17,832 matches
-
am fost afectat de nici un sentiment de dezamăgire cu privire la aceasta și sunt bucuros că liderii noști militari sunt capabili să își asume un așa risc”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Regatului Unit|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Canadei|Scheldt]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european|Scheldt]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest|Scheldt]]
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
În Bătălia de la Garigliano s-a dat pe 29 decembrie 1503 între o armată spaniolă sub comanda lui Gonzalo Fernández de Córdoba și o armată franceză comandată de Ludovic al II-lea, marchiz de Saluzzo. Gonzalo Fernández de Córdoba a lansat un
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
domniei lui Alfonso I regatul era organizat în douăsprezece. În curând au apărut neînțelegeri între aliați, care au oferit pretextul confruntărilor armate. De-a lungul anilor 1502 și 1503, armatele lui Gonzalo Fernandez de Cordoba au învins trupele franceze în bătăliile de Ruvo, Seminara și Garigliano. În ianuarie 1504, Ludovic al XII-lea a fost forțată să cedeze regatul de Neapole Aragonului prin semnarea tratatului de la Lyon.
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto din 1917 a fost rezultatul unui raid austro-ungar asupra , o blocada navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto din 1917 a fost rezultatul unui raid austro-ungar asupra , o blocada navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule navale
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
scufundate și avariate, crucișătorul "Dartmouth" a fost aproape scufundat de submarinul german "UC-25", distrugătorul francez "Boutefeu" a fost minat și s-a scufundat, si un convoi cu muniție către Valona a fost oprit. Cu toate acestea, într-un sens strategic, bătălia a avut un impact redus asupra războiului. Barajul nu era, oricum, niciodată deosebit de eficient în a preveni operațiunile submarine ale Germaniei și Austro-Ungariei. Drifterele puteau acoperi aproximativ 800 m fiecare; din cei 64 km ai lățimii strâmtorii, ele acopereau doar
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
1897), la campania din China în urma Revoltei Boxerilor (1900) și la Războiul Italo-Turc din 1912. Pe parcursul Primului Război Mondial, a comandat o unitate de exploratori a Marinei Regale în grad de amiral. Pe 15 mai 1917, a comandat forțele navale italo-britanice în bătălia din stâmtoarea Otranto. După război, a fost numit în funcția de Șef al Statului Major a Regia Marina. A fost ales senator al Regatului Italiei în 1927.
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
a avut loc în timpul celui de-al doilea conflict mondial, fiind parte a Bătăliei Olandei. Germanii au conceput un plan pentru ocuparea rapidă a orașului, iar luptele s-au desfășurat în perioada 10 -14 mai 1940. La final, germanii au reușit să ocupe orașul doar după declanșarea unui puternic bombardament aerian. În Rotterdam nu
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
1915, în prizonieratul rus, a reluat, în 1917, lupta de partea Antantei , în cadrul Legiunii Cehoslovace, distingându-se ca unul dintre cei mai proeminenți ofițeri ai ei. În această calitate, a intervenit decisiv în câteva dintre momentele critice ale acesteia, precum Bătălia de la Bahmaci sau Ocuparea stației Mariinsk de către Legiunea Cehoslovacă. De asemenea, în cadrul cooperării româno-cehoslovace a reorganizat și condus, cu succes, Legiunea Română din Siberia (noiembrie 1918 - mai 1920). Revenit în Cehoslovacia a suit treptele ierarhiei militare până la gradul de general
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
a scos din Berejanî spre Kursk. Într-o cursă contracronometru, el a redirecționat trupele Diviziei a 2-a de Infanterie de la Bahmaci, spre care se îndreptau regimentele de infanterie cehoslovacă 1 și 6. A intervenit cu determinare și hotărâre în Bătălia de la Bahmaci, reușind să stopeze încheierea unui armistițiu și predarea trupelor cehoslovace germanilor. Aici, în lupta cu germanii, în după amiaza de 10 martie 1918, a fost grav rănit, dar, datorită lui, trenurile care purtau Divizia 1 de Infanterie cehoslovacă
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
2 mitraliere și 170 de puști, a rezistat, astfel, cu 1.000 de oameni în orașul Mariinsk - stație a căii ferate transsiberiene, împotriva forțelor bolșevice care îl înconjurau de 20 de zile, până i-au venit alte forțe în ajutor. Bătălia s-a dovedit a fi un moment crucial pentru joncțiunea trupelor cehoslovace dintre Omsk și Krasnoiarsk. În iunie 1918 căpitanul Kadlec a fost promovat în funcția de șef de Statul Major al Grupului de Est (Omsk Est) al trupelor cehoslovace
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Revoluției de catifea a fost reabilitat post-mortem, în noiembrie 1989, fiindu-i redat gradul de general și decorațiile. O stradă din Brno-Řečkovice a primit numele său, iar muzeul din orașul său natal deține câteva portrete ale sale. Kadlec a descris bătălia de la Mariinsk într-un manuscris pe care a intenționat să-l publice sub forma unei cărți, dar intenția sa nu s-a materializat. A fost decorat cu mai multe decorații austro-ungare, cehoslovace, ruse, franceze, britanice și române.
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Spre deosebire de "Foc în adânc", acțiunea se petrece în întregime pe planetă Stiletelor. În 2012, românul a fost nominalizat la premiul Locus pentru cel mai bun român și la premiul Prometheus. Acțiunea se petrece pe planetă Stiletelor, la zece ani după Bătălia de pe Dealul Navei Stelare. Stiletele sunt similare lupilor și trăiesc în hâite. Un singur lup e aproape la fel de inteligent că un câine; doi-trei pot gândi că un copil; patru-șase este numărul standard și posedă o inteligență, constiinta de sine și
Copiii cerului () [Corola-website/Science/336919_a_338248]
-
lui Alexie I Comnenul, atunci când un membru al familiei a făcut parte din armata care a luptat împotriva cumanilor. În perioada domniei Comnenilor, membrii familiei sunt atestați documentar ca militari de rang înalt: "sebastos" Ioan Kantakouzenos a fost ucis în Bătălia de la Miriokefalon, în timp ce nepotul său probabil, "cezarul" Ioan Kantakouzenos, s-a căsătorit cu Irene Angelina, sora lui Isaac al II-lea Angelos. În perioada celei de-a Patra Cruciade, Cantacuzinii erau printre cei mai mari proprietari de pământuri din imperiu
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
avut dintotdeauna o poziție strategică, fiind un punct de trecere între câmpia coastei mediteraniene și înalțimile Iudeei, cu orașele Ierusalim, Beit Lehem și Hebron, asemănător cu rolul văilor Sorek și Ayalon. Din această cauză ea a fost teatrul mai multor bătălii, de pildă, cele dintre israeliții antici și filisteni. În tradiția biblică a rămas legendară înfruntarea între flăcăul David înarmat cu o praștie și uriașul Goliat, o căpetenie filisteană de temut. În epoca Primului Templu, adică a regatului Israel unit și
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
construit de romani între Ierusalim la nord și Beit Guvrin (Eleutheropolis) în sud. Beit Latafa servea drept centru administrativ și de haltă pentru pelerinii care se îndreptau spre Ierusalim sau Hebron. În anul 634 d.Hr. valea a fost martoră bătăliei de la Ajnadayn în care oștile arabe musulmane i-au învins pe bizantini, după care au supus centrul Palestinei și au ajuns la porțile Ierusalimului. Ele au cucerit Ierusalimul în 638. La 12 octombrie 1806 scriitorul francez Chateaubriand l-a întâlnit
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
era dat de impactul acestora. Apariția unor explozivi brizanți, care au mărit mult efectul obuzelor, au făcut ca forma geometrică a fortificațiilor să nu mai conteze prea mult. Totuși, a trebuit ceva timp ca aceste fortificații să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie și 11 baterii de artilerie de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la Sibiu (1916), marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14 baterii de artilerie de diferite calibre. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 23 Infanterie
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
a mers direct pe domeniul Tarquinilor cu doi dintre fiii lui; cel de-al treilea, Sextus, a încercat să reia controlul Gabii, dar a fost asasinat. Romanii ajung să se confrunte cu intervenția etruscilor (Horatius Cocles) și cu Liga latină (Bătălia de la Lacul Regillus).Ura împotriva Tarquinilor era mare. Lui Collatinus i s-a cerut să demisioneze din cauza unor probleme constituționale. El a respectat cererea și a fost înlocuit de către Publius Valerius Publicola. Povestirea lui Titus livius "Ab Urbe Condita Libri
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
soției acestuia, Maria Theresa de Austria-Este. Inițial, Franz a fost comandant al regimentului de infanterie König, însă cu puțin timp înaintea izbucnirii Primului Război Mondial a primit comanda unei brigăzi de infanterie. Prințul Franz a condus brigada spre victorii la Fort Douaumont, Bătălia de la Passchendaele și Kemmelberg. La 12 iulie 1912 Prințul Franz s-a căsătorit cu Prințesa Isabela Antonie de Croÿ, fiica Ducelui Karl Alfred de Croÿ și a Prințesei Ludmila de Arenberg. Nunta a avut loc la palatul Weilburg din Baden
Franz de Bavaria () [Corola-website/Science/337144_a_338473]
-
de către membrii minorității germane din Polonia din zona Łódź, care au protestat față de și, într-o scrisoare adresată guvernului german, au cerut anexarea vestului Poloniei de către Germania și colonizarea acestor zone cu etnici germani. După ce ofensiva germană a eșuat în bătălia de la Verdun și Austria a suferit eșecuri militare împotriva Italiei, generalii Hindenburg și Ludendorff, acum și o forță din ce în ce mai dominantă în politica din Germania și Austria, și-au schimbat pozițiile față de Polonia: după ce anterior considerau Polonia un simplu bun negociabil
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
a fost o luptă mai puțin cercetată de pe frontul de vest în faza de început a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Unitățile olandeze și franceze au încercat fără succes să oprească asaltul germanilor prin organizarea unei linii defensive puternice în provincial olandeză Zeeland. Bătălia s-a întins pe durata a opt zile
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
frontul de vest în faza de început a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Unitățile olandeze și franceze au încercat fără succes să oprească asaltul germanilor prin organizarea unei linii defensive puternice în provincial olandeză Zeeland. Bătălia s-a întins pe durata a opt zile și a fost o înfrângere umilitoare pentru trupele franceze și olandeze din provincie. Provincia Zeeland nu se bucurarse de prea multă atenție din parte guverului olandez înaintea invaziei germane din Țările de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
voluntari au reușit să controleze focul și să oprească extinderea lui. Ultimele incendii au fost stinse după 40 de zile după raid. Până în seara zilei de 17 mai, devenise clar că germanii reușiseră să cucerească întreaga Zeelandă, mai puțin Zeeuws-Vlaanderen. Bătălia din jurul Sloedamului era încă în plină desfășurarea, dar unitățile olandeze din vestul Walcheren începuseră să ceară informații de la Statul Major cu privire la oportunitatea unei capitulări. După ce comandanții locali nu au reușit să ia legătură cu superiorii, în principal datorită distrugerii liniilor
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
în comitatul Middlesex, Massachusetts, SUA. Populația era de 31394 de locuitori la recensământul din 2010, în aproape 11.100 de gospodării. Colonizat în 1641, el este sărbătorit ca locul unde s-au tras primele focuri în Războiul de Independență, în bătălia de la Lexington din 19 aprilie 1775. Face parte din Zona metropolitană Boston și este al șaselea cel mai bogat orășel din Statele Unite. Lexington a fost colonizat pentru prima dată pe la 1642 ca o parte din Cambridge, Massachusetts. Ceea ce este acum
Lexington, Massachusetts () [Corola-website/Science/337164_a_338493]