179,567 matches
-
ianuarie 1919 s-a întâlnit cu atamanul Krasnov, cu care a căzut de acord asupra unirii forțelor Armatei Donului, condusă de acesta, cu Armata Voluntarilor, condusă de generalul Anton Denikin. Imediat după aceasta pleacă, prin Serbia și Italia, la Paris. Aici creează o reprezentanță (împreună cu generalii Palițân și Ghermonius) însărcinată cu aprovizionarea armatelor alb-gardiste și formarea de unități de voluntari din prizonierii de război ruși. În februarie 1919, amiralul Kolceak confirmă poziția deținută de Șcerbaciov. La 27 mai 1919 părăsește Parisul
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
cu acordul Israelului, de către Wakful iordanian. După retragerea unilaterală în 2005 de către guvernul Ariel Sharon a armatei israeliene din Gaza și evacuarea tuturor așezărilor evreiești din această regiune (împreună cu cele din nordul Samariei), în 2006 alegerile generale au fost câștigate aici de către organizația islamistă Hamas, apropiată de cercurile Fraților musulmani din lumea arabă, și care a jucat un rol însemnat în valurile de teroare din prima și a doua Intifada. Organizația Hamas nu admite recunoașterea legitimității de nici un fel a Statului
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
mai călduroase ale Munții Carpaților din (mai) iunie până septembrie (octombrie). După ce se pare, că a început o discuție destul de crâncenă între micologi referitor la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier gri. O componentă toxică a
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
biserică baptistă din Europa, ca mărime. S-a născut la Oradea, în familia lui Dumitru și a Veturiei Olah, ambii creștini baptiști. La doar 13 ani, a trăit experiența convertirii creștine și a început o relație personală intensă cu Dumnezeu. Aici am putea găsi explicația pentru atenția deosebită pe care a acordat-o de-a lungul lucrării duhovnicești de pastor și evanghelist copiilor și tinerilor. Știa că o convertire spirituală timpurie putea canaliza orice tânăr spre o dedicare adâncă pentru slujirea
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
postul, viețuirea în puterea Duhului Sfânt printr-o continuă consacrare și purificare spirituală. De-abia în 1968 Liviu Olah este ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste nr.1 din Timișoara. Deși a slujit doar trei ani și jumătate ca păstor aici, biserica a crescut numeric, nouăzeci de noi membri adău-gându-se celor existenți. Foar-te curând avea să i se reproșeze faptul că numeroasele bo-te-zuri pe care le făcea ignorau obligația de a avea aprobarea autorităților pentru fiecare dintre cei botezați. Speriate de
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
cord pe care-l suferise, Nicolae Covaci, păstor pe atunci al acestei biserici și președinte al Cultului Baptist, a insistat la autorități ca să-l accepte pe Liviu Olah ca al doilea păstor al bisericii. Deîndată ce și-a început activitatea aici, Liviu Olah a chemat credincioșii la pocăință și rededicare pentru Dumnezeu. Po-că-ința, abandonarea stilului „căldicel” de viață duhovnicească, rugăciunea stăruitoare, citirea intensivă a Bibliei, evanghelizarea personală au penetrar viața membrilor congregației și au generat o efervescență spirituală fără precedent. Cunoscut
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
a aproba un botez public în râul Criș, i s-a retras din nou carnetul de păstor, și după câteva luni, la sfârșitul anului 1975, a fost chemat ca păstor de o biserică baptistă din cartierul arădean Bujac, nere-cu-noscută oficial. Aici Liviu Olah a slujit ca păstor fără le-gi-timație oficială și a avut parte atât de bucuria sufletească a slujirii rodnice, cât și de șicanările și amenințările autorităților. A sfidat permanent autoritățile comuniste, ținându-le la distanță și tratându‑le cu
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
A predicat în multe biserici și în spații publice din România și din Republica Moldova. După o lungă suferință, pe 4 iulie 2008, Dumnezeu l-a chemat la Sine, ca pe un bun slujitor la mult dorita odihnă de după ostenelile de aici, de pe pământ. Liviu Olah rămâne în amintirea tuturor nu doar ca un om al rugăciunii, nu doar ca un predicator și un evanghelist înflăcărat, ci și ca un spirit profetic. În vremea în care creștinii nu aveau voie să se
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
ierarhi greci dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, mitropolie care a dăinuit până în preajma anului 1359. Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost și ultimul mitropolit de Vicina. Deși centru de răspândire a ortodoxismului prin excelență, s-a consemnat aici însă și prezența unor clerici și călugări catolici precum și a unei reședințe franciscane, instrumente prin care Biserica Catolică și-a disputat cu Biserica Ortodoxă activitatea de prozelitism și cea misionară în zonă. Localizarea Vicinei este încă neidentificată. Mai multe locații
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
cum ar fi Păcuiul lui Soare (așadar în regiunea dintre Deltă și Silistra), sau în estuarul râului Kamcia din Bulgaria. Cele mai probabile localizări rămân - din punct de vedere arheologic aceea de la Păcuiul lui Soare (dat fiind că începând de aici și până la gurile Dunării nu se cunoaște vreo altă așezare insulară care să conțină vestigii arheologice corespunzătoare în timp Vicinei), iar din punct de vedere istoric aceea din zona Isaccea, (fie lângă Noviodunum, fie pe o insulă situată mai departe
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
transportul continental la cel maritim și invers. Fortificațiile nucleului urban - unde s-au aflat principalele edificii ale negustorilor din Occident, Răzvan Theodorescu le presupune în baza unor analogii, ca fiind construite de genovezi la începutul secolului la XIV-lea. Tot aici s-a aflat o bază navală bizantină. Asupra orașului a existat o puternică amprentă a civilizației bizantine de tip provincial. Populația a fost eterogenă, predominant italiană, dar influența edilitară a fost bizantină, chiar și în contextul în care în prevederile
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
ale unei emporii, procentual negustorii reprezentând majoritatea absolută a populației. În 1281 negustorii genovezi erau masiv prezenți la Vicina. Administrația - exercitată de un consul, după modelul celei din orașele italiene, era genoveză. Un mare număr de corăbii venețiene ancorau însă aici anual alături de cele genoveze, astfel că dimensiunea tranzacțiilor portuare ajunsese egală cu cea a tuturor porturilor Crimeii luate la un loc. Circulația monetară era asigurată de monede bizantine (hyperperi). Asemeni Perei, Caffei sau Trebizondei, Vicina avea propria variantă de hyperper
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
XIV-lea, după ce a ajuns în stăpânirea lui Dobrotici, la cumpăna dintre secolele al XIV-lea și al XV-lea Vicina a devenit absentă din mențiunile documentare. Tranziția dintre secole s-a finalizat în Dobrogea într-un moment în care aici a ajuns să se stabilească definitiv dominația Imperiului Otoman, dar ca un reflex postum al trecutului, în hărțile portuare din secolul al XV-lea, numele Vicinei a persistat. În combinație cu unele referințe ambigue, aceasta a sprijinit ideea unei palide
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). După Teodor a urmat Luca, iar între anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii numiți au fost de origine greacă. La un moment dat (prin 1300- 1302), centrul ecleziastic de aici a beneficiat de un venit considerabil, iar titularul instituției a avut o autoritate mare și suficient de bine susținută de Bizanț. În acest context în care la cumpăna dintre secolele, scaunul mitropolitan al Vicinei ajunsese să aibă la hotarele nordice
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
mult, într-un ținut supus ofensivei mongole și cu un număr de credincioși ortodocși aflați în scădere. În deceniul al patrulea, scaunul mitropolitan a ajuns disprețuit și coborât în rang, supus fiind „barbarilor” și păstorind puțini creștini. Mitropolia a ființat aici până în preajma anului 1359, moment în care ultimul mitropolit - Iachint de Vicina s-a mutat, chemat fiind de către voievodul Nicolae Alexandru la Curtea de Argeș. Astfel, el a devenit primul mitropolit al Ungro-Vlahiei. Cel mai probabil, odată cu plecarea mitropolitului la Curtea de Argeș, au
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
un final, unul dintre factorii importanți pentru dispariția orașului (relația a fost însă biunivocă). În Vicina au activat și reprezentanții altor confesiuni. Alături de negustorii și corăbierii italieni, la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a unei mănăstiri (reședință) a acestora, a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
agricol „Liceul Lucien Quélet” este denumit în onoarea sa, ca unul din cei mai faimoși foști elevi. Multe specii, de exemplu soiurile "Boletus queletii" și "Russula queletii" poartă numele lui. Lucien Quélet este recunoscut ca unul dintre giganții istoriei micologiei. Aici o selecție de bureți descriși de savant: Renumitul Elias Magnus Fries i-a dedicat chiar un gen: "Queletia quelentii". Alte șaizeci de specii au fost dedicate lui de micologi din toata lumea sub epitetul "queletii" respectiv "queletianus" sau "queletianum": "Boletus
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
executat de Ioan Medruț. Inițial, pe locul actualei biserici se afla o biserică de lemn, în stilul bisericilor de lemn din zonă. În curtea bisericii se afla un gorun, sub care Horea discuta cu moții despre problemele lor și tot aici a lansat chemarea la răscoala din 1784. Biserica actuală este o construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La 13 septembrie 1874 aici a fost îngropat Avram Iancu. În 1924, cu ocazia centenarului nașterii sale, societatea ASTRA, al cărei președinte
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
curtea bisericii se afla un gorun, sub care Horea discuta cu moții despre problemele lor și tot aici a lansat chemarea la răscoala din 1784. Biserica actuală este o construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La 13 septembrie 1874 aici a fost îngropat Avram Iancu. În 1924, cu ocazia centenarului nașterii sale, societatea ASTRA, al cărei președinte era Vasile Goldiș, a organizat între 28 august-2 septembrie ample manifestări, la care au luat parte regele Ferdinand I, regina Maria, primul ministru
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
două tunuri din 1877. Tot cu această ocazie gorunul lui Horea a fost recondiționat. Între 15-18 august au fost aduse de la Gurahonț osemintele lui Ioan Buteanu, iar de la Rovina cele ale lui Simeon Groza. În aceeași lună au fost strămutate aici circa 75 de morminte ale unor militari români care au căzut în 1916 în luptele de la Petroșani, Vulcan și de pe Jiu. În vederea vizitei regale a fost dată în funcțiune o haltă CFR, aflată la nord la o distanță de 300
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
la Iosășel, pe malul Crișului Alb, pe locul unde a fost executat. În 1869 osemintele sale au fost mutate la Gurahonț, iar în 1924, împreună cu crucea, în cimitirul eroilor de la Țebea. Inscripția de pe fața dinspre sud a crucii sale este: „"AICI SVNTV OSAMINTELE FERICITVLVI IONV BVTEANV, VNVL DINTRĂ MARTIRI NATIVNEI ROMÂNE VCISV PERFIDAMINTE ÎN ANVLV 1849 MAI 23/IVNIV 4. 1849 PVSV ÎN 1869 SEP. 10"”, iar cea de pe fața dinspre nord: „"'Prefectul Zarandului în 1848-9, prins mișelește în Abrud și
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
1848-9, prins mișelește în Abrud și spânzurat la Iosaș de fugăii unguri bătuți de Iancu. Mor liniștit moartea mea e răsbunată deajunsor în cele două înfrângeri ale maghiarilor la Abrud i-au fost ultimele-i vorbe — osămintele lui sau adus aici în 16 august 1924 la centenarul nașterii lui Iancu"”. Simeon Groza (n. 1822 Rovina - d. 19 februarie 1885 Rovina) a fost preot în Rovina, revoluționar pașoptist, viceprefect al Legiunii Zarandului în perioada 1848-1849. Inscripția de pe crucea sa este „"Simion Groza
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
Avram Iancu. Pe fața dinspre sud conține 46 de nume ale unor țebeni căzuți pe câmpuri de luptă din Galiția, Italia și Franța și care nu s-au mai întors. Pe fața dinspre nord conține inscripția „"RECUNOȘTINȚĂ EROILOR COMUNEI ȚEBEA. AICI AMINTIȚI CĂZUȚI PE CÂMPUL DE LUPTĂ PENTRU APĂRAREA PATRIEI ȘI ÎNTREGIREA NEAMULUI ÎN RĂSBOIUL MONDIAL DE LA 1914-1918. OMAGIUL SOC(IETĂȚII) SFT. GH(EORGHE) DIN ȚEBEA 5-XII-1931", iar pe postament "SÂNGELE MORȚILOR LUPTĂ ÎN INIMA VIILOR"”. Monumentul, memorial al eroilor Țebei
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
Iulia (cl. V), Arad (cl. VI), Liceul Piarist din Timișoara (cl. VII-VIII), Institutul teologic și pedagogic din Sibiu (1884-1886) și ale Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Budapesta (actuala ELTE-BTK), unde a fost coleg cu Miron Cristea. Tot aici și-a susținut în 1892 doctoratul, cu o teză despre cronicarul Miron Costin. A fost profesor (1890-1927) la liceul din Brad și director al liceului între 1904-1908, perioadă în care gimnaziul s-a transformat în liceu și s-au început
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
liste de susținere și de subscripție. Altă propunere este ca gardul ce înconjoară cimitirul să fie placat cu granit negru în care să fie încrustate numele martirilor. Se speră că acest mausoleu va deveni un obiectiv turistic. În fiecare an aici au loc într-a doua duminică a lunii septembrie, la o dată cât mai apropiată de 10 septembrie — ziua morții lui Avram Iancu — manifestări comemorative. Începutul a fost făcut în 1972, cu ocazia centenarului morții lui Avram Iancu, când a fost
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]