179,567 matches
-
între 1057 și 1058, fiul lui Duncan, Malcolm al III-lea al Scoției l-a învins și l-a ucis pe Macneth și pe fiul vitreg și mostenitor al acestuia, Lulach, preluând tronul. Certurile dinastice nu aveau să se sfârșească aici: la moartea lui Malcolm în luptă, fratele său, Donald al III-lea al Scoției a revendicat tronul, expulzandu-i pe fii lui Malcolm din Scoția. A urmat un război civil în familie, între Donald Ban și fiul lui Malcolm, Edmund
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
romanului: „În ciuda tuturor „cârpelilor” și a tuturor „petecelilor”, ele se văd foarte bine din extraordinara dezordine care domnește în acest roman, iar ceea ce conține el mai strălucitor face să regretăm și mai mult abuzul pe care Balzac l-a făcut aici cu darurile și cu talentul lui. Ce operă anapoda! Iată unde ajunge Balzac îmbinând sub același titlu povestiri scrise la diverse epoci, și alcătuind cărți de vânzare, pentru editorul său, din toate paginile pe care le-a presărat în dreapta și
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
război, fiind luată de la trupele ungare într-una din luptele date împotriva maiorului Hatvani la Abrud în primăvara anului 1849. Drapelul a fost restaurat de către Muzeul Național al Unirii din Albă Iulia, în perioada iulie-august 2013, și adus și redepus aici, o dată cu inaugurarea Complexului Muzeal „Avram Iancu”, din data de 1 septembrie 2013. Avram Iancu a comandat un sigiliu pentru legiunea să în vederea oficializării corespondentei, asigurării originalității și siguranței actelor emise. Negativul acestui sigiliu s-a păstrat pe o foaie de
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
precum "[[Omphalotus olearius]]", în marea majoritate mai mult sau mai puțin otrăvitoare, unele chiar letale (unele puține "Clitocybe" fiind comestibile și parțial gustoase). Culegerea genului "Inocybe" se interzice de sine, pentru că nici una comestibilă este cunoscută. Deși diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca "[[Calocybe gambosa|Calocybe gambosa" (buretele de mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
hotel pot fi mărite prin împușcarea cu tranchilizante a celor singuratici aflați în pădure. David (Farrell) este un bărbat care fuge din hotel și se alătură unui grup rebel de singuratici din pădure, unde flirtul și relațiile sexuale sunt interzise. Aici David va găsi dragostea adevărată (Weisz), ambii fiind miopi. Filmul se numește "" deoarece David a ales homarul ca animalul preferat în care să fie transformat dacă nu reușește să găsească un partener în timpul cazării la hotel. Conducătoarea singuraticilor (Seydoux) își
The Lobster () [Corola-website/Science/335294_a_336623]
-
suburbie a Madrasului abia pe o hartă din anul 1740, când britanicii au cumpărat satul și l-au integrat în zona metropolitană Madras. Adyar a început să se dezvolte rapid la începutul secolului al XX-lea, ca urmare a stabilirii aici în 1883 a sediului Societății Teozofice de doamna Helena Blavatsky în 1883. După stabilirea sediului Societății Teozofice, Rukmini Devi Arundale a fondat aici în anul 1936 Kalakshetra, o organizație culturală de promovare a culturii și artelor tradiționale. Recensământul din 1931
Adyar, Chennai () [Corola-website/Science/335302_a_336631]
-
Adyar a început să se dezvolte rapid la începutul secolului al XX-lea, ca urmare a stabilirii aici în 1883 a sediului Societății Teozofice de doamna Helena Blavatsky în 1883. După stabilirea sediului Societății Teozofice, Rukmini Devi Arundale a fondat aici în anul 1936 Kalakshetra, o organizație culturală de promovare a culturii și artelor tradiționale. Recensământul din 1931 menționa Adyar-ul ca un sat "zamindari" din districtul Chengalpet. Adyar a fost inclus în metropola Chennai în 1948. Localitățile suburbane componente ale Adyar-ului
Adyar, Chennai () [Corola-website/Science/335302_a_336631]
-
în jurnalul său literar, el afirma că generația tânără din România anilor '30 simțea o stare de sufocare și o nevoie acută de afirmare: „Generația noastră tânără suferă de grabă. Ar vrea să se facă totul repede și bine. De aici surse de mari necazuri. Nu știm să așteptăm!”. Romanul "Ambigen" (1935) a materializat aceste experiențe, depășind cadrul ideologic inițial și devenind un document moral interesant.
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
a fost o revistă literară franceză fondată în 1829 de Louis Desiré Veron. După doi ani Veron a părăsit revista pentru a conduce Opera din Paris. Revista și-a încetat apariția în 1970. Honoré de Balzac a publicat aici "L'Élixir de longue vie" și "Sarrasine" în 1830, apoi cea de-a doua parte din "La Femme de trențe ans" în 1831, înainte de a preda rivalei sale, "Revue des deux Mondes", nuvelă intitulată "Le Rendez-vous" care constituia prima parte
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
Sarrasine" în 1830, apoi cea de-a doua parte din "La Femme de trențe ans" în 1831, înainte de a preda rivalei sale, "Revue des deux Mondes", nuvelă intitulată "Le Rendez-vous" care constituia prima parte a aceluiași român. El a publicat aici și alte scrieri: "L’Auberge rouge" în 1831, "La Grenadière" sub titlul "Leș Orphelins" în 1832, "La Femme abandonnée" în 1832, o parte din "Histoire des Treize" și "Ferragus" în 1833, începutul lui "Père Goriot" în 1834, un fragment din
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
respirator sunt ușor posibile. Dar chiar în cazul supraviețuirii rămân daune târzii: leziuni hepatice și renale precum deteriorarea creierului. Otrava este foarte puternică: Cantitatea letala a Giromtrinei este de aproximativ 1-2 g pentru un adult. Monometilhidrazina este mult mai toxică: aici ajung deja 4-8 mg per kg de greutate corporală. Acest venin poate afecta organismul nu numai prin ingerare, ci și prin simpla inhalare a vaporilor rezultați în urma preparării ciupercilor în cauză. Posibilități de tratament sunt: lavaj gastric efectuat în prima
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte a secolului
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
formație de muzică lăutărească la Târgu Jiu, în care mai cântă soția și fiica sa, solistele Margareta Burlan și Carmen Burlan, precum și diferiți muzicanți angajați ocazional. Un alt centru muzical important din Gorj este orașul Târgu Jiu și satele vecine. Aici au fost în perioada interbelică importante cârciumi și boegi: „La Gelepu”, „La Nicolăescu” (ambele în oraș), „La Ghise” (ieșirea pe drumul Vâlcii), „La Hortopan” (ieșirea pe drumul Severinului), „La Rasoviceanu” (ieșirea pe drumul Craiovei), „La Chițu Mille”, „La Gică Coți
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
localității), „La Dincă” (lângă gară), „La Sârbu cel Mic”, „La Pătruț” (în bariera Romaneștilor). La aceste cârciumi au cântat lăutarii orașului sau ocazional alții vestiți din județ. Și la Târgu Jiu, în reședința Gorjului, au fost cântate întâi balade. De aici au fost culese balade și jocuri importante gorjenești, de la lăutari vestiți precum Mitu Fane (venit din Măru) sau Petre Zlătaru (venit din Lelești). O cunoscută familie de lăutari din Târgu Jiu a fost cea a lui Bobirci. La începutul secolului
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Paris, făcând parte din orchestra lui Cristache Ciolac. În seara zilei de 31 decembrie susține în saloanele din Hotel des Societe Savantes un program muzical, împreună cu alți câțiva reprezentanți români precum George Enescu, compozitorul Ioan Scărlătescu și pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
Prima localitate după ieșirea Sohodolului din Chei este Runcu. Aici în timpurile vechi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-au cântat mai mult balade. Unele dintre acestea au fost publicate în culegeri sau înregistrate de către cercetători de la Arhiva Națională de Folclor. În Runcu
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
caz, axele x și y sunt axele principale. Acest lucru este ușor de văzut, dat fiind faptul că nu există termeni încrucișați care implică produse xy în oricare expresie. Cu toate acestea, situația este mult mai complicată pentru ecuații ca Aici o metodă este necesară pentru a determina dacă aceasta este o elipsă sau o hiperbolă. Observația de bază este că dacă, prin completarea pătratului, expresia poate fi redusă la o sumă de două pătrate atunci definește o elipsă, în timp ce dacă
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
Itu a cântat Maria Bobirci zisă Mița (n. 1920 - d. 1981), chitaristă și solistă vocală, a doua sa soție. Altă bandă de lăutari din Peștișani a fost cea condusă de Dumitru Ștefu zis Durdulan (n. 1910 - d. 1977), viorist primaș. Aici a cântat și mai activează ocazional banda vioristului Gheorghe Julea (n. 1942), fiul lăutarului Dumitru Julea zis Dumigui. Acesta a cântat cu soția sa, Maria Julea (voce), cu bracistul Decebal Cușlea zis Ciortan (n. 14 octombrie 1943 - d. 2012), cu
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
ca "Ofițereasca", "Hora-n două părți" și "Sârba lui Ioniță". După moartea sa, conducerea bandei a fost preluată de fiul său, vioristul Constantin zis Tăin. Celălalt fiu al lui Ioniță, vioristul Ion Țambu, s-a căsătorit la Brădiceni cu Maria. Aici și-a format propria formație, foarte vestită și apreciată în zonă. Aurelia Țambu zisă Rela (n. 1938), prima fiică a lui Ioniță, a cântat la Brădiceni unde s-a căsătorit cu vioristul Nicolae Ciulei. Anișoara Țambru (n. 1944), fiica cea
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
crainici pentru emisiunile "Paris-Mondial" din America Latină. După ocuparea Franței de către germani au călătorit pe mare de la Marseille la Buenos Aires pe vasul SS Mendoza unde s-au întâlnit cu alte mii de spanioli care au fost forțați să-și părăsească țara. Aici ea a folosit exilul în avantajul ei pentru a-și critică țară și a evita cenzură franchistă. În 1941 María a născut-o pe fiica lor, poeta Aitana. În timpul anilor 1940 și 1950, ea a organizat lecturi din operele ei
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
mai are în componență pe Vișan Holtea (acordeon și orgă) și frații Marius Plotogea (saxofon) și Dorel Plotogea (clarinet). Un oraș plin de muzicanți a fost și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din 2-3 membri: vioristul (primaș), chitaristă (care era și solistă vocală) și basistul. Între primele formații de lăutari din localitate au fost: banda lui Coadă și Polina Tîrleanu, născuți înainte de 1900 și banda lui
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
de către șahul Shapur I după victoria sa împotriva împăratului roman Valerian în Bătălia de la Edessa din anul 260. Situat în provincia persană Khuzestan și aflat în apropiere de vechiul oraș Susa, Gundeshapur ar fi avut inițial rolul de garnizoană militară, aici fiind ținuți captivi numeroși prizonieri romani. Șahul a ridicat orașul la statutul de capitală pe perioada iernii. Se crede că a fost folosit ca reședință de iarnă a șahilor până în vremea lui Shapur al II-lea (309-379). După ce s-a
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
ținuți captivi numeroși prizonieri romani. Șahul a ridicat orașul la statutul de capitală pe perioada iernii. Se crede că a fost folosit ca reședință de iarnă a șahilor până în vremea lui Shapur al II-lea (309-379). După ce s-a stabilit aici, soția lui Shapur I, fiica împăratului Aurelian, a adus cu ea doi medici greci care au început să predea în oraș învățăturile lui Hippocrate. Orașul Gundeshapur are o semnificație religioasă foarte importantă. În anul 274, Profetul Mani (216-274), fondatorul religiei
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
fost expus într-un loc public. Cu toate acestea, adepții lui Mani au văzut în martiriul lui un model și un eveniment de bucurie, înălțarea lui Mani în Împărăția Luminii. Astfel, Gundeshapur a devenit un loc sfânt pentru manihei, formând aici o comunitate numeroasă ce a dispărut în cele din urmă din cauza persecuțiilor. În anul 489, centrul teologic și științific creștin nestorian de la Edessa a fost închis de către împăratul bizantin Zenon. Membrii săi au fugit în Imperiul Persan unde s-au
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
Pe parcursul secolului al VI-lea, orașul a devenit faimos datorită școlii teologice nestoriane condusă de călugărul Rabban Hormizd. În anul 638, Gundeshapur a fost cucerit de către armatele arabe care au menținut existența universității ca un institut de învățământ superior musulman. Aici au fost traduse multe opere grecești, siriace, persane, indiene și chineze în limba arabă. În anul 832, califul Al-Ma'mun a fondat celebra "Baytu l-Hikma" ("Casa Înțelepciunii") din Bagdad. Atunci a apărut o rivalitate între cele două orașe, în
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]