179,567 matches
-
reflectă felul de gândire, de simțire și năzuințele maselor țărănești ajunse pe o anumită treaptă de dezvoltare social-economică, când se schimbă aceste condiții, balada își schimbă și ea conținutul și stilul. O dată cu această evoluției, cântecul bătrânesc a evoluat și el. Aici se constată mai ales odată cu apariția modernității, balada căpătând o formă fixă și un ritm măsurat. Acestea sunt caracteristice celor apărute în secolele XIX și XX, cu excepția unora care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
timpurii de pescar pe plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic un băiat mai mare pe nume Culai, moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. În
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
bogățiile sale. Malul opus al râului Tigru, în partea de vest, era cunoscut în limba persană ca "Veh-Ardashir" ("Bunul Oraș al lui Ardashir"), Ardashir I (224-242) fiind fondatorul Imperiului Sasanid. În această zonă a orașului locuiau evreii bogați și tot aici avea să fie stabilită mai târziu Patriarhia Nestoriană. Partea de sud a zonei Veh-Ardashir se numea "Valashabad". În anii ce au urmat, orașul Ctesiphon a rămas câmpul de bătălie al celor două mari imperii: Imperiul Roman și Imperiul Sasanid. Alexandru
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici s-a perfecționat în cercetarea la fața locului a acestora, descoperindu-le secretele și înțelegându-le, în ciuda drumurilor lungi și anevoioase pe care le-a străbătut singură sau alături de colegi. Un doctorat remarcabil, susținut sub îndrumarea profesorului Ion Ionașcu, în
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
multe plăci cu banda lui Busuioc, cu înregistrări realizate pentru Fondul de Folklor sub supravegherea lui Brăiloiu, la diferite case de discuri: (Electrecord, Odeon și Columbia). Un sat cu frumoase tradiții populare și cu un folclor muzical bogat este Logrești-Moșteni. Aici s-a născut, în jurul anului 1860 și a murit în anul 1912, lăutarul Ion Gușatu, zis Miteuț, fiul unui clăcaș de pe moșia lui Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae. Ion Gușatu zis Miteuț a
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
în județul Dolj) s-au aflat vestiții lăutari din familia Căldăraru. Taraful vioristului Dumitru Căldăraru zis Doicin se compunea din fiul său, Gheorghe Căldăraru (vioară și chitară), Nicolae Căldăraru (vioară), solistele Ioana Căldăraru (fostă Ciucurescu, din Târgu Logrești, dar stabilită aici prin căsătorie), Matilda Căldăraru și Clotilda Căldăraru (toate și chitariste) și un basist. Între anii 1930-1939, lăutarii Nicu și Doicin Căldăraru au cântat în București, la cârciuma „Cina românească“. În 1938 au fost înregistrați și pe plăci de gramofon de către
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
alta decât limba minoritară respectivă, limba secundă este de asemenea foarte necesară pentru reușita socială a minoritarilor, inclusiv la nivel de țară. Situații aparte există de exemplu într-o țară precum Canada, unde există două limbi oficiale, engleza și franceza. Aici limba secundă este necesară în grade diferite. Pentru imigranții a căror limbă maternă este alta, engleza sau franceza ca limbă secundă este esențială. Pentru anglofonii care trăiesc în provincia Québec, franceza este o limbă secundă de integrare în societatea francofonă
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
secundă este necesară în grade diferite. Pentru imigranții a căror limbă maternă este alta, engleza sau franceza ca limbă secundă este esențială. Pentru anglofonii care trăiesc în provincia Québec, franceza este o limbă secundă de integrare în societatea francofonă de aici, dar nu este o limbă vitală, de asimilare. Pentru anglofonii din afara Québecului, franceza nu este esențială, ci doar o limbă a cărei cunoaștere prezintă un avantaj social și profesional important. Sunt și țări în care limba unitară și oficială este
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
îndeplinită de franceză. Astfel sunt Beninul, Nigerul, Togo etc. Altă situație este cea a limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze din Magreb, și al Libanului. Aici limba secundă este necesară pentru ascensiunea socială. Fără să aibă vreun statut juridic, franceza este, alături de arabă, limbă de învățământ, limbă de cultură și a presei.
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
Filmul prezintă povestea unei tinere asistente medicale care dobândește un loc de muncă la o casă dintr-o plantație din Terrebonne Parish, și devine confuză de misterele supernaturale ce învăluie casa, foștii săi locuitori, și ritualurile hoodoo care au loc aici. Filmul a fost lansat în cinematografele din Marea Britanie pe 29 iulie 2005, și în cele din Statele Unite pe 12 august 2005.
The Skeleton Key () [Corola-website/Science/331541_a_332870]
-
său un episcop de rit latin. Atunci, a scris o scrisoare și l-a sfătuit pe Adalbert să renunțe la ideea pelerinajului la Locurile Sfinte și să se întoarcă imediat la Roma pentru a se prezenta abatelui de la Mănăstirea Sant-Alessi. Aici ar fi găsit același stil de viață monastică, dar sub protecția directă a papei, și nimeni nu ar fi avut curajul să-l critice. După ce a învățat multe de la Nil, Adalbert a plecat de la Roma cu un grup de doisprezece
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
numai că nu-l mai doreau, dar au ucis chiar unele dintre rudele sale. După ce a rămas pentru un timp alături de Otto al III-lea în calitate de consilier al său, a acceptat invitația principelui Boleslav I să meargă să evanghelizeze Polonia. Aici, opera sa a fost încununată cu succes și el a ajuns să poarte evanghelia până în Prusia orientală, la Gdansk. Pe când se afla cu călugării săi la Tenkitten, locuitorii de aici l-au arestat. El îi întărea pe însoțitorii săi în
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
acceptat invitația principelui Boleslav I să meargă să evanghelizeze Polonia. Aici, opera sa a fost încununată cu succes și el a ajuns să poarte evanghelia până în Prusia orientală, la Gdansk. Pe când se afla cu călugării săi la Tenkitten, locuitorii de aici l-au arestat. El îi întărea pe însoțitorii săi în acest fel: “Fraților, nu vă întristați! Voi știți că suferim aceste lucruri pentru numele Domnului: puterea sa întrece orice putere, frumusețea sa, orice frumusețe, tăria sa este de nedescris, milostivirea
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
și de furtul bunurilor din Legația Sovietică în vara anului 1941, constând din mobilier, covoare, veselă. În 1967 Veturia a donat proprietatea statului cu condiția înființării unui complex muzeal memorial, care să poarte numele poetului, iar ea să poată locui aici până la moarte. În plus, a pretins și obținut acordarea unei pensii de merit, precum și retribuirea ei ca director al respectivului muzeu. Astfel a luat naștere Muzeul Memorial „Octavian Goga” unde Veturia, gazdă fiind, a continuat să locuiască și să se
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
cu lungimea capului. Înălțimea maximă a corpului se cuprinde în lungimea lui (fără înotătoarea caudală) de (5) 6,2-6,7 ori. Profilul dorsal este ușor convex iar cel ventral este orizontal. Ochii sunt ridicați spre frunte, privind în sus (de aici vine și numele specific de "uranoscopus"). Diametrul ochiului se cuprinde de 5,0-5,5 ori în lungimea capului și de 0,9-1,0 ori în spațiul interorbital. Ochii mai mici decât lățimea frunții. Gura inferioară în poziție ventrală; buza inferioară
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
Epistolă către prieteni” (Epistre en forme de Ballade, à ses amis, 1461) Villon î-și exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici, în surghiunia cea mai grea,"(...) Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?"(trad. Dan Dănilă) </poem> Viața i-a fost salvată - posibil - prin intervenția tutorelui său, dar evenimentele care au urmat i-au fost și mai norocoase: pe 2 octombrie 1461
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
de Ballade, à ses amis, 1461) Villon î-și exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici, în surghiunia cea mai grea,"(...) Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?"(trad. Dan Dănilă) </poem> Viața i-a fost salvată - posibil - prin intervenția tutorelui său, dar evenimentele care au urmat i-au fost și mai norocoase: pe 2 octombrie 1461 regele Carol al VII-lea a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
totală a porcismelor din România. Mențiuni speciale: delimitarea în categoria porcismelor a faptelor semnalate nu presupune vinovăția persoanelor implicate. Considerăm că asupra (ne)vinovăției respectivelor persoane trebuie să se pronunțe doar justiția.” Totalul la zi al „porcismelor” poate fi vizualizat aici.
Porcisme () [Corola-website/Science/331561_a_332890]
-
cu Walter Damrosch dirijând Orchestra Simfonică din New York. Gershwin a finalizat orchestrația lucrării pe 18 noiembrie, cu mai puțin de patru săptămâni înainte de premieră. Gershwin a colaborat pentru programul lucrării împreună cu criticul și compozitorul Deems Taylor, spunând că "scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză". Când poemul are caracter de blues "prietenul nostru american... a cedat unei crize de dor de casă
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
ca un cadou pentru gazdele sale, Robert și Mabel Schirmer. A descris piesa ca fiind un "balet rapsodic" deoarece a fost compusă liber și este mai modernă decât lucrările sale precedente. Gershwin a spus pentru revista "Musical America": "Scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză". Lucrarea este structurată în cinci secțiuni care urmează o formă ABA. Primul episod A al lui Gershwin
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
este condamnat la 6 luni, în Silencium, o celulă întunecată fără ferestre unde gardienilor le era interzisă comunicarea cu deținutul. În această stare de detenție, el ajunge să consume insecte. Slăbit și bolnav de pe urma tratamentului inuman, ajunge în spitalul închisorii. Aici află de la Clusiot, că radiologul spitalului le-ar vinde o barcă. În timpul acțiunii de evadare a lui Papillon, Dega, Clusiot și Maturette, Clusiot este rănit de un gardian. Evadații traversează o regiune mlăștinoasă, ajungând la locul cu barca, constată că
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
a fost în trecut între anii 1852 și 1946, locul de deportare a deținuților recalcitranți, înrăiți, care erau considerați deosebit de periculoși. Printre deținuții renumiți care au fost deportați pe insulă se numără căpitanul de artilerie Alfred Dreyfus, el a fost aici între anii 1895 - 1899. Dreyfus este lăsat liber în 1903, mulțumită intervenției lui Émile Zola. Prin anii 1930 Armata Salvării a reușit să determine guvernul francez să sisteze deportările deținuților pe insulă. Insula Diavolului devine cunoscută prin romanul autobiografic Papillon
Insula Diavolului () [Corola-website/Science/331585_a_332914]
-
Juan Antonio Cantova, a fost ucis, iezuiții au renunțat la convertirea populației. Pe la sfârșitul secolului XVIII navigatorii Wilson, James Mortlock, Runter, Thomson, Mulgrave, ca și Johann Stanislaus Kubary au contribuit la cercetarea mai amănunțită a insulelor. Între anii 1885-1899, aici apare o rivalitate germano-spaniolă, ca între anii 1899-1914, arhipelagul să devină colonie germană. În 1914 arhipelagul este ocupat de Japonia, după al doilea război mondial ajung sub administrație americană. În 1990 sunt declarate independente și în prezent aparțin de Statele
Insulele Caroline () [Corola-website/Science/331591_a_332920]
-
Drumul Mirodeniilor. Timp de 700 de ani, Imperiul a fost divizat Nouă Principate înainte de a se reuni din nou. Este o provincie de frontieră a Imperiului în care erau cantonate trupele trimise să-i încetinească pe turasynzii din deșerturile nordice. Aici s-a construit o rețea de fortărețe în jurul cărora s-au dezvoltat orașe, economia provinciei bazându-se în principal pe exploatarea și prelucrarea fierul, cuprul, cositorul și cărbunii. Capitala provinciei devenită ulterior Principat a fost stabilită la Felarati, supranumit Orașul
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
vârf și concepută mai mult pentru lovituri laterale administrate din șaua calului. Este o provincie de graniță situată în nordul Mării Întunecate, care n-a făcut niciodată parte din Imperiu. Este condusă de un Înalt Guvernator controlat de căpeteniile militare. Aici se află portul Syulmak, din care pleca Drumul Mirodeniilor. În această provincie din vestul Solaethului influența magiei face ca formele de relief să se milște pe timpul nopții, schimbându-și locul și poziționarea. În nord-vestul provinciei se găsește trecătarea spre Ixyll
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]