17,694 matches
-
puțină decât acorda la Începutul anilor ’80, de exemplu, opoziției interne din Polonia sau chiar din Cehoslovacia. Uniunea Sovietică s-a retras din Asociația Mondială de Psihiatrie abia În 1983, după ce aceasta - cu o rușinoasă Întârziere - a Început să-i critice abuzurile. Dar, cu sau fără sprijin extern, majoritatea covârșitoare a intelighenției sovietice nu a urmat niciodată exemplul pe care Îl dădea, oricât de timid, restul Europei de Est. Deși nimeni nu o amintea, frica indusă de teroarea stalinistă atârna ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prim-secretar al Tineretului Comunist din regiunea Stavropol În 1956, secretar regional al comitetului organizațiilor de partid din fermele de stat și membru ales al Sovietului Suprem În 1970. Noul lider Întruchipa sentimentele multor comuniști din generația sa: fără a critica vreodată fățiș partidul sau politica acestuia, el a fost profund afectat și stimulat de revelațiile anului 1956; mai târziu, și-a văzut așteptările Înșelate de greșelile epocii Hrușciov și a fost dezamăgit de represiunea și inerția din vremea lui Brejnev
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau mai cunoscuți În străinătate decât În propria țară. Așa cum am văzut În capitolul precedent, Carta 77, organizația civică a lui Havel, strânsese doar două mii de semnături la o populație de 15 milioane. Bineînțeles că oamenilor le era frică să critice deschis regimul, Însă trebuie spus că majoritatea cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca multe alte economii est-europene, și cea cehoslovacă a fost orientată În mod deliberat, Începând cu anii ’70, spre producția de bunuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a ținut deoparte de invazia Cehoslovaciei din 1968 -, Ceaușescu și-a câștigat libertatea de manevră și chiar laudele străinătății, mai ales În primele etape ale „noului” Război Rece din anii ’80. Cum liderul român nu se sfia să-i critice pe ruși (și să-și trimită gimnastele la Jocurile Olimpice de la Los Angeles), americanii și Occidentul În general au trecut sub tăcere crimele lui din țară28. Românii, În schimb, au plătit cumplit pentru statutul privilegiat al lui Ceaușescu. Pentru creșterea populației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezența rusă era mai puțin apăsătoare. Pe 9 iulie 1988, o demonstrație din Vilnius pentru protejarea mediului, democrație și o mai mare autonomie a atras 100.000 de oameni În sprijinul Sajüdis, Mișcarea de Reorganizare Lituaniană recent constituită, care a criticat deschis Partidul Comunist Lituanian pentru obediența față de Moscova, arborând pancarte cu inscripția „Armata Roșie să plece acasă”. În februarie 1989, Sajüdis devenise un partid politic la scară națională. Luna următoare, la alegerile pentru Congresul Deputaților Poporului, el a câștigat 36
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tendințelor politice: regiunea nu avea decât un singur viitor și acesta era legat de Occident, de Uniunea Europeană și de piața globală. Acestea fiind obiectivele, nu mai rămâneau multe criterii pentru diferențierea partidelor majore aflate În competiție: toate au câștigat alegerile criticând politica „eșuată” a oponenților și au trecut apoi la aplicarea unor programe de guvernare frapant de similare. În consecință, o nouă limbă de lemn a apărut În politica publică din Europa Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bunăstarea privată și mizeria publică a alimentat un scepticism tot mai accentuat În Europa față de mult trâmbițatele virtuți ale piețelor libere și globalizării fără opreliști - aceasta chiar În timp ce mulți europeni erau ei Înșiși beneficiarii indirecți ai schimbărilor pe care le criticau. În trecut, asemenea sentimente - În combinație cu presiunile sindicale și interesele politice - ar fi favorizat revenirea la un protecționism limitat. Acum Însă guvernele aveau mâinile legate, iar sindicatele, În Înțelesul tradițional al cuvântului, nu prea mai existau. Franța a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiectivelor social-democrate și legitimitatea morală a dorinței de profit În cazul prestării de servicii publice. În 2004, privatizarea nu mai era Însă decât o afacere strict pragmatică. În Europa de Est, ea reprezenta o condiție necesară pentru intrarea În UE: Bruxelles-ul critica aspru subvențiile de stat care distorsionau piața. În Franța sau Italia, vânzarea bunurilor din proprietatea statului a fost un simplu expedient contabil pentru reducerea deficitului anual și respectarea parametrilor din zona euro. Chiar și proiectele lui Tony Blair - privatizarea parțială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atitudinile epocilor trecute și să le acceptăm normele, incluzând în mod deliberat amestecul nedorit al propriilor noastre idei preconcepute. Această concepție, numită "istoricism", a fost elaborată "sistematic în Germania în secolul al XIX-lea, deși chiar si acolo a fost criticată de teoreticieni ai istoriei literare de talia lui Ernst Troeltsch. *3 Acum se pare că ea a pătruns, direct sau indirect, în Anglia și Statele Unite și mulți dintre "istoricii literari" pe oare îi avem se pronunță, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
putem stabili aceste intenții și putem constata că autorii și le-au realizat, critica nu-și mai are rostul. Autorul a servit un obiectiv contemporan și nu mai este nevoie și nici nu avem măcar posibilitatea de a-i mai critica opera. Metoda duce astfel la admiterea unui singur criteriu critic, cel al succesului contemporan. Există apoi nu una sau două, ci literalmente sute de concepții despre literatură, independente, diferite și care se exclud reciproc, care, într-un fel, sunt toate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972), Linia de plutire (1987), Orbirea („Literatura și arta”, 1992). Dintre piesele lui S., Această copilărie îndepărtată (1975) și Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Chavannes în Franța, de Ruskin în Anglia. Ce frumos program de realizat și a cărui realizare ar asigura nu numai pâinea și ocupația a numeroase generații de artiști, ci poate, de asemenea, capodopere țării!"106. De fapt, Bachelin este primul critic care orientează arta decorativă românească spre sursele tradiționale, reprezentate sub raport pictural, decorativ de pictura murală de influență bizantină a mânăstirilor din Nordul Moldovei și a celor din Muntenia. Criticul o consideră "o chestiune de viață și de moarte pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sănătății sale îl surprinde în această etapă, iar acuitatea pictorului pare să se accentueze, urmând noi linii de forță, care păstrează pe alocuri amprenta decadent-simbolistă a etapei anterioare. Într-adevăr, criza se va declanșa în 1901, când Luchian aproape paralizează. Critici mai puțin intrasigenți precum Valentin Ciucă și Paul Constantin încearcă să creeze o punte între etapa influenței simbolisto-decadente și cea care-i urmează. Bazându-și demersul pe estetica receptării a lui Jauss, Valentin Ciucă este cel care corelează atitudinea dandy
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o vârstă extrem de mică, chiar dacă nu primea de la interlocutor decât o privire mai mult sau mai puțin atentă. În timp copilul a Învățat preferințele mamei, valorile după care se conducea ea, gusturile sale, a Început să le discute, să le critice când nu-i conveneau, să-și argumenteze părerile. Mama și a dat seama că lucrul greu de la Început (să-și ia copilul cu ea peste tot) i-a oferit câteva oportunități pe care nu le bănuia inițial: a dezvoltat o
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
duble: informațională și normativă. Când nu sunt siguri de propriile lor cunoștințe utilizează comportamentul celorlalți ca pe o sursă de informare corectă. În celălalt caz, oamenii acceptă norma grupului pentru că doresc să fie acceptați de grup , pentru a nu fi criticați sau izolați. Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață, care nu ajunge să modifice convingerile profunde. Complezența sau complianța este văzută ca o situație de acceptare publică, dar nu și privată a influenței normative. Complianța poate fi
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
din natură (Gr. Alexandrescu, M. Eminescu) Satira este o operă, În general În versuri, În care autorul ironizează ridicolul contemporanilor, sau le conturează viciile. (exemple Grigore Alexandrescu, „Satiră. Duhului meu”) Pamfletul este o specie a genului liric În care sunt criticate defectele unei persoane (Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu). Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură, dispusă În două catrene cu rimă Îmbrțișată și două terține. Este o poezie cu formă fixă, cea mai cultivată. (exemple
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de literatură universală, a Încurajat traducerile, chiar dacă nu din cele mai bune, cum avea să constate Mihail Kogălniceanu În 1840 În „Introducția” lui la „Dacia literară”. Când Heliade adresa aceste Îndemnuri, nu era „vreme de critică”, pentru că nu era ce critica. În 1828, când tipărește ,,Gramatica” la Sibiu, Heliade realizează o adevărată revoluție În scrisul românesc, chiar dacă nu la modul radical, dar ceea ce a făcut el a constituit baza reformelor de mai târziu. Se știe că unui sistem fonetic nu i
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
soiuri”, și urmează un șir de exemple menite să stârnească hazul: drame istorice cu final stupid, ca „Patrie și domnitor”, „Păcatele bărbaților” de Mihail Pascaly și multe altele la fel de năstrușnice. Într-un articol intitulat „Teatrul românesc, deschiderea stagiunii 1878-1879” Caragiale critică foarte aspru conducerea acestei prestigioase instituții, căzută sub direcția Academiei, câtă vreme, directorul general este Ion Ghica, președintele Academiei, G. Sion din Pseudo- Ureche. Acest comitet teatral, „bucățică ruptă” din Academie, patronează un teatru „pe a cărei scenă se vorbește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În desăvârșită decădere”. Critica are o funcție constructivă „asupra mersului lucrurilor publice”, dacă aceasta este cinstită cu adevărat. Lipsa de profesionalism a gazetarilor, uneori chiar lipsa onestității este măsura criticii teatrale. Pe bună dreptate dramaturgul se Întreabă: „cum se face critica teatrală la noi?” Beneficiind de intrare gratuită, uneori „de câte o lojă, tot fără bani” de intrare deschisă la „toate repetițiile teatrului” și prin culise unde este „aproape cu multe ademeniri”, gazetarul devine un ins corupt și o critică profesată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să inducă fenomene de dezvoltare într-o societate. Un loc special revine teoriei obstacolelor și teoriei baricadelor. La aceste grupări sau familii teoretice se adaugă marea familie a teoriilor dependenței și subdezvoltării, prin care deja paradigma clasică a tranziției este criticată sever și părăsită în cele din urmă. O poziție specială par să dețină teoriile mondialiste și marea clasă a teoriilor preocupate de efectul de dominație pe care-l induce fenomenul dezvoltării capitaliste. Este clasica grupare a teoriilor imperialismului, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asociat - mai ales de către economiști și de către specialiștii din domeniul tehnologiilor - cu o instanță ce se împotrivește în mod absolut creșterii economice și tehnologice, pledând pentru o creștere economică zero și pentru stoparea inovațiilor tehnologice. Îndeosebi specialiștii din domeniul tehnologiilor criticau Clubul, susținând că acesta nu este conștient de capacitatea inovațiilor tehnologice și științifice de a contribui la însăși rezolvarea problemelor majore ale omenirii. Astfel că Raportul a fost extrem de discutat în sute de conferințe, seminarii, articole de specialitate și inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
recente care evaluează progresele sociale și economice înregistrate în procesul de implementare a obiectivelor strategiei de la Lisabona 2000. Totuși, definiția oficială a modelului social european nu se regăsește în Glosarul Comisiei (Vaughan-Whitehead, 2003, p. 3), aspect ce a fost deseori criticat și interpretat ca fiind direct proporțional cu interesul înalților decidenți politici europeni vizavi de complexitatea abordării problematicii sociale. Un alt aspect criticat al modelului social european este faptul că se referă la un „model”. După cum sesiza și Anna Diamantopoulou, „un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apare cu cifra cea mai mare din Europa privind copiii abandonați, dar și cei aflați în îngrijire publică. Până în 1997, forma tipică de îngrijire a copilului cu risc îl reprezenta instituția. România a moștenit un sistem instituțional pentru copii, aspru criticat după Revoluție atât pe plan național, cât și internațional. Instituțiile pentru copii era organizate pe un model de tip „cazarmă”, izolându-i pe copii de lumea exterioară, de comunitate, de regulă oferindu-le condiții de viață foarte proaste. Adopția copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și informațiilor, nivelul progresului tehnologic și capacitatea unei țări de a fi participant la „era rețelelor” („Technology Achievement Index”, introdus în Human Development Report, UNDP, 2001; „E-readiness Index”, The Economist Intelligence Unit, 2000). Abordarea dezvoltării sociale prin intermediul indicilor a fost criticată (Atkinson et al., 2002), iar alternativ sunt utilizate seturi de indicatori relevanți pe dimensiuni ale dezvoltării. Dintre obiecțiile apărute, menționăm: eterogenitatea dimensiunilor, selecția indicatorilor în urma unor opțiuni metodologice conjuncturale, arbitraritatea ponderii acordate indicatorilor în scorul total. Alte două perpective importante
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de incluziune socială este elaborat fără a oferi o definiție a excluziunii sociale. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de a elabora sisteme de indicatori care să constituie o contrapondere „obiectivă” la strategiile și programele decidenților politici. Orientarea instrumentalistă este criticată de cercetătorii cu o orientare mai teoretică, un exemplu fiind argumentația lui Sen cu privire la necesitatea de lărgire a perspectivei capitalului uman înțeles exclusiv ca mijloc de reușită pe piața muncii și de creștere a veniturilor, cu o perspectivă a capabilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]