179,567 matches
-
Jean Ladrière este despre Conceptul filosofic al finalității și statutul epistemologic al principiului antropic. În perioada 1993-1995 a fost Visiting scholar la Center for Process Studies la Școala de Teologie din Claremont și la Claremont Graduate University, Claremont, California (Statele Unite). Aici și-a realizat studiile doctorale despre John B. Cobb Jr. și David Ray Griffin. În 1997, își susține teza doctorala redactată sub coordonarea științifică a lui Marcel Crabbé : "Intuiție presistematica și intuiție ontologica la Alfred North Whitehead. Euristica pancreativismului epocii
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
pe Ygor care pare a deceda. Monstrul găsește corpul lui Ygor și-l răpește pe Peter drept răzbunare. Cu toate acestea, Monstrul nu poate ucide copilul. Când faptele sale sunt descoperite, Krogh și Wolf urmăresc Monstrul în laboratorul din apropiere. Aici are loc o luptă, Monstrul smulge brațul fals al lui Krogh, în timp ce Wolf, agățat de o frânghie, împinge Monstrul într-o groapă cu sulf topit aflată în laborator, salvându-și fiul. Filmul se încheie în timp ce tot satul s-a adunat
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
10 locuințe schimbate de familia istoricului în perioada copilăriei și adolescenței sale, este singura clădire ce s-a păstrat din secolul al XIX-lea, fiind atribuită de botoșăneni lui Nicolae Iorga, încă din perioada interbelică, deși familia Iorga a locuit aici în calitate de chiriași între anii 1876 - 1880. Casa memorială „Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
cursul istoriei limbii și chiar în cursul vieții unui același vorbitor. Dintre sensurile dobândite, unele se pierd, altele se mențin, putând rezulta cuvinte polisemantice. De exemplu, cuvântul "toilette" (diminutivul lui "toile" „pânză”) avea inițial sensul „bucată mică de pânză”. De aici a ajuns să denumească succesiv: În limba actuală, "toilette" continuă să fie polisemantic, având sensurile b), c), d) și, la plural, sensul g) ("les toilettes"). Schimbarea de sens se poate face prin procedee ca: În franceză, din cauza unor particularități ale
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
fost reconstruit în 1971 după proiectul și planul construcției ridicate pe același amplasament în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, construcție ce a aparținut părinților lui D.P. Perpessicius și unde acesta s-a născut și a crescut. În 1977 aici s-a deschis Casa Memorială D.P. Perpessicius. În 1994, odată cu inaugurarea noului corp de clădire, reconstruit și acesta după planurile inițiale, Casa Memorială a fost redeschisă în urma reamenajării expoziției de bază. Fondul memorial cuprinde obiecte achiziționate de la familia poetului, criticului
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
dotat cu o presă unică în țară, cu doi cilindri acționați printr-o manivela. În atelier se pot vedea ustensilele de lucru și substanțele pentru realizarea gravurilor în metal, precum și sobă pe care își usca lucrările după imprimarea prin presare. Aici, prin intermediul instrumentelor de gravura, vizitatorul își poate imagina și înțelege mai usor procedeul laborios al gravurii în acvaforte și dăltița. Dar, pe lângă gravura, Gabriel Popescu realiza studii și ieșea, ca orice artist al vremii, în natură, pentru a observa diferite
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
pictorul de origine italiană Giovanni Battista del Basso la 1894 - 1895, o excepție constituind-o prezența, deasupra ușii centrale, a căpriorului ca stemă a județului Dâmbovița. Din anii ’70, după mutarea Prefecturii în noul sediu modern și mult mai mare, aici a funcționat până spre sfârșitul anilor ’80 Secția pentru Adulți a Bibliotecii județene, după care a primit o nouă utilitate aceea de Muzeu de Artă, starea avansată de degradare permițându-i să fie deschis publicului pâna în 1998. Redeschiderea acestuia
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
de șevalet începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei românești și sfârșind cu lucrări din perioada interbelică. Arta veche românească este reprezentată în general de pictura cu subiect religios - realizată pe diferite suporturi - ilustrată aici cu frescă din perioada brâncovenească, dar și cu icoane din secolul al XVIII-lea și chiar mai târzii datate după 1800. Alături de aceste icoane sunt prezentate, ca o excepție și în același timp ca o evoluție firească a picturii religioase
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
culoare locurile care l-au impresionat. Expoziția permanentă are un puternic caracter memorial încercând, în limita impusă de patrimoniul deținut, să recreeze ceva din atmosfera atelierului cu ferastra largă spre nord și vedere spre grădină și pereții încărcați de lucrări. Aici, în colecția de artă se regăsesc peisaje din diversele sale călătorii din țară (lunca Siretului, Dobrogea, Nicorești, Agapia etc) și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
de est, dar având curte separată, se găsește biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie a Brâncoveanului ridicată în anul 1683. Curtea brâncoveneasca de la Potlogi reprezintă un nucleu de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin structura arhitectonică și plastica decorativă prezentă aici. În anul 2011 a început restaurarea ansamblului, prin implementare atât al proiectului european „Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea / modernizarea infrastructurilor conexe din zona Ansamblului Brâncovenesc Potlogi”, cât și a două proiecte adiacente. Primul prevedea amenajarea pârâului
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
de pictură de la Baia Mare. Aceasta s-a consolidat ca una dintre cele circa 40 de reputate „colonii” europene de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind printre puținele în care viața artistică s-a desfășurat neîntrerupt timp de mai bine de un secol, aici lucrând peste 3.500 de artiști plastici din țară și din spațiul central și est-european. Clădirea în care funcționează a fost ridicată în 1748, fiind modernizată în decursul vremii. De la 195 de piese înregistrate în anul 1960, când a fost
Muzeul de Artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/331354_a_332683]
-
este un muzeu județean din Șișești, amplasat în nr. 250. Ansamblul muzeal evocă personalitatea lui Vasile Lucaciu, supranumit Leul de la Șișești (1852 - 1922), cunoscut luptător pentru drepturile românilor din Transilvania. Vasile Lucaciu și familia sa au locuit aici aproape 30 ani. Ansamblul este alcătuit din: casa parohială (secolul al XVIII-lea), școala (1905), Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor (1890), cu mormântul lui Vasile Lucaciu, Locul de adunare, Izvorul Maicii Românilor de la Sisești, coloanele de piatră pentru statuile
Ansamblul Muzeal și Monumental „Dr. Vasile Lucaciu” () [Corola-website/Science/331353_a_332682]
-
82.000 volume), Laborator zonal de restaurare și conservare. Clădirea muzeului de istorie a fost construită în anii 1902 - 1903 drept sediu administrativ al Căpităniei districtului Suceava. După 1918 clădirea devine sediul prefecturii și reședință a prefectului, iar după 1944 aici a funcționat Sfatul popular al orașului Suceava. Acum i se adaugă o nouă aripă, pe latura de nord. Din anul 1967 clădirea este destinată Muzeului județean. Latura de nord este ocupată de Arhivele Statului. Muzeul a cunoscut o restructurare masivă
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
au făcut parte din interiorul Casei Hagi Prodan, adevărate opere de artă; podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat in motiv stelat, dar și frumoasele decorațiuni interioare amplasate la uși si ferestre realizate în stuc. Vizitatorul care intră aici face o călătorie înapoi în timp: sofaua cu perne înflorate, măsuțele intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubucele, lădițele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubucele, lădițele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului gust cât și ale bunăstării proprietarilor de odinioară; printre comorile de aici trebuie menționata “Icoana de hagiu”, adusa de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819. Vizitarea acestui lăcaș de cultură poate constitui o lecție de istorie, dar și o întoarcere în veacurile de mult apuse. În sacnasiu sunt prezente obiecte de
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
trainice fire l-au legat pe profesor de micul orășel de munte, localitate al cărei nume “abia îl aflai din pagini de cronică”. Începutul unei asemenea legături s-a petrecut în vara anului 1907, când Iorga pășește pentru prima dată aici, fără să fi crezut că se va stabili și că acest loc va fi prielnic gândului și lucrului. Deși născut la Botoșani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant și-a petrecut la Vălenii de Munte, mai
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
fi prielnic gândului și lucrului. Deși născut la Botoșani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant și-a petrecut la Vălenii de Munte, mai bine de 30 de ani. A avut și motive să se statornicească. “Era aici - scrie el - o pace, o bună înțelegere românească.....care te cucerește îndată”. Izvor de liniște și cugetare, Văleniul i-a fost totodată și locul în care și-a clădit o parte din impresionanta sa opera. De altfel, polivalenta lui activitate
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
Încredere”. Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orășenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonașul mic era locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare de primire are aceeași notă populară marcată de mobilier și tapițerie cu elemente
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
artă populară românească. Pe pereții văruiți în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniței” și “Flori de măr” și Elena Popeea- “Flori roșii”. In continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publica a savantului: Președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor; sala a doua, ne întâmpină cu costumul
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
actuală a Muzeului Județean Satu Mare a fost construită în anul 1936, după planurile arhitectului G.P.Liteanu. A avut ințial destinații administrative: Prefectura județului în perioada interbelică, Sediul Consiliului Popular Județean și al Comitetului Județean Satu Mare al P.C.R. Din anul 1984 aici funcționează , având organizate expozițiile de bază și sălile de expoziții temporare. Are la bază obiectele adunate în cadrul cercului Kolcsey (1890), muzeul fiind reorganizat în anii 1905 și 1958, pe baza vechilor colecții și a cercetărilor noi. Muzeul deține colecții de
Muzeul Județean Satu Mare () [Corola-website/Science/331372_a_332701]
-
între anii 1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale de construcții. Între 1998 - 2000 clădirea a fost restaurată, după acestă dată aici ființând Atelierul Memorial Aurel Popp, în care sunt expuse lucrări de pictură, sculptură, grafică, fotografii, cărți, documente, obiecte personale, mobilier. Casa este clasată ca monument istoric, cu .
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
la parter, decorată în stucatură la plafoane și tâmplărie de epocă. Muzeul ocupă în prezent spațiul de la subsolul imobilului (în suprafață de 120 mp), actualmente în proprietatea directă a instituției. Acest spațiu a avut funcționalitate farmaceutică de la 1600, fără întrerupere, aici funcționând una dintre cele mai vestite farmacii transilvănene denumită La Ursul Negru. Colecția inițială a muzeului a fost constituită în anii 1950 - 1951, ca urmare a unui decret al Ministerului Sănătății privind concentrarea la Muzeul Brukenthal, a tuturor vestigiilor de
Muzeul de Istoria Farmaciei () [Corola-website/Science/331375_a_332704]