176,579 matches
-
s-au făcut cercetări în arhivele din Constantinopol, Londra, Paris și Washington pentru găsirea unor dovezi care să permită trimiterea lor în judecată. Cooperarea sultanului a fost considerată o condiție necesară îndulcirii termenilor tratatului de pace și pentru evitarea dezmembrării teritoriale a Imperiului Otoman. Turcia era controlată în acea perioadă de două guverne aflate în compețiție interenă pentru autoritatea asupra țării - cel de la Ankara al naționaliștilor și cel de la Constantinopol al sultanului. Atitudinile celor două executive față de punerea sub acuzație a
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
(în italiană "Svizzera italiana") este o regiune italofonă, situată în sud-estul Elveției, în care este răspândită și formalizată Limba italiană. Din punct de vedere lingvistic și teritorial, este opusă Elveției germane și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și franceză. Limba maternă a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
Expansiunea teritorială a Statelor Unite se referă la creșterea teritorială a Statelor Unite după obținerea independenței sale în 1783. Tratatul de la Paris (1783) cu Marea Britanie definea granițele originale ale Statelor Unite. Din cauza unor ambiguități ale tratatului, controlul asupra "Machias Seal Island" și "North Rock" rămânea
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Expansiunea teritorială a Statelor Unite se referă la creșterea teritorială a Statelor Unite după obținerea independenței sale în 1783. Tratatul de la Paris (1783) cu Marea Britanie definea granițele originale ale Statelor Unite. Din cauza unor ambiguități ale tratatului, controlul asupra "Machias Seal Island" și "North Rock" rămânea o dispută între SUA și Canada. Alte
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Statelor Unite după obținerea independenței sale în 1783. Tratatul de la Paris (1783) cu Marea Britanie definea granițele originale ale Statelor Unite. Din cauza unor ambiguități ale tratatului, controlul asupra "Machias Seal Island" și "North Rock" rămânea o dispută între SUA și Canada. Alte ambiguități teritoriale (precum "Northeastern Boundary Dispute" și teritoriul disoptat "Indian Stream") au fost rezolvate prin Tratatul Webster-Ashburton din 1842. Achiziția Louisianei finaliată în 1803, a fost negociată de Robert Livingston în timpul președintelui Thomas Jefferson. O suprafață de pământ de aproximativ 2.100
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Spania prevedea cedarea a East Florida și a statului liber Sabine de către Spania și încetarea oricăror pretenții spaniole asupra comitatului Oregon. Articolul III al tratatului a dus la achiziționarea unei mici zone din centrul statului Colorado. Statele Unite au primit drepturi teritoriale asupra Floridei Spaniole (Florida de Est și de Vest britanice între 1763-1783) în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor localnicilor față de guvernul spaniol în valoare totală de de dolari și al renunțării la revendicările teritoriale din Texas la vest de răul
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
statului Colorado. Statele Unite au primit drepturi teritoriale asupra Floridei Spaniole (Florida de Est și de Vest britanice între 1763-1783) în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor localnicilor față de guvernul spaniol în valoare totală de de dolari și al renunțării la revendicările teritoriale din Texas la vest de răul Sabine și din alte zone spaniole. Tratatul a fost definitivat la 22 februarie 1819, la Washington, D.C., după care a fost ratificat și a intrat în vigoare la 22 februarie 1821. Comisia americană înființată
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Această anexare și alipire este în prezent contestată de către Tokelau, un teritoriu colonial din Noua Zeelandă.) Șamoa Americană a fost sub controlul Marinei SUA în perioada 1900 - 1951. Șamoa Americană a devenit teritoriu oficial în 1929. Din 1951 până în 1977, guvernatorii teritoriali au fost numiți de către secretarul de Interne. Imigrarea americanilor nu a fost niciodată la fel de mare cum a fost, de exemplu, în Hawaii, indigenii din Șamoa fiind în număr de 89% din totalul populației. Insulele au fost reticente în a separa
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
-i într-o serie de bătălii. În 1322 face alianță cu ducele de Mazovia și cu regele Poloniei Vladislav I, trei ani mai tarziu, căsătorindu-și fiica cu fiul lui Vladislav, Cazimir. Ca si predecesorii săi, Gediminas a continuat expansiunea teritorială în detrimentul slavilor ruși. Sub domnia lui a alipit orașele Poloțk (1307), Grodno și Brest (1315), Vitebsk (1320), Minsk (1326), Pinsk și Turov (1336) și altele. Vasali ai lui Gediminas au devenit și o serie de cneazi ruși. În Volânia din
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
și a luptat pe front, fiind grav rănit la plămâni și apoi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Ca urmare a faptului că a fost rănit, el a fost reformat și trimis acasă. Informațiile oferite de el fiind confirmate de Cercul Teritorial București, Andrei Grigoriu a fost eliberat. Pescarii consideră că Ifrim este un nelegiuit pentru că l-a denunțat pe Andrei și decid să-l ducă a doua zi într-un loc pustiu și să-l pedepsească. Ei încep să-i strivească
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
Curând după aceea, Bulgaria a atacat aliații săi recenți Șerbia și Grecia iar ea însăși a fost atacată de către România și Imperiul Otoman și a fost învinsă. Cu toate acestea, Tratatul de la București din 1913 i-a dat unele câștiguri teritoriale în Bulgaria. I-a fost asigurată o zonă mică de teren care i-a permis accesul la Marea Egee.
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
a fost de 30, dintre care 5 limbi de circulație mai redusă. Deși prevăzute la un moment dat, edițiile în japoneză și ucrainiană nu au fost niciodată realizate. Distribuția revistei a fost impresionantă pentru acea perioadă, fiind facilitată de extinderea teritorială a celui de-al Treilea Reich și a aliaților acestuia: aproximativ 36.000 puncte de vânzare din 26.000 de localități din Europa. Maximul de circulație a fost atins în mai 1943, cu 2.426.000 exemplare pentru un număr
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
Xanthi, râul străbate partea de nord a „municipalității” Avdira, pentru a se vărsa apoi în lacul Vistonida. O importanță hidrografică mult mai mare pentru întreagă acestă regiune o deține, însă, cursul inferior al râului Nestos. Deși se află în afara limitelor teritoriale ale „muncipalității” Avdira, frecventele sale revărsări și aluviunile depuse au modificat substanțial, de-a lungul istoriei, relieful și linia de coastă din această zonă. În partea de est, la limita dintre „municipalitățile” Avdira și Iasmos (între care este partajată suprafața
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
doua jumătate a sec. XIX, odată cu destrămarea Imperiului Otoman și restrângerea granițelor sale din Peninsula Balcanică, regiunea Traciei Occidentale (care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a Războaielor Balcanice din 1912-1913 și a Primului Război Mondial. Prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine, din 1919, regiunea Traciei Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
încă din 1887 de către istoricul austriac W. Regel și confirmată de primele cercetări arheologice) a alimentat și ea ideea continuității dintre vechiul oraș și localitatea modernă. Pe de altă parte, „Marea Idee” națională a statului grec aflat în plină expansiune teritorială, care întreținea speranța recuperării Constantinopolului și a orașelor grecești din Asia Mică, a suferit o gravă înfrângere în urma eșecurilor militare din 1921-1922. Nu numai că armata greacă a fost respinsă în campania din Asia Mică, dar numeroase orașe grecești de pe
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Valea Ierii este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în partea nord-vestică a Transilvaniei, pe teritoriul sud-vestic al județului Cluj. Aria protejată se află în extremitatea sud-vestică a județului Cluj (în sudul Câmpiei Transilvaniei, aproape de limita teritorială cu județul Alba), pe teritoriul administrativ al comunelor Băișoara și Valea Ierii, aproape de drumul național DN75 care leagă orașul Turda de Nucet. Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
și Savoie. De-a lungul timpului, casa s-a extins de la o mică regiune până la guvernarea Peninsulei Italice. Cu toate acestea, creșterea și supraviețuirea lor de-a lungul secolelor nu a implicat cuceriri spectaculoase, ci s-a bazat pe extinderea teritorială treptată, prin căsătorie și achiziții politice. Casa a fost descendentă din Humbert I, Conte de Sabaudia (Umberto I "Biancamano"), (1003-1047 sau 1048). Familia lui Humbert provenea din apropierea regiunii Magdeburg, în Saxonia, cei mai vechi membrii înregistrați ai familiei fiind doi
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
numele a evoluat în "Savoia". Oamenii din Savoie au fost descendenți celți și romani. Până în momentul când Amadeus al VIII-lea a venit la putere în secolul al XIV-lea, Casa de Savoia a trecut printr-o serie de extinderi teritoriale treptate și Amadeus a fost ridicat la rangul de Duce de Savoia în 1416 de către Împăratul Roman Sigismund. Cu toate acestea, anii Renașterii ai Europei au fost martori la invazia și ocuparea Pieomntului de francezi. Când Carol al VIII-lea
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
XVII-lea a adus o deosebită dezvoltare economică Casei de Savoia și zonei Torino. Carol Emanuel al II-lea a dezvoltat portul din Nisa și a construit un drum prin Aplii din Franța. Prin manevrele politice iscusite a continuat expansiunea teritorială. La începutul secolului al XVIII-lea, în Războiul de Succesiune spaniol, Victor Amadeus a schimbat părțile pentru a se alătura Habsburgilor iar prin Tratatul de la Utrecht a fost răsplătit cu bucați mari de pământ în nord-estul Italiei cât și cu
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
Niemcza, unde s-au disputat mai multe probleme, Vladislav s-a prezentat ca naș a celui mai tânăr fiu al lui Soběslav, viitorul Duce Wanceslaus al II-lea. În testamentul ducelui Boleslau al III-lea, a căutat să mențină unitatea teritorială din Polonia, precum și să prevină conflictele de moștenire dintre frații săi. Prin urmare, el a determinat un fel de "principiu primogenitură": Cel mai mare fiul avea autoritatea supremă în țară, iar Vladislav a fost însărcinat cu titlul de Mare Duce
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
La o convenție, în plus față de Ierarhia Bisericii, au participat Henric și ceilalți duci juniori. Leszek cel Alb, care dorea să-și asigure sprijinul bisericii, împreună cu a altor prinți din familia Piast, a oferit marele privilegiu, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor (privilegiul nu a fost semnat de Henric și de Vladislav al IIIl-ea, însă au fost respectate prevederile stabilite acolo). Mieszko nu a fost prezent în Borzykowa; cu sprijinul familiei Gryfici, el a decis să conducă aramata și să
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în apele Mării Negre, aproape de litoralul românesc. Aria naturală se află în partea estică a județului Tulcea, în apele teritoriale din nord-vestul Mării Negre. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
întinde pe o suprafață de 6.122 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală aflată la o adâncime cuprinsă între 35 și 784 m, ce adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază specii importante de faună și ihtiofaună marină. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
ajutoare ocazionale sau permanente, își putea dobândi și subzistența, și un surplus necesar pentru procurarea uneltelor și altor buniri . Instrumentele din fier vor îngădui o nouă structurare a economiei agrare, dinspre creșterea animalelor spre lucrarea pământului, dar și dinspre obștiile teritoriale ale epocii miceniene spre gospodăriile individuale. Asigurând autonomia economică a gospodăriilor de nivel mediu, generalizarea obiectelor de fier accentuează tendința de pulverizare pe care destructurarea lumii palațiale o instaurase. Pe un plan convergent, accesibilitatea și frecvența mai mare a obiectelor
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
La convenție, în plus față de ierarhia bisericii, Henric și celilalți duci juniori, au mai fost prezenți și Leszek I cel Alb, care dorea să recâștige sprijinul bisericii, împreună cu alți prinți Piast, acordând un mare privilegiu clerului, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor. Mieszko al IV-lea nu a fost prezent în Borzykowa. Cu toate acestea, el a mers împreună cu armata sa la Cracovia, unde confuzia din rândul cetățenilor cu privile la cine anume era responsabil, a dus la preluarea capitalei
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]