18,899 matches
-
20 de magazine au fost deschise în anul 2005. IKEA este unul dintre puținele lanțuri comerciale care are puncte de desfacere în Israel cât și în alte țări din Orientul Mijlociu. Catalogul "IKEA", care conține aproximativ 12.000 de produse este tipărit în 211 milioane de exemplare (2012) în toată lumea, este gratuit și este distribuit direct la ușă sau în căsuța poștală gratuit, fiind disponibil și în magazinele IKEA. În prezent, singurul magazin IKEA din România se află în București. Acesta a
IKEA () [Corola-website/Science/304687_a_306016]
-
Arenas. Spirit vizionar, a dotat Țara de Foc cu instrumentele esențiale funcționării unei societăți: a elaborat legi și regulamente, i-a pedepsit pe cei care le încălcau, a înființat o poliție locală, a organizat un serviciu poștal pentru care a tipărit timbre cu inițiala numelui său, a emis bani. De asemenea, a creat o flotă care făcea curse periodice între El Páramo și Punta Arenas. Se poate spune chiar mai mult: a revoluționat întreaga societate argentiniană, creând germenii capitalismului într-o
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
avându-i profesori pe Pavel Kenghelaț și Mihail Roșu-Martinovici.. Pe cei doi dascăli Țichindeal i-a descris laudativ astfel: După ce termină, în 1802, seminarul teologic din Timișoara se întoarce în satul natal și devine învățător, apoi preot. În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei Obradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate", iar în anul 1808
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
sunt mult mai mici. De multe ori, numărul de dpi al imprimantelor este mult mai mare decât numărul de ppi al imaginii de tipărit. Dacă rezoluția tipografică a unei imprimante este de exemplu de 600 dpi, iar imaginea digitală trebuie tipărită cu 96 ppi, atunci pentru fiecare pixel al imaginii vor fi imprimate pe hârtie în medie 6,25 "dots" (= 600 / 96) pe lungime, și 6,25 pe lățime, deci în total, luat pe suprafață, circa 39 de "dots" (punctișoare) pe
Pixel () [Corola-website/Science/303519_a_304848]
-
subprodusele de abator, care sunt proprii consumului uman trebuie să fie marcate imediat conform punctului 50, fie direct pe produs, fie pe ambalaj. Conform punctului 50, marcajul trebuie să fie aplicat pe o etichetă fixată pe ambalaj , sau să fie tipărit, imprimat pe ambalaj. Dacă împachetarea și ambalarea se face într-un abator, marcajul trebuie să includă numărul de agreere al acestuia. 54. Împachetarea trebuie să fie marcată întotdeauna conform punctului 55. 55. Carnea tranșată împachetată și subprodusele la care se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
subprodusele la care se face referire la punctele 52 și 53 trebuie să aibă un marcaj de salubritate conform punctului 50. Marcajul trebuie să includă numărul de agreere a abatorului. Marcajul trebuie aplicat pe o etichetă fixată de pachet sau tipărit pe ambalaj, astfel încât să nu poată rămâne intactă după deschiderea pachetului. Nedistrugerea marcajului poate fi acceptată doar atunci când pachetul este distrus prin deschiderea sa. Oricum, când carnea tranșată sau subprodusele sunt ambalate în conformitate cu punctul 62 al Capitolului XII, eticheta la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
în anul 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d´Anania menționează jocul de oină în lucrarea "Sistemul Universal al Lumii" la capitolul descrierii Valahiei Superioare. Referiri la oină se găsesc și în lucrarea "Diaetetica" a lui Stefan Matyus din 1762 tipărită la Cluj, apoi preotul Nicolae Stoica din Hațeg care în anul 1763 relatează anii petrecuți la Timișoara unde juca cu copiii în curtea bisericii „lopta mică”. Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc
Oină () [Corola-website/Science/303596_a_304925]
-
Consiliul Județean Mureș cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, care apare la Târgu Mureș. În data de 1 ianuarie 1894 a apărut la București revista bilunară „Vatra” condusă de Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și Ioan Slavici. Deși revista se tipărea la București, publicul țintă era - cu precădere - cel din Ardeal. De altfel, revista era tipărită pe banii socrului lui Coșbuc la editura lui C. Sfetea. Revista, care a fost concepută în descendența revistelor Dacia literară și Tribuna, a apărut doar
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
data de 1 ianuarie 1894 a apărut la București revista bilunară „Vatra” condusă de Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și Ioan Slavici. Deși revista se tipărea la București, publicul țintă era - cu precădere - cel din Ardeal. De altfel, revista era tipărită pe banii socrului lui Coșbuc la editura lui C. Sfetea. Revista, care a fost concepută în descendența revistelor Dacia literară și Tribuna, a apărut doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. Seria nouă, mureșeană, apare începând din mai
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
Noului Testament în 1920 și a Bibliei în 1921. Principesa, născută la Nisa pe 22 septembrie 1867, era fiica cea mai mare a lui Teodor și Zenaida Callimachi. În perioada când și-a început Cornilescu activitatea, Biblia fusese tradusă și tipărită în numeroase rânduri de Societatea Biblică Britanică (prima ediție integrală 1871, revizuită și republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
și-a început Cornilescu activitatea, Biblia fusese tradusă și tipărită în numeroase rânduri de Societatea Biblică Britanică (prima ediție integrală 1871, revizuită și republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei. Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
rânduri de Societatea Biblică Britanică (prima ediție integrală 1871, revizuită și republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei. Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
republicată în 1873 și 1874, 1905, 1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei. Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în "Păstorul
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
anunțată în "Noua Revistă Bisericească", iunie-iulie 1920, p. 55: „în curând va ieși de sub tipar Noul Testament tradus de D. Cornilescu”. Ulterior, arhimandritul Iuliu Scriban avea să scrie: „În cursul lui 1920, d. Cornilescu, cu ajutorul principesei Calimaki, a izbutit să-și tipărească traducerea lui cuprinzând Noul Testament și Psalmii.” În prima sa ediție a NT, Cornilescu a folosit din belșug parafraze, recurgând adesea la soluțiile de traducere adoptate de traducătorul elvețian Louis Segond. Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu a fost semnalată de către
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
articol publicat pe 21 iulie 1920, în "Luptătorul". Între altele, Galaction scria următoarele: „De subt teascurile tipografiei Gutenberg a apărut zilele acestea "Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos. tradus de D. Cornilescu, Stăncești-Botoșani". E o carte de 467 de pagini, tipărită cu îngrijire, pe două coloane, cu hârtie destul de bună, și care, după cât aud, a costat în aceste vremuri grele, o avere întreagă. Este o adevărată surprindere acest eveniment tipografic! Autorul acestei noi traduceri a Noului Testament, este - din capul locului
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.” Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că ea a fost tipărită „sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Române” și că „inițial traducerea lui Dumitru Cornilescu s-a publicat cu aprobarea autorităților eclesiale ortodoxe.” Într-un comunicat dat publicității în aprilie 2012, cu ocazia distriburii Bibliei Cornilescu (ediția GBV) împreună cu ziarul Adevăru, Ioan Enescu
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Deși în mod curent se afirmă că ediția revizuită de Cornilescu a fost publicată în 1923, scrisorile privitoare la Biblia Cornilescu din arhiva Societății Biblice Britanice arată fără dubii că ea a ieșit de sub tipar în septembrie 1924. Această ediție, tipărită pe hârtie de India, s-a remarcat prin calitatea tipăriturii și a legării. Totuși, faptul că traducătorul nu a putut supraveghea direct tipărirea ei a dus la apariția unor greșeli de tipar (încălecarea unor rânduri la Evrei 1:10). În
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
ca 5.000 pe an, ca de exemplu în 1920, și am urcat la 85.000, 95.000 și aproape 100.000 de exemplare pe an.” Statisticile se referă, desigur, nu doar la Biblie, ci și la Noul Testament, care fusese tipărit în ediție de buzunar. Ediția Cornilescu 1924 a fost întâmpinată cu suspiciune de către unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. La începutul anilor '30, succesul ei uriaș a făcut ca autoritățile religioase să încerce să oprească difuzarea ei în mediul rural
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piața Unirii. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecție care depășea o mie de volume. În perioada anilor 1906 - 1948 în mănăstire a funcționat tipografia "Sfântul Bonaventura", care tipărea diverse reviste religioase („"Lumea catolică"”, „"Sfânta Cruce"”, ș.a.). Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcașului. În 1949 lăcașul
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
fost propria confesiune de credință a lui Beza. A fost la origine pregătită pentru tatăl său ca justificare a acțiunilor sale și a fost publicată în formă revizuită pentru a promova cunoștințele evanghelice în rândul compatrioților lui Beza. A fost tipărită în latină în 1560 cu o dedicație pentru Wolmar. În acest răstimp, lucrurile luaseră o asemenea întorsătură în Franța că protestantismului îi părea hotărât cel mai fericit viitor. Regele Anton al Navarrei, cedând cererile urgente ale nobililor evanghelici, își declarase
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
au demarat în 1795 și au durat până în 1796 Prima liturghie a fost oficiată în biserică în ziua de Crăciun a anului 1796, de către preotul Ilie Fulea, sosit la Cluj în 1792. Primul preot al bisericii a consemnat pe Liturghierul tipărit în 1797 la București, liturghier aflat în colecția bisericii: Biserica a fost reparată de mai multe ori, în 1823, 1877, 1922 și 1937. Cu prilejul restaurării din 1951-1958, în dreptul turnului, pe fațada de vest, flancând intrarea, au fost înălțate două
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. ("„beatae memoriae Liberii praecepta revolvere, ut quo vir sanctior eo sermo accedat gratior”") (Ambroziu, "De virginis", III,1). Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York; Vite dei Papi, Progetto editoriale
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
A doua ediție, din 1552, a fost mai radicală, reducând cu mult elementul sacrificial în euharistie, înlăturând cele mai multe rugăciuni pentru morți și numeroase ceremonii. Cartea de rugăciune comună pe care Biserica Angliei o utilizează și acum în mod oficial a fost tipărită în 1662. Cranmer a încurajat distrugerea icoanelor, activitate pe care mai târziu a descris-o ca "vesele întruniri". Îngrijorat de nevoia de predicare elocventă și de lipsa unor clerici educați, a compilat și scris prima "Carte de omilii", la fel
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
Sibiu un congres bisericesc la care a participat și Avram Iancu. Angajamentul lui Șaguna luat la Carloviț începe să prindă viață. La 27 august 1850 s-a deschis la Sibiu o tipografie eparhială întemeiată pe banii lui Șaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărți și istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 întemeiază "Telegraful Român", singurul ziar românesc cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855 Șaguna reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub forma unui institut de teologie și pedagogie și care
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
au declarat națiunea română liberă și i-au afurisit pe cei care vor mai îndrăzni să strice legătura dintre frații de același sânge. Andrei Șaguna dăruiește în 1870 suma de de florini școlii din Brad. Din îndemnul său vor fi tipărite 25 de titluri de manuale școlare, Andrei Șaguna sprijină ideea lui Ioan Pușcariu de a înființa Astra. Șaguna este ales primul președinte al Astrei. „"Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]