176,579 matches
-
8 al Legii apărării naționale a României, Centrul național militar de comandă se subordonează direct Consiliului Suprem de Apărare a Țării"”. După semnarea Convenției secrete cu Rusia la 4/16 aprilie 1877, prin care aceasta se obliga să respecte integritatea teritorială a României, necesitatea apărării țării contra unor posibile atacuri otomane, ca și iminența pătrunderii trupelor țariste în urma izbucnirii războiului ruso-otoman, au determinat proclamarea mobilizării generale la 6/18 aprilie 1877. Armata română s-a mobilizat în totalitate, constituindu-se pentru
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
internațională în 1991, când noul stat independent Republica Macedonia a folosit simbolul pe steagul său. Acest fapt a indignat opinia publică greacă, care a văzut utilizarea simbolului ca pe o însușire a patrimoniului istoric al Greciei și implicând o revendicare teritorială asupra Greciei. În 1995, Republica Macedonia a fost de acord să-și schimbe steagul.
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
de Jos Spaniole. Ludovic al XIV-lea al Franței a început războiul sub pretext că obiceiul delegării, prin care fiicele din prima căsătorie erau preferate fiilor din căsătoriile ulterioare la moștenirea proprietăților, ar trebui să se aplice și la suveranitatea teritorială. Aceasta ar fi însemnat că soția sa, Maria Tereza, ar fi trebuit să fie succesoarea tatălui său, Filip al IV-lea, în Țările de Jos Spaniole. Armata franceză a intrat în Flandra în mai 1667 și a cucerit rapid un
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
maghiar a tradițiilor liderilor federațiilor tribale maghiare, care își împuterniceau moștenitorii să conducă unele dintre triburile intrate recent în comunitate. Această practică ar fi devenit mai apoi un model de dezvoltare a unor forme de guvernarea separate, bazate pe criterii teritoriale (de exemplu, guvernarea de către Koppány a Somogy). Unele cercetări acreditează ideea că practica guvernării separate a unui teritoriu de către moștenitorul coroanei a fost o practică a monarhilor Moraviei Mari. Există și opinia conform căreia, instituția a fost dezvoltată de regele
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă zona de est a promotoriului (fâșie înaltă de pământ care înaintează în mare) "Doloșman", constituită din stâncării calcaroase, pe a cărei suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
dar și povestiri rusești mai vechi susțin că în Marea Neagră ar exista un triunghi al morții, asemănător Triunghiului Bermudelor. Triunghiul morții din Marea Neagră ar avea o suprafață de cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În Marea Neagră, de-a lungul timpului, au avut loc dispariții misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise și în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
decembrie 2005 a fost lansată Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Republica Moldova și Ucraina (EUBAM). Acest proiect internațional a fost implementat din inițiativa Președinților Republicii Moldova și Ucrainei. La 13 iulie 2006, în cadrul Serviciului Grăniceri a fost deschis Biroul Teritorial al Misiunii de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina. Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.23 din 10 ianuarie 2007 este creată instituția de învățământ „Colegiul Național de Grăniceri”. Pe 13 iulie 2007, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Serviciul
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
început instruirea primei promoții de studenți la specialitatea „securitatea de frontieră". Pe 29 octombrie 2011, între Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din România a fost semnat „Protocolul privind consolidarea cooperării la nivel central și teritorial”. Pe parcursul anului 2011 toate punctele de trecere internaționale și interstatale au fost utilate cu echipament biometric în scopul asigurării verificării datelor biometrice din documentele de călătorie. Tot în acel an au fost implementate standardele europene în întreaga gamă de activitate
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
sau pe franctirorii de pe plan local. Într-un discurs foarte ferm și extrem de dur, generalul comandant le-a cerut soldaților prost îmbrăcați și aflați în condiții de iarnă cu frig siberian, să pedepsească pe toți cei care atentau la integritatea teritorială a tânărului stat român. Aflat în Regimentul 37 Infanterie din Botoșani, "sublocotenent"ul Nicolae Coroiu a povestit în memoriile sale cum li s-a cerut militarilor români, ca acolo "„unde se găsesc arme la case să-i împuște, să dea
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
arii împădurite, culmi domoale, vârfuri (Vârful "Bukowa Góra" 310m și altele cu altitudini maxime de sub 400 m.), suprafețe umede, cursuri de apă, cheiuri cu abrupturi calcaroase, dune de nisip, mlaștini, pajiști și pășuni; cu floră și faună specifică. În suprafața teritorială a parcului sunt incluse cinci rezervații naturale. Specii arboricole Flora parcului este constituită din arbori (dintre care unele exemplare cu vârste seculare au fost declarate monument al naturii) cu specii de brad ("Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A mers la Istanbul pentru a susține această cauză în fața autorităților otomane pentru a le obține consimțământul la o concesiune teritorială în nordul Palestinei. A obținut la început un acord al guvernului otoman, dar deși Pliphant era cunoscut ca simpatizant al Turciei, sultanul Abdul Hamit al doilea a respins planul de teama unei intrigi britanice. Despre faptele și trăirile în Levant
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a reprezentat una dintre cele patru regiuni administrative ale Ducatului de Saxonia, celelalte trei fiind Angria, Estfalia și Westfalia. Numele regiunii își are originea în numele latinesc "Alba" aplicat râului Elba și se referă la o arie teritorială localizată în special la nord de Elba Inferioară, corespunzând aproximativ cu regiunea actuală Holstein. Situată în ceea ce astăzi este Germania de Nord, ea a reprezentat cea mai timpurie stăpânire a saxonilor. Potrivit cronicii "Gesta Hammaburgensis ecclesiae pontificum" scrisă de Adam
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
în funcție de diviziunile regatului, alături de Lotharingia (Francia de Mijloc propriu-zisă). Spre deosebire de ducatele ulterioare, aceste entități nu erau definite prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea de așezare a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali. Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația germanică ("Völkerwanderung") a adus un număr de triburi barbare în Imperiul Roman, aflat în stadiu
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
nu lămurește asupra naturii senioriei ("dominatus"). Înainte de a cădea în fața trupelor contelui Roger I al Siciliei, Nocera fusese reședința centrală a uneia dintre subdiviziunile, fie "actus", fie "comitatus", a Principatului de Salerno. Există unele certitudini asupra faptului că vechile subdiviziuni teritoriale ale principatului au supraviețuit cuceririi normande. Nocera, străjuind o vale strâmta ce asigură legătură Principatului de Salerno cu cel de Capua, și-a menținut semnificația sa strategică atâta vreme cât normanzii din dinastia Hauteville îl controlau pe cel dintâi, iar familia lui
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
Sovietică a fost de acord la Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului polonez în exil pro-occidental, și membrii ai mișcării de rezistență Armia Krajowa („Armata Teritorială”), precum și să se desfășoare alegeri libere. Odată cu eliberarea teritoriilor poloneze și eșecul Operațiunii Burza lansată de Armia Krajowa în 1944, controlul asupra teritoriilor poloneze a trecut de la forțele Germaniei Naziste la Armata Roșie, iar apoi comuniștilor polonezi, care dețineau cea
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
sub conducerea lui Władysław Gomułka și Bolesław Bierut. Între anii 1945-1947, aproximativ 500 000 de soldați sovietici au staționat în Polonia. Între 1945 și 1948, aproape 150 000 de polonezi au fost închiși de autoritățile sovietice. Mulți membrii ai Armatei Teritoriale au fost arestați și împuscați. Statutul trupelor sovietice în Polonia a fost legalizat abia spre sfârșitul anului 1956 când declarația polono-sovietică „Despre statutul legal al forțelor sovietice staționate temporar în Polonia” a fost semnat. La Conferința de la Ialta, Stalin promisese
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
au fost arestați într-o singură noapte, în așa numita „Operațiune K”; în 1952 21 000 de oameni au fost arestați. Potrivit datelor oficiale, în a doua jumătate a anului 1952, se numărau 49 500 de deținuți politici. Ultima schimbare teritorială polono-sovietică a avut loc în 1951. Aproape 480 de km de teren a fost schimbat între Republica Populară Polone și Uniunea Sovietică. Reglementarea a fost realizată în beneficiul economic al rușilor datorită depozitelor mari de cărbune la care a renunțat
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
a instalat prin forța armelor pe candidatul papal Alexandru al II-lea împotriva pretențiilor altui antipapă, de această dată Honorius al II-lea. Astfel, el a devenit un adevărat făcător de papi, deși în 1066, căutând să își extindă outerea teritorială în toate părțile, a pornit un marș chiar asupra Romei, fiind respins de către aliații din Toscana ai papei. În 1062, Richard l-a trimis pe fiul său, Iordan să preia Gaeta de la ducele Atenulf al II-lea, însă acestuia din
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
reședința mitropoliei revine la Brăila, la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, care, având în vedere că timp de aproape 50 de ani fusese doar o simplă biserică parohială, se afla într-o stare destul de precară. Pentru a compensa pierderile teritoriale suferite, Mitropolia primește sub păstorire teritoriul nordului Dobrogei, care aparținuse până atunci Mitropolie Dirstei. Mitropolia a funcționat în noile condiții până la izbucnire noului conflict ruso-otoman din perioada 1806-1812. În noiembrie-decembrie 1806 Moldova și Muntenia au fost ocupate din nou de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Chiar din timpul conflictului, în speranța ocupării teritoriale a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin Biserică, țarul Alexandru I a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe Ruse din Petersburg, care să cuprindă Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, acestea fiind scoase
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa. În acest fel Mitropolia Proilaviei pierdea Bugeacul și Tighina, rămânând fără teritorii sub ascultare la Nord de Dunăre. După război, Patriarhia Ecumenică reorganizează eparhiile în conformitate cu noua realitate teritorială. În aprilie 1813, cu ocazia alegerii noului Mitropolit de Proilavia, Calinic al IV-lea, această mitropolie este alipită celei de Silistra, creându-se astfel, printr-un act al Patriarhiei de Constantinopol, o singură eparhie - incluzând și teritoriul Dobrogei, cu reședința
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
înzestrând, pe lângă Venosa, si Montecassino, La Trinità della Cava, Santa Sofia din Benevento și Sân Giovanni în Lamis. Pentru fiecare an din intervalul dintre 1089 și 1096, în afară de 1091, toate documentele sale utilizează datarea imperiala. Pe parcursul acestei perioade, autoritatea să teritorială a atins maximă extindere, cuprinzând aria de la Lucera la Fiorentino, Vaccarizza și Siponto, de-a lungul coastei Gargano de la Vieste la Rodi și Cagnano și de la Sân Nicandro până la promontoriu, Rignano și Capitanate. În 1098, el a donat pământul din afara
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
putere în Italia de sud: unul la Melfi sub familia Hauteville, iar celălalt la Aversa sub cei din neamul Drengot. Richard Drengot a succedat, probabil prin violență, în comitatul de Aversa în 1049 și a început o politică de achiziții teritoriale în concurență cu rivalii săi din familia Hauteville. Pentru început, Richard a purtat războaie neîntrerupte cu vecinii săi longobarzi, precum principele Pandulf al VI-lea de Capua, ducele Atenulf I de Gaeta și principele Gisulf al II-lea de Salerno
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
provincii și nu în state, cum este situația actuală. S-a presupus, că forțele victorioase vor acorda o mai mare autonomie statelor, dar acest lucru nu s-a implementat. Înte anii 1863 și începutul anilor 1900 au fost numeroase modificări teritoriale, incluzând unirea și separarea unor state. Din acest motiv până în anii 1990 statele au fost lăsate neschimbate. În ultimii ani au fost create trei noi state: Delta Amacuro, Amazonas și Vargas (în această ordine).
Subdiviziunile Venezuelei () [Corola-website/Science/328253_a_329582]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală cu o suprafață de 144,30 hectare se află în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița (aproape de limita teritorială cu județul Prahova) în Munții Bucegi, între platoul Padina și Lacul Bolboci, la o altitudine medie de 1.800 m. în bazinul superior al râului Ialomița. Rezervația naturală a fost declarată Arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]