19,706 matches
-
tașca plină de hârtie tipărită. Ar trebui să fac ceva cu rafturile astea pline de cărți din jurul meu, fiindcă nu mai umblu de ani buni în ele și sigur n-o să le mai cotrobăi niciodată. Dar e destul să-mi imaginez cum m-aș trezi dintr-odată între patru ziduri golite de biblioteci, ca să înțeleg că doar în cetatea mea de hârtie sunt cu adevărat viu și apărat. Film Am văzut un film tulburător, care mi-a mers drept la inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
incidentele rezultând din acest neobișnuit asalt asupra timpului. Ca să înțelegeți ce gen de întâmplări au loc, când treizeci de excitați care n-au mai călătorit niciodată în Vest sunt plimbați doar o zi și o jumătate de noapte prin Paris, imaginați-vă că grupul ar fi fost de o mie. Legea aceea a cantității care duce la o nouă calitate e valabilă și la oameni. Mai ales la oameni. Povestea, care mă face foarte prudent ori de câte ori vine vorba despre destin, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În Che Înmugurește spiritul revoluționar. Subliniez aceste cuvinte: „Dacă e ceva care să ne facă să ne dedicăm cercetării leprei, aceasta ar fi afecțiunea pe care ne-au arătat-o toți bolnavii Întîlniți În drumul nostru“. E imposibil să ne imaginăm cît de implicată și adîncă era acea dedicație la momentul respectiv, dacă Înțelegem prin „lepră“ Întreaga nefericire omenească. După ce am citit aceste Însemnări, pline de atîtea constraste și Învățăminte, cu atîta comedie și tragedie la un loc, precum e viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nouă casă, cea În care locuia o anumită persoană, căreia Îi era adresat numele lui Comeback. Călătoria noastră a fost suspendată În acest liman de nehotărîre, subordonată cuvintelor care Încuviințează și creează angajamente. Alberto a simțit pericolul și deja se imagina bătînd singur drumurile Americii, dar, cu toate astea, n-a obiectat deloc. Lupta se desfășura Între mine și ea. Pentru o clipă, plecînd, credeam eu, victorios, mi-au venit În minte versurile lui Otero Silva: „I-am auzit picioarele goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe măsură ce gustul dulce-amărui al plecării se amesteca cu respirația mea urît mirositoare, m-am simțit definitiv luat pe sus de vîntul aventurii, către lumi pe care le prevedeam mai stranii decît aveau să fie, către Împrejurări pe care mi le imaginam mai normale decît s-au dovedit a fi. Îmi amintesc ziua În care marea, prietena mea, mi-a venit În ajutor - smulgîndu-mă din uitarea cu care fusesem blestemat. Plaja era pustie și dinspre mare sufla un vînt rece. Îmi odihneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ne-am cumpărat niște carne de vită și am pornit Într-o plimbare pe malul lacului. La umbra copacilor imenși, unde sălbăticia oprise Înaintarea civilizației, ne făceam planuri să construim un laborator În aceste locuri, cînd ne terminam excursia. Ne imaginam ferestre mari de la care să se vadă tot lacul, iernile care acoperă pămîntul cu o pătură albă; șalupa pe care aveam s-o folosim ca să traversăm lacul; cum vom pescui, dintr-o barcă, pe mijlocul lacului; excursii nesfîrșite În pădurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nonvoluntare, și, cu toate astea, a fi pompier este o slujbă foarte bună, fiindcă să fii căpitanul unei brigăzi este o onoare rîvnită de majoritatea bărbaților aflați În putere din orașele și districtele unde operează acestea. Și să nu vă imaginați că e o slujbă doar pe hîrtie: În sudul țării, cel puțin, au loc incendii cu o frecvență surprinzătoare. Nu știu dacă principala cauză constă În faptul că În construirea majorității clădirilor se folosește lemn sau În acela că nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai duc? Nu mai știi atunci cînd l-au bătut măr pe văru-tău? Atunci m-am dus să fac o plîngere și mi-au spus că sînt nebună, că dacă nu Încetez cu inventatul de lucruri de-astea mă Închid, imaginați-vă! Nu, ălora nu le-aș mai spune pentru nimic În lume! Conversația a alunecat Înspre „mesagerul lui Dumnezeu“, un om din oraș care folosea puterile date de Domnul ca să vindece muțenia, surzenia, paralizia etc., trecînd apoi pe la toți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Pr. Mihai Rotaru); „Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am nimic de dorit... Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi.” (Pr. Anton Bișoc, din Testament). Mi-i imaginez de ceva vreme ca pe niște pomi roditori sau ca pe niște arbori seculari, și tot de ceva timp îmi doresc, dacă voi putea, și dacă voi fi ajutat, să plantez, la Roman sau la Bacău, 38 de copaci, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sfinția sa mai multă vreme... Aș putea aminti unele scene din viața de celulă. Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l ținea acolo până la uitare. Nu o dată s-a întâmplat așa ceva. Părintele Ioan, având o memorie excepțională știa pe dinafară rânduiala Sf. Liturghii. Preoții
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai putea să dorm alături de tine, dar, cum tu nu înțelegi nimic în probleme de duioșie, ar fi zadarnic să încerc să-ți explic ce înseamnă să dormi pur și simplu lângă un prieten. „Vom rămâne prieteni...“ Încercam să-mi imaginez cum va fi: și mă și vedeam torturat de efortul de-a părea simplu și un pic ironic, iar tu - un pic jenat, dar mai curând comod decât jenat... și încercam să mă asigur: „Va fi chiar interesant!“ Apoi mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o noapte de fiestă - sărbătoarea lui Alcest - și două personaje din afară: un vechi prieten al sărbătoritului - Philinte - și tânărul însoțitor al acestuia - Neprevăzutul. și, o mărturisesc cu toată modestia, cu mult înaintea lui Pier Paolo Pasolini în Theorema, am imaginat desfășurarea unei drame asemănătoare: frumosul Neprevăzut sucește mințile și cucerește inimile tuturor personajelor din piesă. și, bineînțeles, odată cu răsăritul soarelui, părăsește vila, lăsându-i pe toți descum păniți de această neașteptată și neîmplinită aventură. 25 ianuarie 1954 Nu mă mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuie gândit -, asta era altceva. și nu ți se-ntâmpla decât când frica venea peste tine. Nu eram mai fricoasă ca alții, pesemne însă că, la fel ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți cu ea, fiind la fel de reală ca și frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită în creier, i
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de-atunci înainte avea să fie mereu la mâna mea. Antrenamentul lui distructiv nu funcționa decât prin rutină, prin urmare, trebuia să-și respecte itinerarul cu strictețe. Improvizația însemna și pentru el un risc. Firește, nu unul real, ci doar imaginat de mine, dar care în calculul meu nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde vin. Adeseori mai sunt în preajmă și alți clienți, care și-apleacă un picuț pieziș capul și se uită la mine. Imediat după asta, mergând pe stradă îmi imaginez cum ar fi dacă toți clienții dinainte și de după mine ar trebui să spună și ei de unde sunt. Trec în revistă diferite nume de localități și caut rime: „Bună ziua, vă rog un pachețel de năut, sunt din Landshut. Bună ziua, vă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nichelată, platinată ori suflată cu aur, precum baia reginei Angliei. Nici nu aveam dispozitive speciale pentru evacuarea materiei grosiere, apoi igienizarea și parfumarea finală a încăperii cu minunatul balsam olfactiv al produsului englezesc Lenor. Nu. Dacă ați încerca să vă imaginați un asemenea decor, aș considera cu tact , delicatețe și deosebită gingășie că imaginația dumneavoastră manifestă grave disfuncționalități și v-aș recomanda necesitatea urgentă a consultării unui specialist în materie. Nu. "Baia" noastră se reducea la o căldare de tablă deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aveau imperioasă nevoie de ajutor. Eram salvați. Dar am trecut printr-un moment de mare tensiune. Fusese, într-adevăr, o iarnă cumplită. Ce puteam face noi, cei șase copii, într-o asemenea situație? Dar mama? Cum trebuia să reacționeze? Vă imaginați de cât curaj a trebuit să dea dovadă pentru a nu lăsa să se citească groaza de care fusese cuprinsă în momentul în care a realizat că suntem cu toții sechestrați și că soarta noastră este la cheremul forțelor dezlănțuite ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fizică, frigul, foamea și bătaia sălbatică. Vai de ei! Și atunci cine să lucreze? Cine să procure permanent hrana? Prin urmare, una dintre cauzele sărăciei din familia noastră, a constituit-o cel puțin la început lipsa forței de muncă. Vă imaginați? Mama singură se străduia să asigure hrana la șase copii, care nu ajunseseră încă toți la vârsta școlară. Unu la șase! Cum a reușit mama să ne mențină în viață? Cu ce preț? Numai ea știe, săraca! Da. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rezolvarea dilemei care îi dădeau dureri de cap. Alții aveau o rapiditate și o dibăcie extraordinare, putând figura din plin cu un număr de senzație în celebrul spectacol "Cirque du Soleil" ori poate în nu mai puțin arhicunoscuta "Guiness Book". Imaginați-vă un bărbat în plină forță fizică, având un cojocel de oaie și purtând o pălărie mexicană trasă mult pe frunte, rezemat de peretele morii. Aparent, privirea lui era îndreptată spre curtea plină de căruțe așteptându-și rândul. În realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
purtase nouă luni în pântece și care devenise cel mai iubit membru al familiei noastre. Doamne, ce tragedie! Ce s-ar fi întâmplat? Cum ar fi suportat mama o asemenea nenorocire? Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
I-am propus lui Șir să vină cu mine acasă, în Banat. A acceptat și am făcut împreună o călătorie lungă, până aproape de Lugoj, trecând prin București, atunci a călcat Șir pentru prima oara în București. Cine putea să-și imagineze că aici va petrece tot restul vieții... Dar pe langă atâtea aventuri, am făcut și câteva fapte meritorii în acei ani, spre exemplu, organizarea unui reușit spectacol de revista „În veselul vieții pas”, unde împreună cu D.Motoc, D. Luchian, D.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
au plecat imediat după ce mirele și mireasa s-au retras câteva minute, din motive pe care nu le-am înțeles. În timp ce strângeam, depozitam în loc sigur sticlele de rouge rămase neconsumate, mă gândeam dacă un asemenea deznodământ ar fi putut fi imaginat într-o nuntă tradițională românească. Răspuns sigur: nu. 11 noiembrie 2000 La cinematograf. Mă uit la un film în care un gangster american mitraliază fără milă o cireadă de vaci care îi blocau drumul și îi impiedicau fuga, urmărit fiind
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pallady). Mai târziu, în Canada, sentimentul extraoridnar de "plutire" pe apele adânci ale memoriei pe care îl resimțeam răsfoind albumele Pallady din fondul imensei biblioteci a Universității Laval, privind zăpada ce curgea din cerul înalt canadian. Lumea pierdută, Bucureștiul ideal imaginat de Pallady părea și mai ireal în iarna canadiană.) Iarăși diverse experiențe de chelner la nunți elvețiene. De data aceasta, căsătorie între un portughez nici negricios, nici măsliniu, ars de vântul șantierelor și o elvețiancă de familie bună. Ea are
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]