18,258 matches
-
epoci istorice. Deja în vara anului 106 se întreprinde o intensă explorare a noii provincii înglobate Imperiului Roman (marcarea punctelor strategice, înregistrarea surselor naturale, amenajarea rețelelor rutiere, stabilirea garnizoanelor, edificarea fortificațiilor). Evenimentul care a impulsionat cel mai mult dezvoltarea vechii așezări dacice Potaissa, înainte de staționarea aici a Legiunii a V-a Macedonica în anul 168, a fost apariția și stabilirea unor coloniști romani, veniți din diferite zone ale Imperiului Roman. Aceste prime grupuri de coloniști romani (cives Romani) care sosesc la
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
a fost cantonată între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil comunitatea de cives Romani, ceea ce a dus la acordarea statutului de municipiu fostei așezări rurale (vicus). Legiunea, compusă din cca 5000 militari, a contribuit decisiv la transformarea efectivă a satului în oraș, prin construirea de edificii arhitecturale tipic romane, cu elemente de confort urban. O dată cu cei 5000 de militari, se stabilesc la Potaissa și
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
V-lea populația daco-romană se retrage treptat în zonele mai adăpostite și cu mijloace de subzistență mai sigure. Cei mai mulți dintre foștii orășeni se dispersează pe o rază de mulți kilometri, asimilați în mai vechi comunități rurale preexistente sau înfiripând noi așezări. Orașul Potaissa cade în ruină și nu va mai fi locuit decât sporadic în următoarele secole. Situația se modifică spre finele epocii de formare a poporului român (secolele VIII-IX), când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
sau înfiripând noi așezări. Orașul Potaissa cade în ruină și nu va mai fi locuit decât sporadic în următoarele secole. Situația se modifică spre finele epocii de formare a poporului român (secolele VIII-IX), când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda, aflată în zorii Evului Mediu. Condițiile de viață ale populației autohtone sunt întrevăzute în existența obștilor sătești, conduse de cneji, juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești se dezvoltă, comunitățile se statornicesc
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda, aflată în zorii Evului Mediu. Condițiile de viață ale populației autohtone sunt întrevăzute în existența obștilor sătești, conduse de cneji, juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești se dezvoltă, comunitățile se statornicesc tot mai mult, societatea omenească evoluând spre organizare, până la apariția în secolul al IX-lea a primelor formațiuni cu caracter statal de tipul cnezatelor și voievodatelor. În secolele IX-X Ardealul era divizat teritorial
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
primar), fiind scoși în acest fel de sub jurisdicția autorității maghiare locale și a voievodului din Ardeal. Pentru prima dată Turda e menționată ca “oraș” în anul 1297 sub numele de “"Civitas Tordensis"”. În secolele XIII-XIV cronicile amintesc de existența unei așezări numită Turda Nouă (“Uj-Thorda”) în zona actualelor străzi: Salinelor - A.I.Cuza - S.Bărnuțiu, cu locuitori germani, austrieci și maghiari. “Turda Nouă” a dispus chiar și de o mică fortificație (pe amplasamentul actual al Bisericii Reformat-Calvine). In secolele XIV-XV Turda se
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
actualelor străzi: Salinelor - A.I.Cuza - S.Bărnuțiu, cu locuitori germani, austrieci și maghiari. “Turda Nouă” a dispus chiar și de o mică fortificație (pe amplasamentul actual al Bisericii Reformat-Calvine). In secolele XIV-XV Turda se extinde neîncetat, contopindu-se, cu timpul, așezările învecinate Turda Veche și Turda Nouă. În jurul anului 1400 se ridică în centrul Turzii actuala Biserică Reformată-Calvină (până la Reforma protestantă - Romano-Catolică), iar în a doua jumătate a secolului al XV-lea Biserica Romano-Catolică, pe marginea de nord a pieței centrale
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
hotarul cartierului Poiana de astăzi în timpurile vechi s-a aflat un sat, între timp dispărut. Pe vremea invaziilor tătare acesta a fost distrus, iar familiile care au rămas s-au așezat lângă râul Arieș, punând bazele satului Poiana. Vechea așezare este atestată documentar în anul 1251, sub numele de ""Terra Polyántelek"" și se se afla lângă actualul sat Bogata. Ulterior s-a numit "Élecskutó" ("Élecsfalva"), apoi "Élecspolyán" (probabil de la numele unei persoane). Noua așezare (pe actualul amplasament) este amintită pentru
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
Arieș, punând bazele satului Poiana. Vechea așezare este atestată documentar în anul 1251, sub numele de ""Terra Polyántelek"" și se se afla lângă actualul sat Bogata. Ulterior s-a numit "Élecskutó" ("Élecsfalva"), apoi "Élecspolyán" (probabil de la numele unei persoane). Noua așezare (pe actualul amplasament) este amintită pentru prima dată în anul 1334, sub numele de "Polyán". În anii 1608 și 1638 se numea tot Polyán, ca în anul 1733 să fie numită "Poyána", iar în 1854 "Aranyos-Polyán". La 3 km sud-vest
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
ca în anul 1733 să fie numită "Poyána", iar în 1854 "Aranyos-Polyán". La 3 km sud-vest de Poiana, lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică, unelte etc). Așezarea romană "Lișca" este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
să fie numită "Poyána", iar în 1854 "Aranyos-Polyán". La 3 km sud-vest de Poiana, lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică, unelte etc). Așezarea romană "Lișca" este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-I-s-A-07211
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică, unelte etc). Așezarea romană "Lișca" este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-I-s-A-07211). De-a lungul secolelor a purtat diferite denumiri (Poján, Polyán, Poyana, Aranyos-Polyán, Székely-Polyán), fiind
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
de radio și televiziune. Vestea înființării pentru prima oară a unui centru eparhial în Bărăgan a fost primită cu bucurie de clerul și credincioșii din județele Ialomița și Călărași, care erau contemporani unui eveniment istoric, acela de a fi martorii așezării unui scaun vlădicesc pentru prima dată în aceste locuri. Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a întrunit în ședință extraordinară în ziua de 2 septembrie 1993 și a luat în discuție adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993, privind înființarea
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
la , într-o regiune de preerie, ocupă o suprafață de 92,0 km² și a avut la recensămânul din 2000, 128.358 locuitori. Naperville a fost întemeiat în 1831 de omul de afaceri Joseph Naper (n. 1798 - 1862). La început așezarea s-a numit "Naper's Settlement". La un an locuiau aici 100 de coloniști, care au fost mutați un timp scurt la "Fort Dearborn", o măsură de prevedere cauzată de atacurile amerindienilor. Între anii 1839 - 1868 "Naper's Settlement" a
Naperville, Illinois () [Corola-website/Science/322020_a_323349]
-
Orinoco și sistemul fluviului Amazon. Acesta este cel mai mare râu de pe planetă care leagă două sisteme majore de fluvii. În 1744 un preot iezuit pe nume Părintele Roman, în timp ce mergea spre fluviul Orinoco, a întâlnit unii sclavi-comercianți portughezi din așezările de pe Rio Negro. El i-a însoțit la întoarcerea lor, prin intermediul canalului Casiquiare, și apoi a urmt traseul lui la Orinoco. Charles Marie de La Condamine, șapte luni mai târziu, a fost în măsură să dea "Academiei Franceze" datele adunate de
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
Santa Cruz, statul , SUA. Orașul se află amplasat la pe malul Pacificului, are o suprafață de 40,4 km² din care 32,5 km² este uscat și avea în anul 2000, 54.593 loc. Pe locul orașului se află o așezare amerindiana, prin secolul XVIII (1791) a fost înființată la gură de vărsare a lui Sân Lorenzo, o misiune spaniolă (Mission Santa Cruz) de Padre Fermín Lasuén. În 1818 locuitorii misiune părăsesc locul, din cauza piraților și a deținuților eliberați. Prin secolul
Santa Cruz, California () [Corola-website/Science/322075_a_323404]
-
Central (central) și North Campuses (capusurile din nord) pe platoul dealului, West Campus (campusul din vest) aflându-se pe panta sa,iar Collegetown la sud de Central Campus. Central Campus are laboratoare, clădiri administrative, aproape toate clădirile academice ale campusului,așezări sportive, auditorii și muzee. Singura așezare rezidențială rămasă în Central Campus sunt dormitoarele școlii de drept, Hughes Hall. North Campus cuprinde locuințele bobocilor și masteranzilor, case cu program tematic și 29 de case ale frățiilor și surorităților. West Campus cuprinde
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
din nord) pe platoul dealului, West Campus (campusul din vest) aflându-se pe panta sa,iar Collegetown la sud de Central Campus. Central Campus are laboratoare, clădiri administrative, aproape toate clădirile academice ale campusului,așezări sportive, auditorii și muzee. Singura așezare rezidențială rămasă în Central Campus sunt dormitoarele școlii de drept, Hughes Hall. North Campus cuprinde locuințele bobocilor și masteranzilor, case cu program tematic și 29 de case ale frățiilor și surorităților. West Campus cuprinde două așezări aristocratice rezidențiale și 25
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
auditorii și muzee. Singura așezare rezidențială rămasă în Central Campus sunt dormitoarele școlii de drept, Hughes Hall. North Campus cuprinde locuințele bobocilor și masteranzilor, case cu program tematic și 29 de case ale frățiilor și surorităților. West Campus cuprinde două așezări aristocratice rezidențiale și 25 de case frățiilor și surorități de rezervă. Collegetown cuprinde două așezări aristocratice rezidențiale și centrul Schwartz al artelor interpretative (actorie, muzică, dans) înconjurat de cartierul de apartamente, cantine și afaceri. Campusul principal este caracterizat de o
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
Hughes Hall. North Campus cuprinde locuințele bobocilor și masteranzilor, case cu program tematic și 29 de case ale frățiilor și surorităților. West Campus cuprinde două așezări aristocratice rezidențiale și 25 de case frățiilor și surorități de rezervă. Collegetown cuprinde două așezări aristocratice rezidențiale și centrul Schwartz al artelor interpretative (actorie, muzică, dans) înconjurat de cartierul de apartamente, cantine și afaceri. Campusul principal este caracterizat de o amplasare neregulată și de stiluri arhitectonice eclectice, incluzând clădiri bogat împodobite în stil Collegiate Gothic
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
elemente decorative. Cercuiala rămasă pe pereți provine de la o tencuire exterioară ulterioară, probabil de la mijlocul secolului 19, însă a fost spălata de vremi. Pe pereții interiori se văd încă urme de spoiala din aceeași perioadă. Biserică se păstrează în cimitirul așezării, înconjurată de cruci de lemn și de piatră precum și stâlpi funerari. La intrarea în incinta cimitirului stă o pitoreasca poartă cu foișor deasupra, care a servit probabil și de clopotnița.
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
naștere se învârt în jurul păstrării pisicii fără coadă sau a cailor supradimensionați. Acestea sunt considerate de guvern stări pre-existente sau dobândite în procesul convențional de înmulțire. Poziția guvernamentală este considerată atââ cinică, cât și eretică de către comunitatea ortodoxă de frontieră. Așezarea rurală Waknuk este o comunitate fermieră de frontieră, populată cu oameni pioși și muncitori care doresc să revendice pământul Lizierei. Copilul de zece ani, David Strorm, fiul patriarhului religios din Waknuk, are vise intense inexplicabile cu orașe luminoase și căruțe
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
ceilalți refugiați evrei de pe vas - într-un lagăr de dețnuți în insula Cipru aflată și ea sub mandat britanic. Ajunși în Israel după abrogarea mandatului și retragerea forței de ocupație britanice în mai 1948, soții Gantz au fost printre întemeietorii așezării agricole Kfar Ahim. Ulterior, Nahum Gantz, a îndeplinit funcția de director adjunct al departamentului de colonizare al Agenției Evreiești (Sohnut) și secretar adjunct al "Mișcării moșavurilor". De mic copil Beny Gantz a participat la muncile agricole din ferma de vaci
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
spoită în exterior și interior, cel mai probabil în decursul secolului 19. În Scoarța au existat până la începutul secolului 20 patru bisericuțe de lemn. Cea din centrul satului, acoperiță cu scoarță de stejar, de la care și-a luat numele întreaga așezare, a fost înlocuită în 1906 cu una nouă de zid. Biserica Dintre Vii a ars în 1967. S-au păstrat numai cea din dealul Cârținești și cea din dealul Pietriș. Biserica de lemn din dealul Cârținești păstrează în mare parte
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
iubită de Mihailo -, și Rahira - fata lui Grigori Ciumkaci, care a stat la închisoare în trecut pentru că a furat și a depus apoi mărturie mincinoasă împotriva lui Ivonika. Grigori provine din „Țigănie” (loc dat de boierul din satul vecin pentru așezarea unei șatre de țigani) și este căsătorit cu Tatiana, sora Marikăi. Rahira l-a fermecat pe Sava și visează să intre în posesia averii părinților acestuia. Romanul prezintă câteva zeci de personaje minore, toate acestea fiind descrise dintr-o perspectivă
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]