179,567 matches
-
a fost lăsată de românul precedent, "Atlasul secret". După moarte, Nirati Anturași se trezește în Anturasixan, un tărâm fictiv creat pentru ea de bunicul ei, celebrul cartograf Qiro Anturași. Dar noul teritoriu se dovedeste la fel de real că orice alt continent. Aici îl întâlnește pe prințul renăscut Nelesquin, cel care o trădase în urmă cu cinci secole pe Împărăteasa Cyrsa și dorește acum să reunească cele Nouă Principate într-un imperiu condus de el. Armatele sale invadează principatul Erumvirine, în timp ce armatele create
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
evadează împreună cu prințesa, dar sunt luați prin surprindere de atacul armatei trimise de Qiro, care devastează Felaratiul. Ajutați de virukul Rekarafi și de luptătoarea keru Tyressa, cei doi conduc un grup de refugiați într-o fortăreața aflată departe de capitală. Aici organizează apărarea împotriva atacatorilor, iar Keles descoperă că are acces la forțe nebănuite, care-i permit să reînvie gloria de altădată a locurilor și să transforme miniștri și oamenii de rând în războinici de elită. În campania să spre sud
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
familii boierești refugiindu-se acolo pe timpul "Zaverei." Cuplul revine în Țara Românească în 1825, stabilindu-se în casa de pe Podul Mogoșoaiei, devenit mai târziu palatul domnesc Știrbey. Doamna Elisabeta rămâne cunoscută în istorie și pentru balurile pe care le dădea aici, dar și pentru patronajul societăților de binefacere. În 1839 Elisabeta Știrbei traduce o lucrare, a lui Jeanne Campan, intitulată " Pentru educația copiilor", sub anonimat, semnând „o mumă”. În 1843 înființează prima școală cu predare în limba română pentru fete, găzduită
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
de Geologie dinamică, Geografie fizică a României, Geologia României, Protecția naturii și arii protejate. Își încetează activitatea didactică în anul 2001. Între anii 1949 - 1994, în paralel cu activitatea de la catedră, Marcian Bleahu a funcționat ca geolog la Institutul Geologic. Aici își desfășoară cea mai mare parte a activității științifice. Între anii 1952 - 1985 întreprinde o lungă serie de cercetări în Munții Carpați, în special în Apuseni. De-a lungul acestor 33 de ani de activitate de cercetare în teren a
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
au pierdut totul, au rămas doar cu hainele de pe ei. ONU a anunțat că aceasta este cea mai mare criză umanitară de la cutremurul din 2010. Cel puțin 350.000 de oameni au fost afectați de uragan doar în Haiti. Tot aici, bilanțul morților se ridică la 877. Au fost raportate inundații de-a lungul zonelor de coastă ale Provinciei Granma încă din 2 octombrie. Personalul neesențial din stația navală americană Guantanamo Bay a fost evacuat în aceeași zi. De asemenea, peste
Uraganul Matthew () [Corola-website/Science/336958_a_338287]
-
și pitoresc, poezia Victoriei Milescu reprezintă sunetul cel mai pur al unui lirism profund, în linia lui Montale, în care biograficul, drama existențială, în general, sunt inserate într-o vertiginoasă dramă cosmică...Nu în ultimul rând, aș vrea să amintesc aici acuratețea scriiturii: poeta pune în fiecare vers ceva definitiv, fiecare vers e pregătit cu infinită precizie, ritmul subtil și precipitat induce o stare de gravă urgență"”. Victoria Milescu a publicat poezii, interviuri și cronici în: ,Luceafărul“, ,România literară‘‘, SLAST, ,Flacăra
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
și din dinții dar stați în lanțuri cuminți” ) sunt în această dintâi mărturisire lirică a Cristinei Ștefan nu doar semne dar certitudini de autentică vibrație creatoare, și, parafrazând-o pe autoare, „carevasăzică există”! (Calistrat Costin) „Lumina care se degaja de aici este acea lumina care ne acum se cam înroșește, este o lumină care se află în superbia ei. Poetei îi place mai mult lumina înspre apus decât înspre răsărit, o lumină care ne duce mai mult decât lumina aurorală înspre
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
care adună apele din Suvo Pole și de pe versanții de sud-vest ai Strmolului și Slivei. De la ea gura acesteia, Cerna curge printr-o vale îngustă. Nu departe de satul Belce, Cerna iese prin capătul de nord al miciu Slepansko Pole. Aici Cerna primește din dreapta afluentul Smilevskiot, care pornește de sub Țrn Vrv (Vârful Negru) de deasupra satului Smilevo și adună apele de pe platoul Slepceanskoto și de pe o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
prin capătul de nord al miciu Slepansko Pole. Aici Cerna primește din dreapta afluentul Smilevskiot, care pornește de sub Țrn Vrv (Vârful Negru) de deasupra satului Smilevo și adună apele de pe platoul Slepceanskoto și de pe o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar nu poate fi încă numit râu. Zona aceasta constituie cursul său superior. Aici, râul curge puternic, dar nu este năvalnic, fiind un râu de munte în principal pentru că are o vale îngustă
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
de deasupra satului Smilevo și adună apele de pe platoul Slepceanskoto și de pe o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar nu poate fi încă numit râu. Zona aceasta constituie cursul său superior. Aici, râul curge puternic, dar nu este năvalnic, fiind un râu de munte în principal pentru că are o vale îngustă, ea devenind destul de orizontală de la Jelezneț în jos. Puțin mai jos, Cerna intră într-un defileu ce taie Munții Krușevo și
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
dinspre stânga primește apele râului Blato. În satul Topolceani, Cerna intră în platoul Bitola și continuă să curgă pe la poalele capătului sudic al Muntelui Selecika. Imediat după acest punct, râul cotește spre sud și face un unghi mare. Cerna are aici caracter montan, dar pe o scară mult mai mare ca mai sus. Pe timp de iarnă, este un râu mare, dar vara aproape seacă. Talvegul are o adâncime de aproape 1-2 înălțimi de om, și malul este mai ușor de
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
În satul Skocivir, Cerna iese din platou și intră în Mariovo. El taie platoul în lungime printr-o vale sălbatică, meandrată și adâncă cu albia pietroasă și cu maluri abrupte, după care iese printr-un defileu îngust în platoul Tikveșkoto. Aici apele sale curg liber într-o vale largă, acoperită cu orezării. Vara, aici Cerna abia acoperă picioarele până la genunchi. Pentru că nu există niciun pod, pe aici râul se trece doar cu barca. Cerna se varsă în râul Vardar sub gara
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
platoul în lungime printr-o vale sălbatică, meandrată și adâncă cu albia pietroasă și cu maluri abrupte, după care iese printr-un defileu îngust în platoul Tikveșkoto. Aici apele sale curg liber într-o vale largă, acoperită cu orezării. Vara, aici Cerna abia acoperă picioarele până la genunchi. Pentru că nu există niciun pod, pe aici râul se trece doar cu barca. Cerna se varsă în râul Vardar sub gara Krivolak. Iarna, Cerna aduce în Vardar la fel de multă apă cât curge și prin
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
și cu maluri abrupte, după care iese printr-un defileu îngust în platoul Tikveșkoto. Aici apele sale curg liber într-o vale largă, acoperită cu orezării. Vara, aici Cerna abia acoperă picioarele până la genunchi. Pentru că nu există niciun pod, pe aici râul se trece doar cu barca. Cerna se varsă în râul Vardar sub gara Krivolak. Iarna, Cerna aduce în Vardar la fel de multă apă cât curge și prin el. Cerna este cel mai mare afluent al Vardarului și al patrulea râu
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
marilor metropole franțuzești. Lipsa impozitelor pentru persoanele fizice a dus la un număr considerabil de “refugiați ai impozitelor” veniți din Europa, care își câștigă majoritatea banilor din afara Principatului; celebrități precum piloții de Formula 1 atrag cea mai mare atenție însă aici se află și numeroși oameni de afaceri. Monaco nu este membru al Uniunii Europene însă este strâns legat de aceasta prin acorduri cu Franța, așadar moneda a devenit cea din Franța, Euro. Până în 2002 Monaco își bătea propriile monede, francii
Economia Principatului Monaco () [Corola-website/Science/337000_a_338329]
-
Domnului și Țării. Aceste locuri au fost date din locurile domnești care plecau de la poalele viei de lângă Curte și au alcătuit pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă) Mahalaua Slobozia Domnească. În 1...82, Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, înființează aici o “pepinieră de meseriași”- împământenește cioplitori în piatră din Dalmația Venețiană, pentru utilizarea lor la construcția ctitoriei familiei sale de la Radu Vodă. De-a lungul Podului Beilicului, drum pe care veneau trimișii Porții spre a mazili sau înscăuna ”beii” (domnii
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
un viitor. "Jurnalul unei cititoare" este de părere că răsturnările de situație și conjuncturile în care sunt puse personajele fac din acest volum unul care nu trebuie ratat. Mai mult, își exprimă speranța că seria nu se va încheia, totuși, aici. "Gazeta SF" apreciază cartea, în ciuda unor mici scăpări, afirmând că „firele importante se leagă, conflictele majore se rezolvă plauzibil, dar rămân și întrebări despre ce se va întâmpla mai departe cu unele planuri secundare, lăsându-i cititorului posibilitatea să viseze
Ultima privire () [Corola-website/Science/336982_a_338311]
-
a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat înaintarea spre est, retrăgându-se spre Zima. În aceeași zi, o nouă încercare a trupelor bolșevice de a încercui Legiunea Română la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, românii aflați în ariergardă aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
în rusă "Куйтун") este o localitate de tip orășenesc din Regiunea Irkutsk, Rusia, fiind centrul administrativ al raionului . În localitate se află o stație a căii ferate transsiberiene. Economia localității se bazează pe agricultură, silvicultură și prelucrarea lemnului. În 2010 aici locuiau 10.097 persoane. În ziua de de 4 februarie 1920 localitatea a fost teatru de război în cadrul Luptei de la Șeragul și Kuitun, dintre Legiunea Română din Siberia și efective ale Armatei Roșii.
Kuitun () [Corola-website/Science/336999_a_338328]
-
închise în timpul nopții pentru securitatea celor din cetate. În prima jumătate a secolului al XX-lea sub stăpânirea otomană și apoi cea britanică Musrara a fost un cartier al păturii superioare arabe palestiniene, creștină și musulmană, care și-a construit aici numeroase vile. Cartierul a ajuns să fie situat în centrul orașului și avea, între altele, circa 130 de case cu unul sau două etaje.Între alții, au locuit aici moșierul și juristul Musa Al Alami, comerciantul de textile Tawfik Wafa
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
păturii superioare arabe palestiniene, creștină și musulmană, care și-a construit aici numeroase vile. Cartierul a ajuns să fie situat în centrul orașului și avea, între altele, circa 130 de case cu unul sau două etaje.Între alții, au locuit aici moșierul și juristul Musa Al Alami, comerciantul de textile Tawfik Wafa Dajani, istoricul Aref Al Aref, medicul dr Tawfik Kanaan și alții. În cartier au locuit și câteva familii evreiești , între care Rahel și Tzvi Schwartz și fiicele lor, Ruth
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
colonie de cai sălbatici, aproximativ 100 la număr, care trăiesc total lipsiți de legătură cu oamenii, în libertate deplină. Caii aparțineau cândva sârbilor care trăiau la Moldova Veche. În anul 1910, un procent de 90 la sută dintre locuitorii de aici erau sârbi, însă, după unirea Banatului cu România, zona a fost colonizată de populație românească, doar circa 15 la sută dintre locuitori fiind sârbi. În anii ’70, sârbii din Moldova Veche creșteau cai pe insula Ostrov. Aveau un bac cu
Ostrovul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336991_a_338320]
-
care înfățișează scene din piesă. "F" urmărește același format, însă are doar 111 "cantigas", dintre care șapte nu au text, doar miniaturi. Acestea sunt, practic, o subcategorie a celor găsite în a doua jumătate a lui "E", însă sunt prezentate aici într-o ordine radical diferită. "F" nu a fost nicicând terminat, așadar muzica n-a fost adăugată. Doar portativele goale sugerează intenția de adăuga ulterior codexului o notație muzicală. Se crede, în genere, că aceste codice au fost alcătuite în timpul
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
transmise de Hidroelectrica. De asemenea, grupul 7, retras din exploatare în 14 februarie 2008, a fost repus în funcțiune în martie 2009. În urma lucrărilor de modernizare, puterea instalată a acestui agregat a crescut cu 4,4MW, potrivit datelor Hidroelectrica. Tot aici se mai găsesc și unii din cei mai mari stâlpi de electricitate din lume - locul I - aceștia fiind atestați de Cartea Recordurilor; ei sunt confecționați din metal, la Drobeta Turnu Severin. Deasemenea, la 15 de km de Porțile de Fier
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
albă inscripționată "„Horia”". Unitățile Corpului au ocupat în regiunea Vața de Jos aliniamentul reprezentat de granița istorică a comitatului Arad. Un al patrulea batalion s-a format în Hălmagiu după data de 12 aprilie 1919, când a fost publicată și aici proclamația de mobilizare de către Dr. Ioan Suciu. Oamenii s-au prezentat în uniformele cu care se întorseseră de pe front și au fost încadrați pentru început în 2 companii de infanterie și 1 de mitraliere, urmând a se completa restul batalionului
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]