18,899 matches
-
suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749). S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Totuși,a fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
tendințe: inspirație antică (Leonardo Bruni) și inspirație medievală (Flavio Biondo). Inovațiile Renașterii au permis inventarea tiparului și descoperirea Americii. Inventarea Tiparului de către Gutenberg reprezintă rezultatul cererii tot mai mari de cărți. Astfel, între 1450-1500, în Europa (120 milioane locuitori) se tipăresc aproximativ 15-20 de milioane de cărți, reprezentând 30.000-35.000 de ediții la un tiraj mediu de 500 de exemplare. Spre comparație, Sorbonna avea 1000 de manuscrise la 1300, iar Biblioteca Vaticanului în jur de 1200, în timpul papei Nicolae al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în 1450, după aceea, Italia preia controlul, astfel încât, la 1480, Veneția era capitala tiparului. Din totalul cărților, 45% erau cele religioase; 30% - literatură și istorie; 25% - juridice și științifice; din toate acestea, 77% erau în latină. În secolul XVI se tipăresc între 150 și 200 de milioane de cărți. Până la 1700 existau 2.5 milioane de cărți ale autorilor latini și greci: Sallustius, Caesar, Curtius Rufus, Suetonius, Titus Livius, Tacitus, Plutarh, Herodot, Tucidide, Polybius. Descoperirea Americii naște ideea unității speciei umane
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1982), la lucrările Prezidiului și Comitetului Consultativ de la Oxford (1993) etc. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, țară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Consultativ de la Oxford (1993) etc. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, țară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
publicat monografiile: "Mitropolitul Iacob Putneanul" (Mănăstirea Neamț, 1978), "Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români" și "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980). A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe care
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, "L'esclusa" (Exclusa) ce va fi tipărit abia în 1908.În 1894 publică primul volum de nuvele "Amori senza amore" (Iubiri fără iubire). Tot în 1894 se căsătorește cu Maria Antonietta Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei copii. Colaborează la numeroase
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
înainte publicase prima sa carte de proză, "Capcana. Nuvele și schițe", primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul "Dimineața", primul său roman, "Sfântul Părere", apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii "Datina românească" din Vălenii de Munte, prima sa piesă, "Ioana d'Arc", înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. În anul 1936 apare, în Editura "Vremea", romanul " Invitația la vals", care înregistrează, de-
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris. Vacanțele de vară și le petrecea la Constanța, unde chiar în port regele Carol I construise un pavilion special. De cîte ori regina auzea
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
un post de televiziune („Speranța TV”), dar și un post de radio („Vocea Speranței”). Canalul Speranța TV face parte din rețeaua internațională Hope Channel. De asemenea, mișcarea adventistă din România are la dispoziție și o editură - „Viață și Sănătate” -, care tipărește reviste, Biblii și diverse cărți. După 1989, Biserica Adventistă din România a început să dezvolte o rețea importantă de instituții educaționale. În martie 2011, exista un Institut Teologic Adventist (la Cernica), trei licee teologice (Cluj, București și Craiova), o școală
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
o expunere sumară a credinței adventiste în 25 de puncte. Acest document, ușor revizuit și dezvoltat la 28 de capitole a apărut în Anuarul denominațiunii din anul 1889 și în cel din anul 1905, după care a continuat să fie tipărit an de an, până în 1914. În urma cererilor insistente din partea conducătorilor bisericii adventiste din Africa, pentru prezentarea unei declarații sau mărturisiri de credință, care să ajute oficialitățile guvernamentale și pe alții la o mai clara înțelegere a bisericii noastre, un comitet
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria Beserecesca, primul manual de istorie a Bisericii, tipărit la Blaj în 1854. A fost un mare și autentic patriot român, atașat idealurilor naționale, membru fondator al Astrei, cea mai importantă personalitate a familiei de la mijlocul sec. al XIX-lea, supranumit "secolul națiunilor". În timpul lungii sale vieți a fost
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
O'Hara. Românul, ce avea circa 400 de pagini dactilografiate, la care lucrase circa trei ani, va constitui baza romanului-fluviu, pentru care va deveni cunoscută în întreaga lume, "Gone with the Wind." După circa alți șase ani, românul va fi tipărit și distribuit în iunie 1936 cu titlul cunoscut astăzi că Gone with the Wind, titlu înprumutat dintr-un vers a lui Ernest Downson. Eroina model a românului pregătitor, Pansy O'Hara, va deveni celebra "Scarlett O'Hara". Monumentala epopee ficționala
Margaret Mitchell () [Corola-website/Science/304528_a_305857]
-
pe nesimțite. În aprilie 1853, la Sorrento, a reușit să termine romanul său în versuri despre gornistul din Säckingen. La 26. octombrie 1853 a semnat contractul de publicare a romanului cu editura “Metzlersche Buchhandlung” din Stuttgart. Editura se obliga să tipărească romanul Der Trompeter von Säckingen, ein Sang vom Oberrhein (Gornistul din Säckingen, un cântec de pe Rinul superior) în cel mult două luni într-un tiraj de 1030 exemplare și să comercializeze cartea în Baden, Württemberg și Bavaria. Onorariul lui Scheffel
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
teatru în versuri Der Brautwillkomm auf Wartburg (Primirea miresei la Wartburg) publicat la Weimar în 1873, Waldeinsamkeit (Singurătate în pădure) (1880), o colecție de versuri pentru lieduri de Julius Marak , volumul de poezii Der Heini von Steier(Heini din Steier) tipărit la München în 1883 și Hudigeo, eine alte Geschichte (Hudigeo, o poveste veche) publicat la Stuttgart în 1884. În ultimii ani ai vieții, Joseph von Scheffel, suferind de o boală mentală care progresa, s-a retras în vila sa din
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
de pictorul Anton von Werner. Dintre acestea este de remarcat ediția de lux a Gornistului din Säckingen, publicată în 1893, care mai este și astăzi apreciată de bibliofili. Dintre edițiile postume mai sunt de remarcat operele complete în patru volume tipărite sub îngrijirea lui Friedrich Panzer în 1919. Atât “Gornistul din Säckingen” și “Ekkehard” au fost traduse în diferite limbi încă din timpul vieții lui Scheffel. Astfel prima ediție engleză a apărut în 1872 iar prima ediție italiană în 1878. În
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
teatre de operă din Europa Centrală și era așteptat ca orice companie plecând în turneu să o aibă în repertoriu. În anul 1888 numai la teatrele de operă din nordul Germaniei au avut loc 900 de reprezentații. Partitura a fost tipărită în repetate rânduri, ajungând în 1893 la cea de-a 53-a ediție. Dacă opera a avut succes la public, ea era mult mai puțin apreciată de dirijori și muzicologi. Dirijorul Karl Böhm o descria ca fiind o lucrare “pe
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
sorturi de trandafiri oferiți în comerț de specialiștii în horticultură. În prezent, opera lui Joseph von Scheffel și-a pierdut popularitatea și, în afara unor cercuri de literați, sunt puțini cei care mai cunosc opera sa. Scrierile sale nu se mai tipăresc și nu se mai citesc. Opera inspirată de poemul său a ieșit din repertoriul teatrelor de operă. Cele mai importante statui ale sale au fost topite în vremea războiului. S-ar putea ca, la un moment dat, unele din operele
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Întorși în țară, aduc aceste idei, astfel că asistăm la o înflorire culturală a țării. Astfel, în orașe sunt introduse elemente din arhitectura italiană, se dezvoltă literatura scrisă în limba latină. Cu timpul, apar și primele cărți în lituaniană, fie tipărite, fie sub formă de manuscris. Printre cărturarii care joacă un rol important în acea epocă, putem menționa: Abraomas Kulvietis, Stanislovas Rapalionis, Martynas Mažvydas and Mikalojus Daukša. Prin Uniunea de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană (poloneză: "Rzeczpospolita Obojga
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
anii 1831 și 1863 au loc mișcări de insurgență în rândul populațiilor lituaniană și polonă. Acestea s-au soldat cu eșec, drept consecință, în 1864, limba lituaniană și alfabetul latin sunt eliminate din învățământ. Pentru a putea rezista rusificării, sunt tipărite cărți peste hotare în limba națională și aduse clandestin în țară. În contextul mișcării de renaștere națională, care începe să se resimtă, limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima enciclopedie științifică
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
schițele cu costume și decoruri, a fost „pierdut” la Comitetul de Cultură din Timișoara. Ulterior, dosarul a fost recuperat de către Victor Cârcu (autorul versurilor ne-populare), o copie a acestuia existând și la Mircea Baniciu. În februarie 2007 a fost tipărit și lansat pe piață manuscrisul original al operei, împreună cu desenele lui Valeriu Sepi și o prefață a autorului. Nici celelalte două piese nu au fost ocolite de cenzură. „Mamă, mamă” poate fi astăzi comparat cu versiunea inițială, cântată de Moni
Meșterul Manole (EP) () [Corola-website/Science/304599_a_305928]
-
nivelul I și II în temeiul Legii privind administrația publică raională. Coordonatorul Consiliului Local al Tinerilor din s.Cocieri, a fost Mihail Tanasiev. Consiliul Local al Tinerilor din s. Cocieri , avea și o publicație periodică : „Fii Tînăr”, dar înainte de a tipări al 12-lea număr, ziarul nu a ma-i văzut lumina zilei pe motiv că a la alegerile locale din 2011 a fost ales un nou primar, care nu susținea publicația. Instituțiile culturale din s.Cocieri sunt Biblioteca publică, școala
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
de Iași cu nr. 537/1940 prin Imprimatur dat de către PS Mihai Robu - episcop de Iași. Din cauza izbucnirii războiului, a refugiului și apoi a persecuțiilor comuniste ce au fost dezlănțuite asupra Bisericii, Ordinelor și Congregațiilor religioase, nu s-a putut tipări această carte. A fost ascunsă împreună cu alte cărți ale episcopului Ioan Duma și păstrată de diferite persoane de încredere, fiind tipărită abia în anul 2003 . În perioada de după preluarea puterii de către regimul comunist (1948), problema clerului a devenit foarte stringentă
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
și apoi a persecuțiilor comuniste ce au fost dezlănțuite asupra Bisericii, Ordinelor și Congregațiilor religioase, nu s-a putut tipări această carte. A fost ascunsă împreună cu alte cărți ale episcopului Ioan Duma și păstrată de diferite persoane de încredere, fiind tipărită abia în anul 2003 . În perioada de după preluarea puterii de către regimul comunist (1948), problema clerului a devenit foarte stringentă atât pentru Dieceza de Iași, ca de altfel pentru întreaga Biserică Catolică din România. De aceea, unii episcopi au propus ca
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]