21,512 matches
-
spui în șoapte, C-ai da luna pentru-o noapte! Ești naiv de crezi că fata Mulțumită a fi cu plata! ... iar lui B...bătrân bogat, care s-a însurat cu o fată tânără: Tu bătrân, ea tinerică, Nu te teme, nu-i nimică! Nu ți-a număra ea anii, Fii pe pace, numai ... banii! Celor ce au trăit timpul anilor 19271934 multe din cele scrise de Satirul vor fi fost gustate cu plăcere aparte, mai ales că vorbele se adresau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
yoga și tantrismul)1. (Între noi, pot să vă asigur, comparația va fi negativă!) La alegerea dvs., pot să susțin una dintre aceste două conferințe în engleză. Din păcate, nu am mai scris în engleză de 12 ani și mă tem să o fac acum. Dacă trimit textul francez cu 2 săptămâni înainte, credeți că, la Lund, s-ar putea pregăti o versiune în engleză?... Pentru Alianța franceză, aș putea vorbi despre literatura română de limbă franceză (P. Istrati, Gheorghiu, Cioran
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
șansa s-o „câștig” pentru trei ani (69.500 franci pe lună), dar, pentru a o avea, am renunțat la bursa lunară de la Recherche Scientifique (42.000 de franci)1. Potrivit legii din Franța, Recherche Scientifique nu acceptă „cumulul”. Mă tem că Bollingen Foundation se ghidează după aceleași principii șsubl. S.W.ț - dar nu sunt sigur. Puteți să cereți informații scriind la: Bollingen Foundation, Inc., 140 East 62nd Street, New York 212. În orice caz, știu că bursele se hotărăsc la mijlocul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dvs.! Nu mai aveam vești de la Lund de la nefericitul meu accident. Îmi spuneam că sunteți cu toții furioși pe mine - de altfel, și eu sunt: dar împotriva neșansei, întrucât ardeam de nerăbdare să cunosc Suedia. Nu îndrăznesc să mai sper: mă tem că domnul decan a avut deja destul de mult de furcă cu mine... Spuneți-i, vă rog, că îmi pare foarte rău pentru necazul provocat de atacul meu. De îndată ce grafia îmi va deveni mai bună, îi voi scrie pentru a mă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o conferință la Lund, poate și în altă parte, despre un subiect literar care vă interesează, de exemplu literatura română de limbă franceză? Cred că am vorbit deja șdespre astaț. Am corespondat cu alte câteva universități scandinave, dar tare mă tem că vestea Șdefinitivăț a sosirii dvs. a ajuns prea târziu: aici, totul se organizează cu o încetineală exasperantă - oricâte calități ar avea compatrioții mei, nu știu să improvizeze... Îl veți întâlni și pe profesorul Ehnmark, titular al catedrei de istoria
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade XLVtc "XLV" WIKANDER către ELIADE*tc "WIKANDER către ELIADE*" 8 martie 1960 Dragă prietene, Nu voi uita niciodată incomparabilele zile pe care, dvs. și fermecătoarea dvs. soție, mi le-ați prilejuit în timpul vizitei mele la Chicago. Aproape că mă tem să revin, totul a fost atât de perfect, încât o altă vizită nu va mai fi niciodată la fel. Căci n-aș îndrăzni să cred că Chicago este cu adevărat paradisul terestru, așa cum mi-a apărut în timpul zilelor din februarie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ȘȘVĂ îmbrățișez frățește (dar cu privirea neliniștită a unui... „Editor”...)ș,ț Al dvs.ș,ț MirceaȚȚ* LIVtc "LIV" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 7 ianuarie 1964 Dragul meu Stig, Ce bucurie să primesc vești de la dvs.! Mă temeam că v-ați stabilit la Istanbul, oraș cu un serviciu poștal capricios. Nu știu dacă ați primit scrisoarea mea (noiembrie 1962) când Duchesne-Guillemin se afla aici. Nu știu nici dacă ați primit cele câteva articole - dintre care unul („Le plongeon
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
v-ați decis să veniți în Mexic. Vom încerca să vă vizităm, una sau două săptămâni, în februarie-martie. Vom mai vorbi. În legătură cu Ingela, am vorbit deja cu decanul (Jerald C. Brauer) șsubl. S.W.ț, fiindcă, nefiind cetățean american, mă tem că semnătura mea nu valorează prea mult. Brauer este cu totul de acord. Trimiteți-ne actele care trebuie completate. Ingela ar putea locui la Brauer sau la alți prieteni (Brauer are trei copii între 8 și 14 ani). În orice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ar răpi mâine pe Dumézil studiilor sale și prieteniei dvs.: nu ați regreta atunci că nu i-ați făcut și această plăcere - să formulați în câteva pagini rezultatele principale ale cercetării dvs. cu privire la gemenii din epopeea indiană? Nu vă veți teme atunci realizând că nu veți putea niciodată ști ce ar fi zis, ce ecou ar fi avut acestea pentru el? După cum știți, dl Dumézil va împlini 60 de ani la 4 martie 1958. Nu credeți că ar fi o idee
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
volum față de care cu greu se mai poate justifica prin: "Eu am scrîșnit din dinți în taina sufletului meu de la început pînă la sfîrșit", cum susținea într-un interviu. Oare așa să fie și în cazul acestei culegeri? Tare mă tem că nu l-a obligat nimeni pe laureatul Premiului de Stat să-și publice articolele într-o carte. Și totuși, să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Știm cîte parale le face pielea. Știm cît sînge au încă pe mîini. Știm și al cui este acel sînge. Nu am uitat crimele și asasinatele fasciștilor. Știm și cui slujesc acei trădători de patrie. Dar eu nu mă voi teme ca în fața dumneavoastră și în fața oaspeților iubiți, veniți din străinătate și unii dintre ei veniți în mijlocul nostru chiar din țările imperialiste să vă fac o declarație pe care puteți s-o socotiți, dacă vreți, senzațională". Cu o retorică penibilă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiindcă altfel ar fi trebuit să facă o baie de sînge cu aproape toți piteștenii, regimul comunist i-a ales drept țapi ispășitori pe legionari; alegerea n-a fost întîmplătoare, fiindcă se știa că legionarii erau adversarii cei mai de temut ai regimului comunist și ei nu se bucurau nici de simpatia marilor democrații din occident. 8) Alături de legionarii incriminați, ca lucrul să pară credibil în fața străinătății, a început și o mică parte din oamenii Securității, conducerea închisorii de la Pitești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt predispuși să folosească manifestările cultural-artistice cu caracter național ori intrajudețean în scopul difuzării ideilor lor ostile sau interpretabile din punct de vedere ideologic ori de a vicia atmosfera de mediu; creatorii care refuză sistematic să abordeze în creațiile lor teme privind trecutul de luptă al partidului și poporului nostru, construcția socialismului în România, de a omagia momente și personalități politice; intențiile unor persoane din domeniile artei și culturii de a refuza înapoierea în țară ori de a trece fraudulos frontiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
strige iar după Pribeagu. — Sachi ! Sachi ! Zi ceva, prietene, urlă și Cristi, stând întins pe mijlocul drumului, la câțiva metri în spate. Însă nimic. Nici urmă de poet. — Sachi ! zbiară cu toată forța Fernic, care cade în genunchi în fața trăsurii, temându-se de ce era mai rău. — Aici... se aude într-un târziu o voce stinsă, de sub trăsură. — Sachi ? — Da... Ionel ? — Da, eu sunt, ești bine, ești blocat ? — Nu... M-am prins de podeaua trăsurii și cu dinții, cred, praf mă făceam
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și împingându-l. — Mă iertați, m-am lăsat prea dus de val ? — Nu, nicidecum, îi răspunde ea politicoasă. Doar că pentru povestea aceasta de-a dreptul minunată, trebuie să recunosc, ați avut dreptul la un sărut. Mai departe însă, mă tem că o să vă coste. Și cu siguranță un așa domn arătos ca dumneavoastră n-ar avea nevoie de o companie plătită, când își poate găsi alta oricând și oriunde. Dar nu despre alta ar putea fi vorba. Dumneavoastră nu înțelegeți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orașul e pustiu ? Doar nu vor închide porțile, nu s-ar cuveni. — Dumneata ai fost ? — Am fost, domnule Vasile, primul lucru de dimineață, după ce au adus-o de la gară. Vă e teamă să vă duceți, domnule Vasile ? — Teamă ? zâmbește Cristi. Teamă doar că n-o să apuc să o sărut ultima dată pe minunata noastră regină, care a făcut atâtea pentru noi, Dumnezeu s-o ierte ! — Dumnezeu să o ierte ! — Nu, aștept un prieten, i-am promis că mergem împre- ună, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui zi de școală. Micuțul Cristian era cople- șit de eveniment și tremura de emoție, iar Gheorghe Vasile, cu vocea lui gravă și impunătoare, s-a aplecat în genunchi, ca să stea față în față, și i-a spus : — De ce te temi, Cristi ? Toți copiii merg la școală și de aici, dragul meu, învață lucruri nemaipomenite despre lume și despre viață. Vei învăța să scrii și să citești, să cânți și să dansezi, vei învăța de unde vii, unde ești, dar, mai ales
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat glas. Da, dar el a vorbit cu acea limbă pe care o folosesc cei ce sunt ținuți prizonieri, cei care se tem de a fi Înțeleși și atunci botează lucrurile și ideile cu alte semne și sunete și aerului Îi spun apă, febrei - somn, visului - trădare, prietenului - trecător și patriei - infern! De la Panait Istrati la sărmanul Ștefan Baciu În insulele Hawai, de la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
claseze Într-o serie sau alta prestabilită, cu „orgoliul” sau chiar cu „megalomania”, această credință În puterile tale, dar și În „posibilitatea creației” indiferent de „condițiile date”, nu seamănă, adeseori, cu o manie, cu nebunia Însăși? Cui Îi este Însă teamă de nebunie - sau de verdictul ei pe care Îl citește În ochii prudenți și sceptici ai celor din jur - nu trebuie să se apropie de aceste idealuri, de aceste „munci herculeene” care sunt cariera și viața unui real artist aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oricine ca posibil recalcitrant, ca posibilă victimă. În „principiu” - ce sinistru sună acest cuvânt inventat de Greci! -, În „principiu” oricine poate fi vinovat, și se ajunge până acolo cu „arta conducerii”, Încât nimeni nu trebuie să aștepte sau să se teamă că a Încălcat legea sau porunca; nu, ci fulgerul va coborî asupra sa din cerul cel mai senin, mai albastru sau... nu va coborî deloc! Și acest „bun plac” teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după revoluție și dispărută, din păcate, prea repede de pe „masa discuțiilor” publice, ne-aprofundată și, În fapt, ne-Înțeleasă. Dispărută iute deoarece nu era În siajul - Încă o dată, excesiv de mimetic, de slugarnic, aproape! - temelor „importate” din Vest sau din S.U.A., teme fără de care Românul inteligent nu mai poate face doi pași! Aceasta ar fi fost o „temă a noastră” și ne-ar fi ajutat infinit mai mult În redresarea conștiințelor, Într-o bună, rece, calmă și severă apreciere asupra „stării națiunii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau plăcerile existenței sociale. Așa-numita fericire, care, o spune un Francez cinic, este făcută din lucruri mici! 2 Unii cititori vor zâmbi probabil citind rândurile de mai sus; sunt de acord, trebuie un anume curaj sau inconștiență să ataci teme atît de discutate și Întoarse pe toate fețele de minți luminate și auguste, Încât orice ai adăuga tu, mărunt scriitor aflat Într-o zonă marginală a marii culturi europene, nu poate, În cel mai bun caz, decât să provoace o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu mi-am schimbat ritmul sau modul de viață odată cu sosirea acestei „mari Doamne”, venerabile, oricum, pe care o numim senectute. De altfel, o știm cu toții, nu există un ceas anume, un an anume cînd Ea Își face intrarea mult temută sau așteptată cu o anume Îngrijorare mărturisită sau nu În viața oricărui individ. Sau, la fiecare este altfel, ca să nu mai vorbim de diferențele mari ce se cască Între continente, climate și culturi. Nu, cu excepția unor momente de ușoară stupefacție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dăruire incomparabile, m-au făcut, de fapt, să-l „recunosc” ca pe o ființă cu adevărat vie, tânără, aptă de mari acte de creație și umanitate. 3 Da, trebuie s-o spun: omul, omul este cu adevărat prost dacă se teme de moarte abia când Îi simte suflul gâfâitor În ceafă sau În față. Un scriitor francez, cu cinismul elegant al acestei nații de oameni inteligenți, spunea cândva: „Dacă, odată ce ai atins vîrsta de treizeci de ani, nu ești preocupat de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întârziat o jumătate de an În București luptând și reușind să public ceea ce credeam a fi ultimul meu roman În România și În limba română, Drumul la zid. Șocul de care vorbeam - și de care mulți scriitori expatriați s-au temut teribil, dovadă faptul că și-au „amânat” nepermis revenirea În țară, chiar și În tranzit, vezi cazurile unui L. Raicu sau P. Goma! - a Însemnat, În cazul meu, schimbarea la față, mai mult sau mai puțin vizibilă, conștientă sau nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]