19,017 matches
-
a ridica și de a colecta anumite resurse fiscale precum vinieta pentru vehicul (vignette automobile) a fost, pâna la urmă, transferată. Statul a înființat și un sistem de donații compact (Donation générale de décentralisation) care a conferit autorităților locale o autonomie mai mare decât sistemul precedent de alocare a fondurilor speciale. Alte resurse care au fost transferate includeau câteva dintre serviciile teritoriale de stat, în particular, o secție a Directions Départamentales de l'Equipement DDE (Direcțiile Departamentale ale Bazei Materiale) și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
angajeze în competiția economică cu partenerii europeni; consilii intermunicipale alese în mod direct; consilii departamentale selectate prin sistem electoral modernizat și cu funcții mai bine definite. Era propusă o nouă repartizare a funcțiilor între diferitele niveluri guvernamentale în funcție de principiul de autonomie. Au fost propuse noi forme de implicare cetățenească, mai ales la nivel municipal. Era de asemenea recomandată o etapă experimentală în cadrul căreia urmau să se testeze aceste propuneri. În final, era vorba de o reformă echilibrată cu privire la fiscalitatea locală al
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
forme de implicare cetățenească, mai ales la nivel municipal. Era de asemenea recomandată o etapă experimentală în cadrul căreia urmau să se testeze aceste propuneri. În final, era vorba de o reformă echilibrată cu privire la fiscalitatea locală al cărei scop era fortificarea autonomiei locale și facilitarea creării unor legături mai sistematice și mai puternice între cetățeni și politica publică, alegerile fiind făcute în numele lor, pentru a îmbunătăți obligațiile și legitimitatea guvernării locale. Înainte ca Jospin să poată implementa cel puțin câteva dintre măsurile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a "competenței generale", spre deosebire de Marea Britanie, unde parlamentul este cel care definește în mod explicit puterile ce revin unei autorități locale, iar autoritatea locală nu trebuie să le încalce (principiul ultra vires). Competența generală atribuită de către legea din 1884 reprezintă baza autonomiei și, în teorie, consiliul municipal poate să ia decizii cu privire la tot ceea ce afectează localitatea. Aceasta este consultată și de prefect. În practică, totuși, statutul legal al municipalității franceze este ambiguu. Pe de o parte, de vreme ce consiliul municipal este ales prin
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au dovedit a fi incapabile să abordeze multe dintre problemele cu care se confruntau autoritățile locale din cauza a ceea ce Serge Regourd descrie ca fiind caracterul lor prea "liberal": prin permiterea municipalităților participante de a-și păstra un grad înalt de autonomie, acestea puteau "coopera când vroiau, cum vroiau și doar în acele zone pe care ele singure și le-ar fi ales".20 În anii 1950 și începutul anilor 1960, Franța se urbaniza rapid datorită exodului rural și a noilor oportunități
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de communes (CC) și communautés de villes (CV). CC-urile, prezente atât în zonele urbane cât și în cele rurale, au avut un succes mai mare decât CV-urile, probabil datorită faptului că noile structuri aveau un anumit grad de autonomie fiscală, iar acest lucru a îndepărtat municipalitățile deja existente. Legea din 1992 a încercat să găsească o cale de mijloc între modelul fuziunii, aglomerarea forțată a municipalităților și mai flexibilul dar ineficientul model al sindicatului. Noile structuri se vor baza
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din diferite "familii" politice, de la centraliști iacobini de dreapta și de stânga, până la regionaliști radicali. Aceștia au fost uniți sub "drapelul" dezvoltării economice regionale pentru regiunea lor și au evitat, la acel moment, cereri politice pentru un grad sporit de autonomie, chiar dacă unii membri ai coaliției tindeau spre acest proiect. Cea mai importantă dintre aceste coaliții a fost CELIB breton (Comité d'étude et de liaison des intérêts bretons), creat în 1950.23 CELIB a căutat și a realizat un Program
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
24 Aceste coaliții de dezvoltare regională, care au luat amploare în anii 1950, s-au dezintegrat însă în anii 1960, în momentul în care grupările regionaliste mai radicale au început să-și intensifice cererile pentru schimbarea instituțională sub forma unei autonomii politice pentru regiuni. Elementele iacobine ale coalițiilor radicalii de dreapta, comuniștii și socialiștii tradiționaliști au rezistat, fiind fidele sistemului instituțional moștenit de la Revoluție. În Bretania, colaborarea dintre CELIB și statul central a fost numită "la trahison des notables" (trădarea notabililor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
responsabilité à la base, organisation des contre-pouvoirs, autogestion" (ceea ce constituie poate punctul central al acțiunii noatre, din noment ce condiționează pe toate celelalte acțiuni, este ceea ce vom numi, în funcție de obiect, descentralizare, sau responsabilitate la bază, sau organizare a contra-puterilor, sau autonomie"). Acest lucru s-a bazat pe o reevaluare a rolului centralizării în crearea națiunii franceze: "si le pouvoir central a servi, naguère, l'unité nationale, aujourd'hui il lui nuit" ("chiar dacă puterea centrală a servit în trecut unității naționale, în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
rolul și funcțiile statului s-au dezvoltat și s-au extins de-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, "serviciile locale" ale statului (ramurile administrației de la nivel local) au devenit din ce în ce mai complexe și încercau să-și retragă autonomia de sub autoritatea prefectului. Până la înființarea celei de-a Cincea Republici în 1958, rolul acestuia fusese redus considerabil. O a doua constrângere impusă asupra prefectului a fost consecința democratizării departamentului și a municipalității, ca urmare a legilor din 1871 și 1884
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
final, conchide că adevărații învingători sunt perfecții, chiar dacă există o mare varietate de urmări ale acestei lupte de-a lungul regiunilor franceze. Niciuna dintre acestea nu a rezolvat problema reconcilierii solidarității și coeziunii interne prin principiul valid de egalitate al autonomiei locale. Atât opacitatea care a rezultat cât și complexitatea administrației de astăzi, îl împiedică pe cetățeanului obișnuit să-și creeze o legătură pozitivă cu aceasta. Într-adevăr, probabil că cetățeanul este marele absent din cadrul reformelor, în ciuda tuturor eforturilor de a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cheie în deciderea modului în care politica și administrația vor funcționa, îl constituie sprijinul financiar spre care ne îndreptăm în continuare. Capitolul 8 Responsabilități și resurse financiare Introducere Descentralizarea politică și deconcentrarea administrativă sunt nesemnificative și nu vor genera o autonomie locală autentică până când autoritățile locale nu vor deține resursele necesare pentru a-și exercita responsabilitățile care le sunt atribuite. Resursele financiare constituie un element cheie printre diferitele tipuri de resurse care sunt necesare și care includ și resursele constituționale, legale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
autorităților locale ar trebui să provină din resursele locale și că, atunci când vin sub formă de granturi guvernamentale centrale, ar trebui să fie mai degrabă granturi generale sau "bloc" decât alocate anumitor scopuri. Toate acestea sunt făcute pentru a spori autonomia autorităților locale ca bază pentru exercitarea autonomiei administrative și politice. Chiar dacă Franța a semnat, dar este singura dintre statele membre ale Consiliului Europei care nu a ratificat Carta,2 ea pune în practică unele dispoziții ale acesteia. Mai mult, câteva
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
resursele locale și că, atunci când vin sub formă de granturi guvernamentale centrale, ar trebui să fie mai degrabă granturi generale sau "bloc" decât alocate anumitor scopuri. Toate acestea sunt făcute pentru a spori autonomia autorităților locale ca bază pentru exercitarea autonomiei administrative și politice. Chiar dacă Franța a semnat, dar este singura dintre statele membre ale Consiliului Europei care nu a ratificat Carta,2 ea pune în practică unele dispoziții ale acesteia. Mai mult, câteva dintre dispozițiile acesteia 3 au fost incluse
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
statele membre ale Consiliului Europei care nu a ratificat Carta,2 ea pune în practică unele dispoziții ale acesteia. Mai mult, câteva dintre dispozițiile acesteia 3 au fost incluse în Constituția franceză odată cu revizuirea constituțională din 2003. Totuși, chiar dacă principiile autonomiei locale care stau la baza dispozițiilor Cartei și a revizuirii Constituției franceze sunt destul de clare, implementarea acestora este mult mai dificilă decât ar părea la o primă vedere. Principiul autonomiei locale trebuie armonizat cu cel al suveranității naționale atâta timp cât guvernul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Constituția franceză odată cu revizuirea constituțională din 2003. Totuși, chiar dacă principiile autonomiei locale care stau la baza dispozițiilor Cartei și a revizuirii Constituției franceze sunt destul de clare, implementarea acestora este mult mai dificilă decât ar părea la o primă vedere. Principiul autonomiei locale trebuie armonizat cu cel al suveranității naționale atâta timp cât guvernul central are ultimul cuvânt în ceea ce privește afacerile fiscale ale statului și trebuie să aibă o privire de ansmablu asupra bunului comun. Cu alte cuvinte, principiul autonomiei locale nu este absolut, dar
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la o primă vedere. Principiul autonomiei locale trebuie armonizat cu cel al suveranității naționale atâta timp cât guvernul central are ultimul cuvânt în ceea ce privește afacerile fiscale ale statului și trebuie să aibă o privire de ansmablu asupra bunului comun. Cu alte cuvinte, principiul autonomiei locale nu este absolut, dar trebuie exercitat în contextul statului-națiune per ansamblu. Aceasta este o problemă importantă atât din punctul de vedere al teoriei statului cât și al teoriei democrației, de vreme ce problema impozitului se află la baza celei de-a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sunt alocate anumitor scopuri, fie sunt folosite la discreția autorităților locale; (iii) fonduri europene. Problema cheie a autorităților locale o reprezintă măsura în care autoritățile locale dețin controlul asupra creșterii și utilizării acestor surse diferite de fonduri. Ca regulă generală, autonomia locală este mai ridicată când, pe de o parte, există un nivel mai ridicat al resurselor proprii și când autoritățile locale pot fixa baza ratelor acestora, iar, pe de altă parte, au un nivel ridicat al accesului la granturile centrale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de altă parte, au un nivel ridicat al accesului la granturile centrale, adică, în momentul în care acestea din urmă sunt mai degrabă generale decât specifice. Direcția generală de-a lungul Europei în ultimi ani a fost spre creșterea nivelurilor autonomiei fiscale locale chiar dacă există și contradirecții astfel încât imaginea generală este oarecum confuză.11 Astfel, conform Consiliului Europei, a existat un declin al resurselor proprii și o creștere a granturilor guvernamentale centrale însă aceste granturi sunt mai puțin specifice deoarece autoritățile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și ratele acestora, însă nu au dreptul de a le crea, modifica sau desființa. Această sarcină aparține în exclusivitate parlamentului național și constituie un exemplu evident al exercitării suveranității naționale.13 Totuși, aceste impozite locale oferă autorităților locale o reală autonomie și constituie baza exercitării democrației locale. Ele se împart în două categorii: impozite directe și indirecte, din care prima categorie reprezintă 3/4 din total. Impozitele directe principale sunt "quatre vieilles" numite astfel datorită faptului ca datează încă de pe vremea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
chiar dacă peste 80% dintre cetățeni plătesc doar un impozit pe venit, acesta este luat din salariile lor la nivel de întreprindere și puțini cetățeni vor face legătura între acesta și deciziile luate de autoritățile locale. Din punctul de vedere al autonomiei fiscale locale, este ceva de spus în legătură cu abordarea mai complexă, în aceea că oferă autorităților locale o gamă mai variată de surse, dintre care câteva, de exemplu, impozitul pe activitatea profesională, sunt foarte ridicate, iar acest fapt crește posibilitatea ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cu resurse fiscale mai mari decât altele. Una dintre justificările statului bunăstării sociale naționale a fost că s-a încercat nivelarea acestor diferențe și s-a creat un "teren de joc" nivelat. Este adevărat că cele două gîndiri logice, a autonomiei locale și a solidarității naționale, nu sunt întotdeauna ușor de împăcat și s-ar putea spune că acest fapt este o provocare cu care se confruntă toate statele dezvoltate de azi. Chiar și țările scandinave, Germania și Olanda cu propriile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
d'exonérations et de dégrèvements législatifs).31 Împreună totalizează aproximativ 55 de miliarde de euro/an. Cu excepția granturilor compensatoare, granturile directe se împart în două categorii: (i) granturi de operare și (ii) granturi de investiții capitale.32 Problema cheie cu privire la autonomia locală o reprezintă măsura în care aceste granturi sunt alocate anumitor scopuri sau dacă reprezintă granturi generale sau bloc, asupra cărora autoritățile locale dețin controlul total în limitele stabilite de lege. Este evident că doar al doilea tip constituie autonomie
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
autonomia locală o reprezintă măsura în care aceste granturi sunt alocate anumitor scopuri sau dacă reprezintă granturi generale sau bloc, asupra cărora autoritățile locale dețin controlul total în limitele stabilite de lege. Este evident că doar al doilea tip constituie autonomie reală. În Franța, ca oriunde,33 tendința din ultimii ani a fost de a crește granturile generale și de a le micșora pe cele specifice, chiar dacă destul de recent, această tendință dă semne de inversare.34 Totuși, se estimează că granturile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
taxe și plăți. Împrumuturile Aceeași schimbare către o libertate mai mare de alegere pe care am observat-o în domeniul granturilor generale, o putem observa și în ceea ce privește împrumuturile făcute de autoritățile locale.43 Înainte de 1982, acestea din urmă aveau o autonomie mai mică în această privință și erau supuse diferitelor constrângeri de către statul central. Autoritățile locale trebuiau să obțină aprobarea prefectului dacă doreau să împrumute de la organizații private sau dacă ratele de rambursare a dobînzilor erau deasupra celor publicate lunar în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]