Anton Tălmăcel, pentru a nu risca să fim eliminați din Institut, așa cum avea să se întâmple cu unii studenți franciscani veniți la Alaba-Iulia în urma noastră. În sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel, noi cei șapte am primit taina Sfintei Preoții, din mâinile aceluiași episcop Alexandru Cisar, în aceeași catedrală catolică din Alba-Iulia. Reîntorși în Moldova, am fost repartizați în mod provizoriu la diferite parohii, pentru o scurtă vacanță. În luna septembrie, în urma examenului de jurisdicție, eu am fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fuseseră aduși din închisoare pentru tratament; erau foarte slăbiți, cu dantura stricată, dar senini și plini de curaj și demnitate. Primul lucru care m-au rugat când am intrat în salonul lor a fost acela de a le aduce Sfânta Taină. În curând îmi încheiam și eu misiunea de vicar al Catedralei „Sf. Iosif”. În noaptea de 20 spre 21 august 1958 am fost arestat și dus la securitatea din strada Uranus. Aici am fost anchetat aproape jumătate de an, apoi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noiembrie, timp în care nu am primit decât trei grame de streptomicină și alte câteva pastile. Aici mă vizita adesea Pr. Ioan Pârțac când se întorcea seara de la câmp, Pr. Ioan Mărtinaș care îmi aducea din când în când Sfânta Taină, precum și alți preoți catolici sau ortodocși cu care mă împrietenisem în pușcărie. Eu slăbisem într-un hal fără de hal, îmi pierdusem orice poftă de mâncare și pe la începutul lui noiembrie m-am văzut dintr-o dată paralizat de picioare. Acum medicii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înțeles să primesc cu seninătate și bucurie voința sfântă a lui Dumnezeu, știind că el toate le rânduiește spre binele nostru. În toți acești ani n-am uitat niciodată că sunt preot și trebuie să-mi onorez cum se cuvine taina preoției cu care m-a învrednicit Cristos, pe mine nevrednicul său rob. De aceea zilnic am fost la dispoziția credincioșilor în biserică, folosindu-mă de un cărucior special pentru handicapați locomotori. Una dintre dorințele mele cele mai mari, mai cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
limba română. În momentul distribuirii sfintei Împărtășanii, s-au așezat pe patru rânduri credincioșii pentru a se împărtăși cu Trupul Mântuitorului. Patru preoți, adică Pr. Vasile Mare, un preot indian, un preot african și un preot francez au distribuit sfânta Taină sutelor de participanți la masa euharistică. Din acest moment, pelerinajul nostru la Lourdes se poate spune că a luat sfârșit. Ne vine cât se poate de greu să ne despărțim de acest loc sfânt, un adevărat colțișor de rai pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
altele: „Dacă alăturăm două piane și batem de exemplu nota La la un pian, auzim că vibrează nota La și la celălalt pian... Inima noastră e o coardă din pianul întregii omeniri. Inima prea dulce a lui Isus din sf. Taină este coarda care vibrează. Apropiindu-ne de sf. Tabernacol, inima noastră va începe să vibreze la fel cu Inima Micului Pruncușor. Inima noastră va începe să fie stăpânită de aceleași sentimente: de dragoste către aproapele, de iubire pentru virtute, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu voturi simple. În 1935-1938 am urmat cursul superior de liceu și filozofie scolastică iar apoi, în anii 1938-1942 am urmat teologia sub conducerea Pr. Dr. Dumitru Lucaci OFMConv. În 1941, la 11 mai am primit împreună cu alți 12 colegi taina Preoției în Ordinul Franciscan fiind hirotonit de către Episcopul de Iași, Mihai Robu, la Luzi-Călugăra. În anii 1942-1946 am fost numit vicar parohial la Săbăoani pe lângă Pr. Dr. Anton Bișoc care, însă, în 1944 s-a retras la Oradea fiind urmărit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închegată din ruine; Sufletul ni-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la cele veșnice. Pr. Eugen a fost înmormântat în satul natal, Adjudeni, pe 10 februarie 2007. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru cei 82 de ani de viață ai părintelui, dintre care 55 au fost consacrați slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoției, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îl primească pe acest frate și părinte al nostru în ceata aleșilor săi din paradis. Domnul să-l odihnească în pace! Fr. Antonel-Aurel Ilieș discurs la înmormântare 23. PR. MATEI GHIUZAN date biografice
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Isus te așteaptă să te întărească cu harul său și să-ți șteargă sudoarea și lacrimile ce va trebui să le verși, ca un bun părinte pentru ai tăi, să nu-ți pară prea lung. Numai la Isus în sf. Taină vei găsi liniștea și pacea furată de zbuciumul zilei. Și Dumnezeu te va binecuvânta pe tine și întreaga familie. Fr. Matei Ghiuzan Viața, ian. 1941, pag. 5-6) 24. PR. IOSIF IACOB date biografice Originar din Adjudeni, comuna Tămășeni, județul Neamț
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să mă cheme la ei, ca să le fiu de ajutor, dar mai ales pentru prietenia ce ne-a legat în timpul pătimirii petrecute împreună. Primul a fost părintele Dâncă Petru, care m-a chemat la Cleja, unde urma să se administreze taina Sf. Mir. Au urmat apoi părintele Iosif Simon, pe care l-am întâlnit din întâmplare la Decanatul din Bacău. În parohia sa, Mărgineni și filiale, am fost de multe ori și foarte mult timp. Prin anii 1970, din pricina inundațiilor, care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Creștinismul nu mai are decât pentru 50 de ani în stomac!” Creștinismul este și azi! V. Proudhon zicea: „Sufletele credincioase să-și ia dinainte pașaportul, pentru că peste 10 ani nu va mai fi nici un preot pentru a le administra Sfintele Taine!” Prodhon e mort de un secol, preoții sunt și azi! Combes zicea în 1904: „Vreau să sfârșesc cu reacția clericală... dați-mi trei luni, nimic mai mult”! Cele trei luni au trecut, Combes a trecut... Biserica este și azi! Căci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în afara sau împotriva structurilor bisericești, acuzate de coruperea învățăturii creștine; el a continuat să frecventeze cu pietate biserica și să păstreze rânduielile tradiționale, afirmând că o autentică urmare a lui Cristos nu se poate realiza decât prin biserică și prin tainele ei orânduite de El. În curând mulți dintre locuitorii orașului Assisi au înțeles că Francisc nu era un smintit. Bernard de Quintavale, fruntaș al cetății, îi cere să-l primească alături de dânsul. Francisc îi deschide Evanghelia și îi repetă cuvântul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dragă lui, Sfânta Maria a Îngerilor, în locul numit Porțiuncula. Cei apropiați lui, care-i acordau îngrijirile necesare au descoperit realitatea rănilor, dar au fost atât de uimiți, încât nu au avut îndrăzneala să vorbească și altora, considerând că este o taină divină pe care numai Dumnezeu o poate face cunoscută. Pe lângă toate suferințele, Francisc începe să-și piardă și vederea; la sfatul unor prieteni se supune tratamentelor din acea vreme, îndurând dureri - omenește vorbind - de nesuportat. Deseori era auzit cum spunea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aminte, Spune să se-aducă-n veac; Și de-atunci în șir s-aduce Sfânta jertfă de pe cruce Întru-al omenirii leac. Vinul se preface-n Sânge, Pâinea-n Trupu-i - și se frângeTot creștinului popor... Deși nu putem pătrunde, Credem că-n „Taină” s-ascunde Mărețul Mântuitor. Dup-ale credinței norme Sub acele sfinte forme E în adevăr Cristos; El în Sfântul tabernacol Ca la Cina din Cenacol, Ni se dă tainic prinos. Și se-mparte-n întregime Unuia sau la mulțime Fără
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]