179,090 matches
-
(n. 20 octombrie 1880, Pianu de Jos, Alba - d. 1962 Cluj) a fost un compozitor, profesor, dirijor, preot, mare animator al vieții cultural-teatral-muzicale din Transilvania. A urmat primele patru clase la gimnaziul german din Sebeș, continuate la Blaj, Brașov și Năsăud, unde a obținut bacalaureatul în anul 1900, devenind cunoscut ca dirijor al corului elevilor cu care a interpretat, printre altele, ”Canțoneta italiană”, compoziție proprie pentru cor bărbătesc pe versuri
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
prezent, precizia de măsurare a multimetrelor electronice se exprimă prin doi termeni de eroare: a% de citire (ct+b%) din cap de scară (cs), adică (t=eroare totală) exprimare ce pare mai adecvată decât cea bazată pe un indice de clasă unic. Termenul a% ct provine din erori sistematice survenite la măsurare, ca: neconcordanța dintre treptele de sensibilitate, modificare a amplificării, toleranță la montarea scării gradate etc. Termenul b% cs provine din erori întâmplătoare și erori maximale ca: frecarea în lagăre
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
Război Mondial în grad de locotenent și căpitan în Divizia 20 Infanterie („Stalingrad”) și a fost decorat pentru luptele de la Stalingrad și Cotul Donului cu medalia „Cuciada Împotriva Comunismului”, Ordinul german „Vulturul German” în grad de cavaler, Ordinul „Steaua României” clasa V, cu panglică de Virtute Militară. Din 1936, alături de: Copilul Cheatră, Grigore Popa, Mihai Beniuc, Ion Vlasiu etc a făcut parte din „Asociația Scriitorilor Români din Ardeal”, a cărui președinte a fost Prof. Dr. Victor Papilian. Cenzor a fost Teofil
Aurel Zegreanu () [Corola-website/Science/321411_a_322740]
-
unul dintre cele mai mic eforturi ale lui Asimov, dar, cu toate acestea, peste media altor scrieri space opera." Boucher și McComas au văzut în "" un pas înainte față de operele anterioare ale lui Asimov, descriind cartea că "divertisment de primă clasa cu o intrigă croita cu mult mai multă îndemânare decât operele anterioare ale lui Asimov, fiind o poveste de suspans plină de nerv, complexă și mereu surprinzătoare. Ideea "curenților spațiului" care duc la explozia stelelor este creativă, dar a fost
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
ANR) este o organizație nonguvernamentală din România, recunoscută ca utilitate publică prin Hotărâre de Guvern din septembrie 2008. Istoria asociației începe la data de 1 august 1906, când Regina Elisabeta, susținută de Regele Carol I și de înalți reprezentanți ai clasei politice a vremii, a fondat Societatea Orbilor din România. În anul 1949, Societatea Orbilor din România a fost desființată, de către regimul comunist, prin decretul care a desființat toate Asociațiile și Fundațiile. În august 1956 a fost înființată Asociația Orbilor din
Asociația Nevăzătorilor din România () [Corola-website/Science/321440_a_322769]
-
purtate cu umărul și brațele dezgolite. Efectele crizei începute la sfârșitul secolului II d.Hr. pot fi văzute în costul crescut ilustrat de prețul emis în 301 d.Hr., în timpul domniei lui Dioclețian. Aici este menționat faptul că există trei clase de tunici militare, costând 1000, 1250 și 1500 de denarii. Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii. Cu timpul clavus și-a pierdut importanța. Apoi, clavus a devenit mai elaborată: pentru cavaleri era o bandă îngustă care
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
(n. 6 septembrie 1959, Cluj) este un actor din România. A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș, clasa profesorului Constantin Codrescu, promoția 1982. Între 1991 și 2000 a fost profesor de an, lector universitar la Universitatea "Babeș Bolyai" Cluj, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru. Debutează în 1982, ultimul an de studenție, pe scena Teatrului Național din Cluj Napoca
Marius Bodochi () [Corola-website/Science/321479_a_322808]
-
mult de 18.000 de ori, într-o viață artistică de vreo cinci decenii. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Iancovescu i s-a acordat Ordinul Muncii Clasa II „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. În anul 2009, fiica sa vitregă, care este cetățean belgian, a reclamat poliției că de pe mormântul actorului, situat pe Aleea actorilor din cimitirul Bellu, au dispărut mai
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
a afirmat: „în numele celor care vor să plece și printre care mă număr și eu, strig în fața sicriului său că nu ura poporului german ne va împinge pe câmpurile de bătălie, ci ura imperialismului german”. El și-a exprimat sentimentele „clasei muncitoare cu inima rănită”. În 1918, Léon Jouhaux a prezentat un proiect al consiliului național economic de examinare a tuturor problemelor puse de revenirea în țară și în care rolul său fusese doar unul consultativ. În 1936 a contribuit la
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
(n. 3 mai 1975, București) este o actriță de teatru, film și regizoare de teatru din România, care a absolvit Academia de Teatru și Film Ion Luca Caragiale din București în 1996, la clasa profesor Alexandru Repan. Este laureată de două ori a Premiului UNITER. a moștenit încă din copilărie o pasiune pentru film de la tatăl ei când, înainte de Revoluție, el se întorcea din numeroasele sale voiaje în străinatate cu noutăți în materie de
Andreea Bibiri () [Corola-website/Science/321508_a_322837]
-
care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
cuvântul "en" care îl precede: "Elle aime travailler en écoutant de la musique" „(Ei) îi place să lucreze ascultând muzică”. Participiul trecut francez are aceeași origine că participiul românesc. Se formează de regulă de la rădăcina perfectului simplu, cu sufixe diferite în funcție de clasă de conjugare: Și participiul trecut este mult folosit că adjectiv calificativ: "une porte ouverte" „o ușă deschisă”. Că în română, cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle a parlé" „(ea
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
din cauză că duc lipsă de raționalitate și limbă, și merită, ca atare, mai puțină considerație decât ființele umane, sau chiar deloc. Dezvoltând mai departe, apare noțiunea că animalele individuale nu au identitate morală separată: un porc e doar un exemplu al clasei de porci, iar responsabiltatea sau grija umană se aplică unei clase, nu individului. Aceasta duce la argumentul că folosul unui animal este acceptabil atâta timp cât specia nu este amenințată cu extincția. Anul 1641 a fost semnificativ pentru conceptul de drepturi ale
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
mai puțină considerație decât ființele umane, sau chiar deloc. Dezvoltând mai departe, apare noțiunea că animalele individuale nu au identitate morală separată: un porc e doar un exemplu al clasei de porci, iar responsabiltatea sau grija umană se aplică unei clase, nu individului. Aceasta duce la argumentul că folosul unui animal este acceptabil atâta timp cât specia nu este amenințată cu extincția. Anul 1641 a fost semnificativ pentru conceptul de drepturi ale animalelor. Marea influență a secolului a fost filozoful francez René Descartes
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
sintactică la nivelul sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând ca exemple cuvântul englezesc "to" identic cu prepoziția "to", dar folosit ca marcă a infinitivului, cuvântul negativ "not" „nu”, cuvintele folosite cu așa-numitele „verbe frazale” ("come in „a intra”, "get up „a se scula”) și
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
negativ "not" „nu”, cuvintele folosite cu așa-numitele „verbe frazale” ("come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care îi numește și particule pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
Totuși, unii lingviști francezi se ocupă în oarecare măsură de ea. Particulele modale provin în general prin conversiune din alte părți de vorbire, care în majoritatea cazurilor se folosesc în continuare și în calitatea lor originară: Unele cuvinte din altă clasă au evoluat într-o formă specifică pentru calitatea de particulă. Este cazul, în maghiară, al verbului "hagy" „a lăsa”, a cărui formă de imperativ, persoana a doua singular, "hagyd", are și o formă specializată ca particulă, "hadd": Hadd repüljön el
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
particulă, "hadd": Hadd repüljön el!" „Las’ să zboare!”. Altă particulă, "lám", provine de la verbul "lássam" „să văd”: Lám, hát mégis eljött" „Uite că a venit totuși”. În fine, există și particule modale cărora nu li se cunoaște corespondent în altă clasă. Astfel este, în diasistemul slav de centru-sud, particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
sale cognitive, afective, volitive la ceea ce spune. Astfel, modalizatorul poate exprima certitudine ("desigur", "fără îndoială"), incertitudine, atenuare ("eventual", "poate"), probabilitate ("probabil"), întărirea enunțului ("bineînțeles"), satisfacție, ușurare ("din fericire") etc. Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă. Deși se definea ca având în general funcția sintactică de complement circumstanțial al unui verb, al unui adjectiv sau al unui alt adverb, Avram 1997, de exemplu, constata că sunt și adverbe, de exemplu "chiar", "poate", "tocmai", care
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
a fost atins”. În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei este că modalizatorul, pe lângă că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
sintactice în propoziție, rămânând onomatopee ca formă: O limbă precum engleza, pe lângă că produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai ușor din punct de vedere gramatical. Aceasta se face prin conversiune, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale, cuvântul integrându-se astfel și în sistemul sintactic. Astfel "splash" „pleosc” (onomatopee) devine "splash" „împroșcare” (substantiv), "to splash" „a împroșca”; a cădea, a se bălăci” (într-un lichid) (verb). În română este cazul lui "tic-tac" devenit substantiv ("tic-tacul ceasornicului
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
fițe și de aceea mulți bărbați francezi, oameni de rând, fără venituri deosebite, cumpăra o asemenea ambarcațiune sau doar o închiriază pe durata verii, ceea ce le afectează destul de grav starea financiara.Totul doar pentru a părea că fac parte din clasa de sus a societății. Mulți asemenea proprietari nici macar nu prea scot barcă în larg, ci o țin legată la țărm. Dorința lor este de a-i impresiona pe ceilalți, nu de a naviga. Alteori , mai mulți bărbați pun bani împreună
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
a mutat la Palatul Aoyama, unde era îndrumat dimineața la citire, scriere, aritmetică și morală, iar după-amiaza la sport, însă progresul a fost lent din cauza sănătății precare și a febrelor frecvente. Din 1886, lui i s-a predat într-o clasă împreună cu 15-20 de colegi selectați din nobilimea japoneză la o școală specială, Gogakumonsho, în Palatul Aoyama. Prințul Yoshihito a fost declarat oficial moștenitor la 31 august 1887, iar investitura formală de ca prinț moștenitor a avut loc la 3 noiembrie
Împăratul Taishō () [Corola-website/Science/316411_a_317740]
-
în 72 de prefecturi. Noua administrație a eliminat treptat cele mai multe privilegii ale samurai, inclusiv dreptul lor la un stipendiu de la guvern. Spre deosebire de "daimyo", mulți samurai au suferit din punct de vedere financiar odată cu această modificare. Cele mai multe alte distincții bazate pe clasă au fost eliminate. Deși s-a format un parlament, nici acesta și nici împăratul nu dețineau o putere reală. Puterea a trecut de la Tokugawa în mâinile acelor "daimyo" și a samurailor care au condus restauraree. Odată cu introducerea banilor tipăriți a
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]