19,182 matches
-
rămâne va pieri imediat, decăderea rasei elfești din Pământul de Mijloc va dura sute, poate chiar mii de ani, chiar până aproape în zilele noastre, când menționări despre elfi mai apar doar în fantezii și povești. Sunt multe referințe în Stăpânul Inelelor, care menționează existența elfilor în Pământul de Mijloc în zilele de început ale celui de-al Patrulea ev. Elladan și Elrohir, fii lui Elrond nu l-au acompaniat pe tatăl lor când Corabia Albă cu Păstrătorul Inelului și cu
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
spune că au rămas în Lindon pentru o vreme. Celeborn este deasemenea absent de la plecarea din Limanuri și după cum i-a lăsat vorbă lui Aragorn nu avea de gând să o urmeze pe Galadriel prea curând. Anexa A a cărții Stăpânul Inelelor spune că Celeborn a unit cea mai mare parte de sud a Codrului Întunecat cu Lothlòrienul la sfârșitul celui de-al treilea ev. În altă parte Tolkien scrie că Celeborn a sălășluit o vreme în Lindon înaine ca să plece
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
pe malurile râului Anduin. De asemenea se spune că mulți elfi au continuat să trăiască la Limanurile Cenușii, cel puțin pentru o perioadă de timp. Tolkien spune că Círdan nu a plecat cu Elrond, Galadriel și ceilalți la sfârșitul cărții "Stăpânul Inelelor", și Sam Gamgee a călătorit plecând din Linmanuri când acestea deja decăzuseră. Se spune că Círdan a plecat cu ultima corabie, care avea să mai plece din Limanurile Cenușii. Legolas a plecat și el din Pământul de Mijloc după
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
din Linmanuri când acestea deja decăzuseră. Se spune că Círdan a plecat cu ultima corabie, care avea să mai plece din Limanurile Cenușii. Legolas a plecat și el din Pământul de Mijloc după moartea regelui Elessar și după cum apare în "Stăpânul Inelelor" el a fost cel care și-a construit barca și pare cam ciudat că un Elf Verde din Codrul Întunecat să construiască o barcă care să poată să ajungă în Tărâmul Binecuvantat fără ajutorul poporului lui Círdan. Multele descrieri
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
în Tărâmul Binecuvantat fără ajutorul poporului lui Círdan. Multele descrieri ale Lórienului și ale Codrului Întunecat sugerează că o parte semnificativă din populația elfilor a rămas în Pământul de Mijloc în prima parte a celui de-al Patrulea ev. În "Stăpânul Inelelor", Caras Galadhon este pomenit ca fiind un oraș mare și se pare că populația de Elfi Verzi a crescut măcar până la câteva mii. Descrierea regiunii Tharanduil din partea de nord a Codrului Întunecat sugerează faptul că populația era și mai
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
purtând sulițe, iar Sindarii topoare. În orice caz elfii erau mai apropiați de natură decât oamenii, totuși nu chiat atât de mult ca și în prezentările din ziua de azi cum ar fi Dungeons & Dragons. Nu există dovezi clare în Stăpânul Inlelelor sau Silmarillion că elfii are avea urechi ascuțite, dar într-un paragraf dintr-o scrisoare a lui Tolkien, în care acesta spunea că Bilbo avea urechi puțin ascuțite și elfești. În ciuda multelor poze și ilustrații ale elfilor care arată
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
se hotărăsc să-i dea o lecție caraghiosului cavaler. Ajutate de d-na Quickly și de Nanetta, fiica lui Alice, ele îl vor atrage pe Falstaff într-o cursă. Pistola și Bardolfo i-au povestit lui Ford intențiile fostului lor stăpân. Ajutat de doctorul Cajus și de Fenton, un tânăr îndrăgostit de Nanetta, Ford plănuiește și el să se răzbune. Rămași pentru o clipă singuri, Fenton și Nanetta se îmbrățișează cu dragoste. Spășiți, Bardolfo și Pistola îi cer iertare lui Falstaff
Falstaff (Verdi) () [Corola-website/Science/307596_a_308925]
-
înfrunta, dar lupta dintre ei este întreruptă de apariția lui Otello și a Desdemonei. Judecându-l aspru pe Cassio, guvernatorul îl destituie. Mulțimea se împrăștie. Rămași singuri, Otello și Desdemona se îmbrățișează cu dragoste. Pentru că nu a putut obține iertarea stăpânului sau, Cassio cere sfatul lui Iago și, la sugestia acestuia, se adresează Desdemonei. Bucuros că totul se desfasoara conform planului, Iago da glas credinței sale neclintite în forțele râului, vicleniei și minciunii. Apropiindu-se de Desdemona, Cassio îi cere acesteia
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
Asteptându-si soțul, tânăra femeie rostește o rugăciune, apoi adoarme. Otello vine hotărât să o ucidă pe aceea care i-a înșelat dragostea și încrederea. Nimic nu-l poate opri. Desdemona moare rostind, "Sunt nevinovată !". Agitată, Emilia vine să-și anunțe stăpânii că, lovit de moarte în lupta cu Cassio, Rodrigo a dezvăluit toate planurile lui Iago și descoperă îngrozită trupul neînsuflețit al Desdemonei. Atrași de țipetele ei, sosesc Cassio, Iago și Lodovico. În fața tuturor, Emilia mărturisește ceea ce știa despre intrigă țesuta
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
corect sunt decapitați. Ca rezultat al acestui decret, Prințul Persan (cel mai recent dintre pretendenți) urmează să fie decapitat la ora când va răsări luna. Cetățenii îl cheamă pe călăul Pu Tin-Pao. O sclavă, Liu, cere ajutor fiindcă bătrânul ei stăpân a căzut. Un tânăr vine să-l ajute pe bătrân și îl recunoaște ca fiind tatăl lui, Timur, fostul rege al Tătarilor care a luat calea exilului după ce dușmanii l-au înfrânt. Așadar, tânărul străin este de fapt un prinț
Turandot () [Corola-website/Science/307634_a_308963]
-
reprezentat pe Isus în întregime cu coroană de spini și cu fața acoperită cu mâinile. Alte lucrări care s-au remarcat au fost "Secerișul" care înfățișează femei lucrând la strânsul recoltei și "Ordonanța" în care se vede un cal fără stăpân adus acasă de un tânăr soldat care ține într-o mână sabia și în alta chipiul celui mort. Alături de picturi cu tematică socială, Băncilă a expus tablouri cu bujori, liliac, maci, trandafiri, ciuboțica cucului și ghiocei pe care pictorul îi
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
este, de obicei, suficientă, pentru a preveni încurcarea și pierderea luciului acesteia. În general, Norvegienele de pădure sunt niște pisici rezistente și sănătoase, care, cu o alimentație adecvată, mișcare, îngrijire medical veterinară (vaccinări, deparazitări, controale periodice, etc.) și afecțiune din partea stăpânului, vor fi longevive. Nu sunt semnalate probleme de ordin gentic, specifice Norvegienei de pădure. Sunt predispuse afecțiunilor curente specifice felinelor în general, fără o frecvență crescută a uneia dintre ele. Masculii nu sunt feriți de sindromul urologic felin (formarea de
Norvegiana de pădure () [Corola-website/Science/306515_a_307844]
-
ca fiind mai afectuoși, femelele părând mereu a avea ceva mai important de facut. Îngrijire: O dată cu aspectul și firea plăcută, exoticele au și problemele specifice persanelor. Acestea includ ochii și nasul sensibile, deci o mai mare importanță îngrijirii acestora de către stăpân. Ochii trebuiesc șterși de cel putin o dată pe zi cu o soluție specială. Blană poate fi pieptănata de două ori pe săptămână, utilizând o perie cu dinți de metal. Blană exoticelor este scurtă, densă, cu o aparentă de pluș. Stratul
Exotic Shorthair () [Corola-website/Science/306519_a_307848]
-
copiii este tot medie. Persana, cu șarmul și frumusețea ei de neîntrecut, este considerată "aristocrata" pisicilor. Calmă și calculată, persana este perfect satisfăcută de viața de apartament. Sociabilă, pașnică, niciodată agresivă, dulce și afectuoasă, ea manifestă un atașament deosebit față de stăpân. Se înțelege perfect cu copiii și cu câinii. Față de străini se arată distantă. Miaună discret și destul de rar. Atinge maturitatea în jurul vârstei de 16 - 18 luni, iar perioada de pubertate durează 4 - 6 luni. Nu este zvăpăiată din fire, sufocantă
Pisică persană () [Corola-website/Science/306516_a_307845]
-
stăpâneau pământurile, toleranța față de credințele necatolice era mai ridicată decât în alte regiuni ale Orientului Mijlociu. Grecii, sirienii și evreii au continuat să trăiască așa cum o făcuseră și până atunci, fiind supuși ai lorzilor feudali și a curților acestora, foștii stăpâni feudali musulmani fiind pur și simplu înlocuiți de noii stăpâni feudali cruciați. Musulmanii deveniseră membrii societății la cel mai de jos nivel. Pe proprietățile cruciaților, comunitățile musulmane și siriene se bucurau de un anumit grad de autonomie, aflâdu-se sub conducerea
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
în alte regiuni ale Orientului Mijlociu. Grecii, sirienii și evreii au continuat să trăiască așa cum o făcuseră și până atunci, fiind supuși ai lorzilor feudali și a curților acestora, foștii stăpâni feudali musulmani fiind pur și simplu înlocuiți de noii stăpâni feudali cruciați. Musulmanii deveniseră membrii societății la cel mai de jos nivel. Pe proprietățile cruciaților, comunitățile musulmane și siriene se bucurau de un anumit grad de autonomie, aflâdu-se sub conducerea liderilor coreligionari, "ra'is". În orașe, musulmanii și ortodocșii erau
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
posibilitate de dezrobire a musulmanilor era convertirea la creștinismul catolic. Au existat mai multe încercări de atragere a coloniștilor din Europa. Popularea regiunii cu creștini europeni ar fi eliberat regatul de dependența economică față de arabii, sirienii și grecii în care stăpânii nu aveau încredere, dar emigrarea și colonizarea la scară largă nu făceau parte dintre deprinderile Europei medievale. Deși a existat un flux de țărani franci spre zonele rurale ale regatului, numărul acestor coloniști a fost relativ redus. Toate acestea au
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
țărani franci spre zonele rurale ale regatului, numărul acestor coloniști a fost relativ redus. Toate acestea au dus la situația în care un mic număr de occidentali guvernau o populație formată în principal din arabi, sirieni și greci, pe care stăpânii nu se puteau baza mult nici ca forță de muncă, nici ca supuși de încredere ai regatului. Problema lipsei de personal militar a fost rezolvată parțial prin crearea ordinelor militare. Ordinele cavalerilor templieri și cavalerilor ospitalieri au fost înființate în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și românele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii "Cronicile din Narnia". Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului român "Stăpânul inelelor". Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar the Inklings. s-a născut în Belfast, Irlanda, la 29 noiembrie 1898. Fiul al lui Albert James Lewis (1863-1929), descendentul unor fermieri galezi, si Floră
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
lor, care nu făceau nimic decât să se certe între ei. În noiembrie, Raymond a cedat pretențiilor lui Bohemund de dragul continuării cruciadei și pentru potolirea propriilor oameni. La începutul anului 1099, Raymond a plecat către Ierusalim, lăsându-l pe Bohemund stăpân peste proaspăt înființatul Principat al Antiohiei. În primăvara anului 1099, sub conducerea lui Raymond, cruciații asediau Ierusalimului. Viziunile călugărului Pierre au fost considerate prea marțiale și prea avantajoase pentru cauza lui Bohemund, călugărul fiind acuzat de minciună. În schimb, călugărul
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
să facă față unui război aproape continuu de-a lungul întinselor frontiere ale imperiului. Cel mai important eveniment extern din timpul domniei sale a fost invadarea în 568 a Italiei de către lombarzii conduși de către Alboin; în câțiva ani aceștia au ajuns stăpâni pe aproape întreaga Italie, exceptând sudul acesteia. Atenția lui Iustin a fost distrasă de la Italia de către noile invazii de la frontierele de nord și de est ale imperiului. Astfel, după refuzul de a plăti tribut avarilor, el a luptat în mai
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
cu toate armatele disponibile, pentru a opri avansul armatei isauriene, dar mesajele secrete ale lui Zenon, în care el îi promitea titlul de "magister militum" pe viață și titlul de "Caesar" pentru fiul lui, l-au făcut să-și trădeze stăpânul. Armatus a evitat drumul pe care Zenon avansa și a intrat în Isauria pe alt drum. Această trădare i-a pecetluit soarta lui Basiliskos. În August 476, Zenon a asediat Constantinopolul. Senatul a deschis porțile orașului, permițând împăratului detronat să
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Meccăi, care mai era numită și Al-'Uza ("Prea-Puternica"); aceștia îi cereau protecție, așa cum stă bine unor comercianți experimentați, care credeau că a face alianțe cu puterile supranaturale era benefic pentru comerțul lor. Ce poate fi mai natural decât alianța stăpânilor și domnilor (rab) acestor spații sacre, creându-se astfel un cult? Acest fapt util apărea evident în lunile sacre de pelerinaj (primăvara și cele 3 luni de toamnă), perioade de siguranță și pace în cursul cărora puteau avea loc târgurile
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
și pace în cursul cărora puteau avea loc târgurile de schimburi de mărfuri. Pelerinajul la Mecca se făcea pentru a cere protecție celor 3 doamne și stapâne (Al-Lat, Al-Uza și Manat), însă exista aici și un domn (rab), care era stăpânul casei (bayt) de piatră, și care în contrast cu divinitățile feminine ce procurau abundență, era creator. De aici explicația insistenței Coranului în respingerea "asociaționismului", adică recunoașterea în continuare a divinităților feminine alaturi de divinitatea masculină recuperată de noua religie. În această optică
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
încărcată cu bucate, nefericiții cruciați stăteau în apă înfulecând fiecare cum putea câte ceva din merindele trimise cu mărinimie de către sultan. Conform înțelegerii încheiată de Malik al Kamil cu jean de Brienne, la 7 septembrie 1221, Damietta era predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații primeau dreptul de a reveni la Acra sau în celelalte stăpâniri ale lor din Siria. Dintre cei veniți să lupte pentru cucerirea Ierusalimului mulți dintre cei scăpați cu viață s-au îmbolnăvit în urma campaniei purtate și au murit
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]