19,103 matches
-
cu 9˚. În anul 1594 el publică opera sa completă, atlasul său fiind un exemplu pentru cartografii lumii. În același an, el trece în neființă. Mercator a fost primul care a utilizat cuvântul „atlas” pentru a desemna o colecție de hărți. Atlasul lui Mercator a avut succes imediat după publicarea lui. Consacrarea definită a fost însă dobândită de reeditarea din 1606 sub îndrumarea lui Hondius. Până în anul 1640, această lucrare a fost reeditată de 30 de ori. Abraham Ortelius s-a
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
reeditată de 30 de ori. Abraham Ortelius s-a născut în 1527 și s-a afirmat ca matematician înainte de a se dedica geografiei și cartografiei. În anul 1570 publică „Theatrum Orbis Terrarum”. Prima versiune a acestei lucrări cuprindea 70 de hărți (56 Europa, 10 Asia și Africa etc.) Pentru prima dată hărțile sunt acordate ca scară formatului adoptat, stabilindu-se și o ordine logică a lor: mapamond, Europa, Asia, Africa, Lumea Nouă. Lucrarea prezintă un înalt grad de sobrietate. În anul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
1527 și s-a afirmat ca matematician înainte de a se dedica geografiei și cartografiei. În anul 1570 publică „Theatrum Orbis Terrarum”. Prima versiune a acestei lucrări cuprindea 70 de hărți (56 Europa, 10 Asia și Africa etc.) Pentru prima dată hărțile sunt acordate ca scară formatului adoptat, stabilindu-se și o ordine logică a lor: mapamond, Europa, Asia, Africa, Lumea Nouă. Lucrarea prezintă un înalt grad de sobrietate. În anul 1575, Ortelius a fost numit geograf la curtea regelui Filip al
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
cartografic al Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. La conducerea acestui serviciu i-a urmat fiul său. Acest serviciu a atins apogeul activității sale în jurul anului 1660 când avea peste 80 de angajați și tipărise peste un milion de exemplare de hărți. Gerard și Cornelius de Jode au publicat în anul 1593 la Anvers „Speculum Orbis Terrarum” (în două volume). Prima parte a acestei lucrări includea o introducere sobră în cartografia matematică. De asemenea în această lucrare sunt bine reprezentate (pentru nivelul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Jan Janson. Ediția definitivă a atlasului îmbogățit și completat de fiecare generație avea la ultima editare (1658-1661) un număr de 11 volume. În aceeași perioadă, în Anglia, printre cei mai reprezentativi cartografi menționăm pe John Norden care a elaborat o hartă amănunțită a ținutului Hartfordshire în lucrarea „Speculum Britanniae” dedicată reginei Isabel a I-a. Norden introduce numeroase inovații. El reprezintă bine edificiile, spitalele, casele nobililor, morile, etc., el fiind precursorul cartografiei urbane. Harta elaborată de Norden are un sistem grafic
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
pe John Norden care a elaborat o hartă amănunțită a ținutului Hartfordshire în lucrarea „Speculum Britanniae” dedicată reginei Isabel a I-a. Norden introduce numeroase inovații. El reprezintă bine edificiile, spitalele, casele nobililor, morile, etc., el fiind precursorul cartografiei urbane. Harta elaborată de Norden are un sistem grafic de comunicare a distanței între centrele importante și folosește o scară grafică. O contribuție importantă în dezvoltarea cartografiei britanice o aduce și John Ogilby, prin lucrarea „Britannia” (1675). Alți specialiști englezi cu contribuții
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
distanței între centrele importante și folosește o scară grafică. O contribuție importantă în dezvoltarea cartografiei britanice o aduce și John Ogilby, prin lucrarea „Britannia” (1675). Alți specialiști englezi cu contribuții importante în dezvoltarea cartografiei au fost: Seller (1687), E. Halley (harta magnetică 1683), P. Thorton, Sheldon și alții. În comparație cu Țările de Jos, aici nu putem vorbi în această perioadă de afirmarea unei școli cartografice. În alte țări europene eforturile cartografice au fost mai degrabă individuale, rezultând din situații circumstanțiale și nu
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
perioadă de afirmarea unei școli cartografice. În alte țări europene eforturile cartografice au fost mai degrabă individuale, rezultând din situații circumstanțiale și nu în urma unui program strategic. În aceste sens putem menționa strădaniile unor cartografi cum ar fi: N. Claudianus (harta Boemiei, 1518), B. Wapowski (harta Poloniei, 1530), Ziegler (Scandinavia, 1532), Anton Vied (Moscova, 1542), Herberstein (Rusia, 1549), Lazius (Austria și Ungaria, 1561), Fabricius (Moravia, 1569), Oeder (Saxonia, 1586-1609), Schickhart (Wurttemberg, triangulație, scara 1:130.000, 1635), Beauplan (Ucraina, 1648), Martini
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
cartografice. În alte țări europene eforturile cartografice au fost mai degrabă individuale, rezultând din situații circumstanțiale și nu în urma unui program strategic. În aceste sens putem menționa strădaniile unor cartografi cum ar fi: N. Claudianus (harta Boemiei, 1518), B. Wapowski (harta Poloniei, 1530), Ziegler (Scandinavia, 1532), Anton Vied (Moscova, 1542), Herberstein (Rusia, 1549), Lazius (Austria și Ungaria, 1561), Fabricius (Moravia, 1569), Oeder (Saxonia, 1586-1609), Schickhart (Wurttemberg, triangulație, scara 1:130.000, 1635), Beauplan (Ucraina, 1648), Martini (China, 1655), Remesov (Atlasul Siberiei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de a improviza compoziții ornamentale care să estompeze lipsa cunoștințelor geografice (așa cum se proceda în perioada clasică a lui Ortelius). Cartografic vorbind, caracteristica sec. al XVIII-lea, reprezentarea altimetrică (curbele de nivel) alături de simbolistica cartografică, fac încetul cu încetul ca harta să devină un document științific mai degrabă decât artistic. Dacă sec. al XVI-lea și al XVII-lea au fost secolele de aur ale cartografiei olandeze, sec. al XVIII-lea poate fi numit secolul școlii cartografice franceze. Contextul general era
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
al XVIII-lea poate fi numit secolul școlii cartografice franceze. Contextul general era următorul: statele interesate de navigație organizează mari călătorii (explorări științifice) a căror scop (printre altele) era și acela de a determina precis coordonate în vederea definitivării și perfecționării hărților existente. Astfel de călătorii au efectuat englezul Cook, francezul Bougainville, spaniolul Malaspina sau rusul Kruzenstern. În același timp, se organizează campanii de măsurători topografice în vederea determinării lungimii arcelor de meridian pentru precizarea formei și dimensiunilor Pământului. Această lucrare a presupus
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
organizează campanii de măsurători topografice în vederea determinării lungimii arcelor de meridian pentru precizarea formei și dimensiunilor Pământului. Această lucrare a presupus o rețea de 2000 de triunghiuri și determinarea a 18 baze. În anul 1744 Cassini începe lucrul la prima hartă topografică națională realizată în mod sistematic pe baze științifice. Această hartă, “Carte geometrique”, începe să apară în anul 1756, dar apariția tuturor celor 182 de foi care o compun (scara 1:86.400) a durat vreme de trei generații. La
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
pentru precizarea formei și dimensiunilor Pământului. Această lucrare a presupus o rețea de 2000 de triunghiuri și determinarea a 18 baze. În anul 1744 Cassini începe lucrul la prima hartă topografică națională realizată în mod sistematic pe baze științifice. Această hartă, “Carte geometrique”, începe să apară în anul 1756, dar apariția tuturor celor 182 de foi care o compun (scara 1:86.400) a durat vreme de trei generații. La elaborarea acestei lucrări au mai participat: fiul lui Cassini, Cesar Francois
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
generații. La elaborarea acestei lucrări au mai participat: fiul lui Cassini, Cesar Francois Cassini (1714-1784) și fiul acestuia din urmă, Jacques Dominique Cassini (1784-1845). Elaborării atlaselor s-a dedicat Guillaume De l′Isle (1675-1726) care în “Atlas Nouveau” aduce corecții hărților olandeze elaborate de Sanson (se rectifică definitiv longitudinea Mediteranei de la 62˚ la 42˚, California este reprezentată ca peninsulă, etc.). Phillipe Buache (1700-1773) realizează primul mapamond în care Terra este divizată în emisfere continentale și oceanice (1734) și pentru prima dată
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și pentru prima dată Canalul Mânecii este redat prin izobate. Preciziei geografice a lui De l′Isle i se poate alătura exactitatea topografică promovată de Jean Baptiste Bougnignon d’Anville. Acesta a realizat „Nouvelle Atlas de la Chine”, material cuprinzând 46 de hărți care fructifică cunoștințele misionarilor iezuiți. Jean Dupain Triel, topograf și cartograf, publică în anul 1791 o hartă a Franței în care reprezentarea reliefului este realizată prin curbe de nivel cu echidistanța de 10 toise, însoțită de un profil NS. Alți
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
se poate alătura exactitatea topografică promovată de Jean Baptiste Bougnignon d’Anville. Acesta a realizat „Nouvelle Atlas de la Chine”, material cuprinzând 46 de hărți care fructifică cunoștințele misionarilor iezuiți. Jean Dupain Triel, topograf și cartograf, publică în anul 1791 o hartă a Franței în care reprezentarea reliefului este realizată prin curbe de nivel cu echidistanța de 10 toise, însoțită de un profil NS. Alți autori francezi care au publicat atlase remarcabile, au fost: Nicolas de Fer („L’Atlas Curieux” 1705), Jacques
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Cruquius utilizează pentru prima dată izobatele pentru reprezentarea batimetriei estuarului Merwede (Meusa și Waal). Lucrările încep în anul 1728 și sunt finalizate în anul 1730. Ulterior, această metodă va fi larg acceptată pentru reprezentarea reliefului (prin curbe de nivel) pe hărțile topografice. În Anglia sec. al XVIII-lea, dezvoltarea navigației atrage după sine și dezvoltarea științei cartografice. Edmond Halley (1656-1742), inițiază crearea primelor hărți tematice. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic, iar mai apoi, în 1702
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
anul 1730. Ulterior, această metodă va fi larg acceptată pentru reprezentarea reliefului (prin curbe de nivel) pe hărțile topografice. În Anglia sec. al XVIII-lea, dezvoltarea navigației atrage după sine și dezvoltarea științei cartografice. Edmond Halley (1656-1742), inițiază crearea primelor hărți tematice. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic, iar mai apoi, în 1702, extinde această reprezentare asupra întregii lumi (mai puțin zona Pacificului de unde nu dispunea de date). Aaron Arrowsmith (1750-1823) publică lucrări extrem de precis elaborate
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
larg acceptată pentru reprezentarea reliefului (prin curbe de nivel) pe hărțile topografice. În Anglia sec. al XVIII-lea, dezvoltarea navigației atrage după sine și dezvoltarea științei cartografice. Edmond Halley (1656-1742), inițiază crearea primelor hărți tematice. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic, iar mai apoi, în 1702, extinde această reprezentare asupra întregii lumi (mai puțin zona Pacificului de unde nu dispunea de date). Aaron Arrowsmith (1750-1823) publică lucrări extrem de precis elaborate cum ar fi: Harta Oceanului Pacific (1798), și
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic, iar mai apoi, în 1702, extinde această reprezentare asupra întregii lumi (mai puțin zona Pacificului de unde nu dispunea de date). Aaron Arrowsmith (1750-1823) publică lucrări extrem de precis elaborate cum ar fi: Harta Oceanului Pacific (1798), și “General Atlas” (1817). În Germania, Johann Baptist Homann (1664-1724) din Nürnberg a publicat în anul 1707 un atlas cuprinzând 40 de hărți. Acest Atlas a fost atât de bine receptat încât a fost republicat de 126 de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
nu dispunea de date). Aaron Arrowsmith (1750-1823) publică lucrări extrem de precis elaborate cum ar fi: Harta Oceanului Pacific (1798), și “General Atlas” (1817). În Germania, Johann Baptist Homann (1664-1724) din Nürnberg a publicat în anul 1707 un atlas cuprinzând 40 de hărți. Acest Atlas a fost atât de bine receptat încât a fost republicat de 126 de ori. Simultan, același autor a publicat numeroase atlase școlare. Caracteristica creației lui Homann este rigoarea maximă și un exces toponimic. Alți autori germani din epocă
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
că informația înseamnă putere. Aproape toate statele europene încep să-și organizeze servicii cartografice naționale proprii. În Anglia, în 1791 este creat „Ordonance Survey” organism care între anii 1798-1853 definitivează triangulația țării, pentru ca între 1801-1870 să elaboreze prima ediție a hărții 1:63.360. În Franța, Rigobert Bonne, la însărcinarea lui Napoleon, inițiază în anul 1808 realizarea hărții „Carte de France de L’Etat Major”, la scara 1:80.000, lucrare ce se va finaliza în 1882, și care la final
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Anglia, în 1791 este creat „Ordonance Survey” organism care între anii 1798-1853 definitivează triangulația țării, pentru ca între 1801-1870 să elaboreze prima ediție a hărții 1:63.360. În Franța, Rigobert Bonne, la însărcinarea lui Napoleon, inițiază în anul 1808 realizarea hărții „Carte de France de L’Etat Major”, la scara 1:80.000, lucrare ce se va finaliza în 1882, și care la final va cuprinde 273 de foi. În Italia, se creează în 1872 „Instituto Geografico Militare”, care în perioada
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de L’Etat Major”, la scara 1:80.000, lucrare ce se va finaliza în 1882, și care la final va cuprinde 273 de foi. În Italia, se creează în 1872 „Instituto Geografico Militare”, care în perioada 1878-1903 va elabora harta țării la scara 1:100.000 (277 de foi). În Spania se creează în anul 1810 „Deposito de la Guerra”, care publică în anul 1865 „Mapa Militar Itinerario” la scara 1:500.000 în proiecție Bonne. Aceasta cuprindea 20 de foi
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
culori. Începând cu anul 1883, aceeași instituție începe lucrul la „Mapa Militar Itinerario” La scara 1:200.000. Ea va fi finalizată în anul 1922. În Elveția, Henri Dufour (1785-1875), director al Serviciului Geografic Federal, a condus lucrările în vederea elaborării hărții 1:100.000 (între anii 1842-1865) cunoscută ca „harta Dufour”. În anul 1870 debutează lucrările în vederea elaborării hărții “Siegfrid” la scara 1:50.000 respectiv 1:25.000, în proiecție Bonne și curbe de nivel. Această hartă de o calitate
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]