19,793 matches
-
a zis! Asta ne trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
stăpânire Pământul este mai firesc să semene cu Marele Stăpân, să fie un fel de duplicat al Său decât să se Întrupeze Într-o apariție, Într-o imagine, dacă vreți, substanțial diferită de a Lui. În proiectul inițial, cel de dinaintea căderii omului În lume, ultima ființă creată de Demiurg este cea dintâi În ierarhia valorică a Universului - finis coronat opus, nu-i așa? Menirea sa este de a stăpâni peste toate cele făurite În primele cinci zile. Domnia omului peste celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moartea lor. Evitarea ei, vreau să spun, Împiedicarea dispariției speciei umane. Atâta timp cât oamenii trăiesc, totul este În regulă din punctul nostru de vedere. Cum o fac, este problema lor și numai a lor. Ale lor sunt opțiunile, aspirațiile, Înălțările și căderile, formele de organizare socială, ideologiile, războaiele, revoluțiile - nimic din toate acestea nu ne privește, În nici una dintre ele nu intervenim. N-avem parti-pris-uri politice, menținem aceeași neutralitate absolută față de democrație ca și față de autocrație sau de dictatură, față de comunism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întâmplare, mi-a povestit-o un profesor de la o universitate americană. La finele unui stagiu pe probleme de politologie, absolvenții - mulți dintre ei provenind din țări est-europene - trebuiau să susțină un test, un examen de Încheiere a cursurilor. Era după căderea zidului Berlinului, și unui tânăr polonez i s-a cerut să trateze subiectul „Polonia și marxismul”. Omul s-a lansat cu aplomb Într-o filipică virulentă, scuză-mi pleonasmul, la adresa fostului regim politic din țara sa, căruia i-a turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
organizate. Asta Înseamnă o cincime, atât! Și am luat În considerație limita minimă a timpului istoric atestat ca atare. Poți să-mi răspunzi că nu e un argument. De acord. Dar este un fapt dificil de ignorat. Evidența că, după căderea Cortinei de Fier, ideile socialiste nici n-au sucombat, nici n-au căzut În derizoriu ar trebui să-i pună măcar o clipă pe gânduri pe cei care s-au grăbit să-i cânte prohodul. Dar ar fi putut sucomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ele era implicat cineva din familie, și chiar cu un rol deloc de neglijat. Abia am așteptat ocazia unui drum În România și o discuție cu tata despre toate cele (bunicul se prăpădise, din păcate, cu un an Înainte de căderea zidului Berlinului). Părintele meu știa câte ceva despre primul val al descoperirii de la Rennes-le-Château, cel din anii ’50, dar, ca și cel care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând-o rodul fanteziei dezlănțuite a unchiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar și pentru mine personal, un interes aparte, care vă face deosebit de prețios. Atât de prețios, Încât trec peste riscul de a vă deveni profund antipatic și vă spun că apropierea de doamna Eveline Fontaine nu vă avantajează. Nu am căderea să judec natura acestei apropieri, Însă mă simt dator să vă atrag atenția că, oricare ar fi ea, ceva mai multă prudență nu v-ar strica. Am simțit un impuls nebun să-l tamponez cu informația că și Eva mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este depășită. Iahve nu se mai manifestă în Timpul cosmic (cum se întîmplă cu zeii altor religii), ci într-un Timp istoric, care este ireversibil. Fiecare nouă manifestare a lui Iahve în Istorie nu mai este reductibilă la o manifestare anterioară. Căderea Ierusalimului întruchipează mânia lui Iahve împotriva poporului său, însă este altă mânie decât aceea pe care Iahve o arătase la căderea Samariei. Gesturile sale sânt intervenții personale în Istorie și nu-și dezvăluie înțelesul adânc decât pentru poporul său, poporul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care este ireversibil. Fiecare nouă manifestare a lui Iahve în Istorie nu mai este reductibilă la o manifestare anterioară. Căderea Ierusalimului întruchipează mânia lui Iahve împotriva poporului său, însă este altă mânie decât aceea pe care Iahve o arătase la căderea Samariei. Gesturile sale sânt intervenții personale în Istorie și nu-și dezvăluie înțelesul adânc decât pentru poporul său, poporul pe care Iahve l-a ales. Evenimentul istoric dobândește de această dată o nouă dimensiune, devenind o teofanie.18 Creștinismul merge
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
politice, ci și în mișcările care se proclamă laice și chiar antireligioase. Nudismul sau mișcările pentru libertatea sexuală absolută se bazează de pildă pe ideologii în care se pot desluși urmele "nostalgiei Paradisului", dorința de întoarcere la starea edenică de dinaintea căderii, când nu exista păcat și nici ruptură între plăcerile cărnii și conștiință. Este de asemenea interesant de observat că scenariile inițiatice se păstrează în numeroase fapte și gesturi ale omului areligios din zilele noastre. Nu ne referim, desigur, la situațiile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
undeva în noaptea inconștientului, ceea ce înseamnă și că posibilitățile de a ajunge la o experiență religioasă a vieții zac ascunse undeva în străfundurile ființei lor. Dintr-o perspectivă iudeo-creștină, s-ar putea spune chiar că non-religia echivalează cu o nouă "cădere" a omului: omul areligios pare să-și fi pierdut capacitatea de a trăi conștient religia, deci de a o înțelege și de a și-o asuma; în străfundurile ființei sale, urmele însă nu s-au șters cu totul, tot așa cum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omul areligios pare să-și fi pierdut capacitatea de a trăi conștient religia, deci de a o înțelege și de a și-o asuma; în străfundurile ființei sale, urmele însă nu s-au șters cu totul, tot așa cum, după prima "cădere", deși orbit spiritual, strămoșul lui, omul primordial, Adam, mai păstrase destulă înțelepciune ca să poată regăsi urmele lui Dumnezeu în Lume. După prima "cădere", religiozitatea se prăbușise la nivelul conștiinței sfâșiate; după cea de-a doua, s-a prăbușit și mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asuma; în străfundurile ființei sale, urmele însă nu s-au șters cu totul, tot așa cum, după prima "cădere", deși orbit spiritual, strămoșul lui, omul primordial, Adam, mai păstrase destulă înțelepciune ca să poată regăsi urmele lui Dumnezeu în Lume. După prima "cădere", religiozitatea se prăbușise la nivelul conștiinței sfâșiate; după cea de-a doua, s-a prăbușit și mai jos, în străfundurile inconștientului, și a fost "uitată". Aici se opresc considerațiile istoricului religiilor; de aici începe misiunea filozofului, a psihologului și chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
d'Almeida, Dr. Manuel Mùrias, Dr. Silva Dias, Pedro Correia Marques, Joîo Ameal și Eduardo Freitas de Costa, care mi-au înlesnit - prin publicații, documente sau informații personale - redactarea acestei lucrări. *** Mulțumesc și pe această cale d-lui Ministru Victor Cădere, care a citit lucrarea de față în manuscris și mi-a sugerat mai multe îmbunătățiri ale textului. Lisabona, mai, 1942 M. E. I. PORTUGALIA ÎN SECOLUL XIX De la invazia napoleoniană, Portugalia n-a mai cunoscut liniștea. Un lung război civil
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia nu-și va recăpăta locul meritat în Europa decât după o transformare radicală, care să lichideze odată pentru totdeauna "spectrele trecutului". Critica lor necruțătoare a grăbit căderea monarhiei și instaurarea haosului revoluționar. Dar, pe de altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cunoaște margini. Toată lumea așteaptă asasinarea dictatorului: din ceas în ceas. Don Carlos se hotărăște să se întoarcă în Capitală, a doua zi după semnarea decretului, la 1 februarie. Sosește, împreună cu Principele moștenitor, pe vaporul Don Luiz, care intră maiestos, către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia regală, membrii Guvernului, doamnele de onoare, intimii Palatului, gazetari și fotografi așteaptă la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simt sufocate sub numărul considerabil al "adeziunilor". Cu toate acestea, marea masă portugheză, masa amorfă și indiferentă schimbărilor politice - nu aderă. Cei care se încadrează noului regim sunt tot vechii politicieni și vechea clientelă electorală a Monarhiei. Un an după căderea Monarhiei, Antonio José de Almeida scrie în ziarul său A Republica: "Ce s-a făcut pentru a integra țara întreagă în Republică, pentru a o face să apere Republica, să se bată pentru ea, să se solidarizeze cu ea?... Ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cele mai de seamă, le-am amintit mai sus. Costa însă își pregătește cu abilitate rolul de dictator absolut al partidului republican; dreptul la grevă, modificarea legii chiriilor și alte reforme îl fac idolul mulțimii. Grevele încep câteva săptămâni după căderea Monarhiei și ele continuă cu tot mai multă vigoare în anii 1911 și 1912. De mai multe ori se declară grevă generală. Guvernul e silit să ia măsuri, împotriva lucrătorilor, închizîndu-le sediul și făcând arestări în masă. Vechii revoluționari strigă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noul regim. Bătrânul poet și poligraf, Teofilo Braga, e numit președinte al Republicii "ad interim", până la 5 octombrie, când e ales Bernardino Machado. În sfârșit, cei doi proeminenți șefi republicani își primesc suprema recompensă, pe care o așteptau mereu de la căderea monarhiei. La 21 noiembrie 1915, Afonso Costa e din nou la guvern. De astă dată, Costa se gândește să-și consolideze situația cu ajutor extern. Avea destul simț politic ca să înțeleagă că Portugalia e dezgustată de republicanism și, mai ales
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a generalului Ludendorff. Șeful corpului expediționar, generalul Gomes da Costa, - un adevărat erou - era trimis, țap ispășitor, într-o posesiune obscură din Africa. Încă un nume care trebuie reținut... Valul de ură împotriva lui Afonso Costa crește nestăvilit. Toți așteaptă căderea lui: militarii, monarhiștii, unioniștii lui Brito Camacha, independenții, catolicii și, mai ales, mulțimea neîncadrată în nici o grupare politică, masa aceea fără nume, terorizată, flămândă, demoralizată de atâtea idealuri trădate. Unioniștii lui Brito Camacha încep să uneltească răsturnarea Guvernului. Nu găsesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și Biserica este împotriva acestei despărțiri; Republica a laicizat familia și a legiferat divorțul, - iar Biserica osândește familia laică și divorțul etc. etc. Încercările Centrului Catolic de a colabora cu Republica s-au dovedit, până la urmă, zadarnice, pentru că îndată după căderea lui Sidonio Paes, Centrul a fost desființat de noul guvern democrat, iar persecuțiile religioase au reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unde a rămas aproape un an. De abia la 10 iulie 1927 i se îngăduie reîntoarcerea în patrie. Și, ținând seama de marile sale merite militare, e înălțat la gradul de mareșal, titlu pe care nu-1 mai dobândise nimeni după căderea Monarhiei. Îmbătrânit, pocăit, înțelegîndu-și greșelile și asistând cu mirare la încercările de refacere a mitului său din 1917 și 1926 - Gomes da Costa moare în 1929 și este înmormîntat cu funerarii naționale... În după amiaza zilei de 9 iulie generalul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
portughez față de tragedia care a însîngerat Spania; din cel dintâi ceas a fost alături de generalul Franco și împotriva roșilor. Din primul ceas a ajutat armatele naționaliste. Se ajuta astfel, pe sine, căci o înfrîngere a armatelor naționaliste însemna nu numai căderea dictaturii militare în Portugalia, ci și, după un anumit timp de măcel între frați, dispariția autonomiei portugheze, integrarea ei în republicile comuniste iberice. Niciodată Portugalia n-a fost mai aproape de prăpastie ca în vara anului 1936. Atunci ar fi putut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]