18,073 matches
-
programată pentru octombrie 1932. "Războiul" era purtat sub comanda maiorului G.P.W. Meredith din divizia a VII-a de artilerie grea a Royal Australian Artillery, Meredith comandând doi soldați înarmați cu două mitraliere grele Lewis și 10.000 role de muniție. Confruntarea a fost întârziată de o perioadă de ploi care au făcut ca păsările emu să se împrăștie pe o zonă mai largă. Coloniștii au recomandat ca acțiunea să fie amânată, lucru care s-a și întâmplat, până la 2 noiembrie
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
pe un camion, idee care s-a dovedit ineficientă, camionul nu reușea să ajungă păsările și sălta atât de tare încât mitraliorul nu putea ținti și trage. Până la 8 noiembrie, la șase zile de la debutul ostilităților, 2500 de role de muniție fuseseră consumate. Numărul păsărilor emu doborâte nu este sigur: unele surse cuantifică 50 de exemplare în timp ce altele variază între 200 și 500 - număr învocat de fermieri. De partea armatei australiene, Meredith nota în raportul oficial că oamenii săi nu au
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
cu un număr de aproximativ 40 de emu uciși. Cea de-a treia zi, 15 noiembrie, s-a dovedit lipsită de reușite dar până la 2 decembrie mitraliorii reușiseră o medie de 100 de exemplare doborâte pe săptămână, consumând aproape toată muniția. Meridith a fost rechemat pe data de 10 decembrie iar raportul său susținea 986 de victime și 9.860 de role consumate, o medie de exact 10 role per emu doborât. În plus, Meredith susținea că 2500 de păsări rănite
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
armata americană, cod schimbat "Hamp" la obiecțiile comandantului USAAF(United States Army Air Forces) generalul Henry "Hap" Arnold. Curând după aceea s-a realizat că nu era decât un nou model de "Zeke". Aripile conțineau acum spații mai largi pentru muniție permițând capacitatea a 100 de bucăți pentru fiecare din cele două tunuri de 20 mm. Schimbările asupra aripilor au avut efecte mai mari asupra performanțelor decât se previzionase. Dimensiunile reduse au condus spre un coeficient de rotație sporit iar portanța
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Guvernul texan era în pline frământări și nu a putut da ajutor. Patru persoane revendicau comanda întregii armate; la 14 ianuarie, Neill l-a abordat pe unul dintre aceștia, Sam Houston, cerându-i ajutor în strângerea de provizii, haine și muniții. Houston nu avea la dispoziție numărul necesar de oameni pentru o apărare reușită. El l-a trimis pe colonelul James Bowie cu 30 de oameni să scoată artileria din Alamo și să distrugă complexul. Bowie nu putea transporta artileria întrucât
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
a tras cu tunul din absidă spre soldații mexicani din ușă. Nemaiavând timp să reîncarce, texanii, inclusiv Dickinson, Gregorio Esparza și James Bonham, au apucat puștile și au tras înainte de a fi uciși cu baionetele. Texanul Robert Evans, maestrul de muniție, avea misiunea de a-i împiedica pe mexicani să captureze praful de pușcă. Rănit, el s-a târât spre magazia cu praf de pușcă, dar a fost omorât de un glonte de muschetă cu torța la doar câțiva centimetri de
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
era capabilă și nu era dornică să se opună în mod deschis germanilor în 1942 și a ales în schimb să-și reorganizeze și întărească rețeaua clandestină, să-și amplifice munca de propagandă și să creeze stocuri de arme și muniție. Unul dintre punctele cele mai important al activității OUN-B a fost infiltrarea membrilor și simpatizanților organizației în rândurile poliției locale. OUN-B a reușit să preia controlul asupra academiei locale de poliție din Rivne. Obiectivul de perspectivă îl reprezenta răsturnarea autorităților
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ocupație. Sprijinitorii lui Bandera din poliția locală au fost implicați în exterminarea civililor evrei și în „curățarea” ghetourilor evreiești. Prin aceste acțiuni, oamenii OUN-B au câștigat încrederea germanilor și au contribuit la dotarea ilegală a organizațiilor clandestine cu arme și muniție. De asemenea, aceste acțiuni au contribuit și la procurarea de fonduri din șantajul exercitat asupra unora dintre evreii bogați. În această perioadă în care OUN-B a evitat conflictul deschis cu autoritățile germane din Volînia, rezistența antigermană a fost limitată la
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
anti-germană din vestul Ucrainei. Conducerea OUN-B a emis în martie 1943 instrucțiuni secrete prin care cerea membrilor săi care se alăturaseră poliției germane în 1941 - 1942, (care avea efective de peste 4.000 de militari), să dezerteze și, cu armele și munițiile furate de la germani, să se alăture unităților OUN-B din Volînia Boroveț a încercat să unească UPA cu unitățile mai mici ale OUN-M și cu cele ale OUN-B într-un front comun. Dacă OUN-M a fost de acord cu
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
se putea roti complet, primul tun american de acest gen. Girostabilizatorul permitea echipajului să tragă din mers, cu un grad mai mare de precizie. Designerii tancului au pus accentul pe fiabilitatea părților mecanice, ușurința producției, rezistență, standardizarea pieselor și a muniției pentru un număr limitat de variante, și mărimea și greutatea medie a mașinii de luptă. Acești factori au făcut ca Sherman să fie superior modelelor de tancuri germane ușoare și medii existente în perioada 1939-1941, pe care armata germană le-
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
americane au observat, însă, că acestea au avut un impact limitat și că pozițiile defensive japoneze erau din ce în ce mai puternice. Marina americană a bombardat insula doar trei zile, deși pușcașii marini ceruseră zece zile de bombardament, sub motiv că trebuie economisită muniția pentru invazia insulelor Okinawa, în vreme ce a trimis portavioanele din Task Force 58 (TF 58) să bombardeze Japonia pentru a distrage atenția de la campania de bombardamente cu B-29 a armatei americane. Șase vase de război (Arkansas, New York, Texas, Nevada, Idaho, and
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
pod peste Sena, "Pont de la Concorde". În dimineața zilei de 14 iulie 1789, după ce au intrat cu forța în Hôtel des Invalides procurându-și armele necesare, revoluționarii francezi s-au îndreptat spre fortăreața Bastille pentru a-și face provizii de muniție (praf de pușcă; fotăreața mai îndeplinea și rolul de arsenal al Parisului). Negocierile între revoluționari și Bernard-Rene Jordan de Launay, guvernatorul fortăreței, au eșuat și acesta a fost luat prizonier și omorât. Începând cu ziua următoare, Bastille a fost complet
Căderea Bastiliei () [Corola-website/Science/321019_a_322348]
-
este o fabrică de armament din România. Societatea produce muniție de infanterie, calibru Est și NATO, arme de infanterie și elemente pirotehnice. Din anul 2002, uzina este înregistrată ca filială a Companiei Naționale Romarm, societate cu capital integral de stat. După Revoluția din 1989, au avut loc disponibilizări masive, iar
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
este înregistrată ca filială a Companiei Naționale Romarm, societate cu capital integral de stat. După Revoluția din 1989, au avut loc disponibilizări masive, iar reorganizarea societății a dus la separarea Parcului Industrial. Uzina Mecanică a rămas doar cu producția de muniție. Fabrica este situată la Bumbești-Jiu din județul Gorj, în imediata apropiere a drumului european E79 Târgu Jiu - Petroșani. Din februarie 2009, administratorul special al fabricii este Marcel Hoară, consilierul ministrului Economiei de atunci, Adriean Videanu. De-a lungul timpului compania
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
milioane lei Număr de angajați: Creată în anul 1939, prin înaltul Decret regal nr. 3010/1939 care stipula înființarea „Pirotehniei Armatei” Sadu, prin transferul pe locația actuală a Pirotehniei Armatei din București a funcționat, încă de la început, ca fabrică de muniție de infanterie, producând calibrele care se utilizau în acel moment. După o scurtă perioadă de stagnare care a urmat celui de-al doilea război mondial, s-a reluat producția de muniție pentru calibre mici, de asta data cu modele rusești
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
București a funcționat, încă de la început, ca fabrică de muniție de infanterie, producând calibrele care se utilizau în acel moment. După o scurtă perioadă de stagnare care a urmat celui de-al doilea război mondial, s-a reluat producția de muniție pentru calibre mici, de asta data cu modele rusești. Începând cu anul 1963 începe fabricația frigiderelor cu absorbție tip „Fram 110 L” și „Fram 70 L”. În anii 1960 - 1965 rolul hotărâtor în dezvoltarea uzinei l-a avut produsul „frigider
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
se produc termostate. În anul 1970 s-a construit, la circa 7 km de sediul de bază, platforma Sadu II, destinată producerii de armament de infanterie, în special pistoale mitralieră Kalashnikov, amorse și dispozitive de inițiere pentru diversele tipuri de muniție fabricate în România și capse detonante miniere. În anul 1974 Fabrica Sadu II intră parțial în funcțiune, iar din 1979 începe să producă la capacitate, fiind adoptate tehnologii noi, moderne pentru fabricarea substanțelor pirotehnice, cât și subansamblele de mașini-unelte. La
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
mobilă de bucătărie și fitinguri, contoare de gaz, motoare de bicicletă, carburatoare, filtre, pompe, prese, standuri, mașini unelte speciale. În anul 2001, a fost reorganizată ca societate comercială controlată de Romarm. În anul 2005, a început producția de armament și muniție compatibilă NATO, iar din 2006 la se dezvoltă activitatea de prestări servicii de service și mentenanță pentru armament în zonele de menținere a păcii. Număr de angajați în 2008: 133 Cifra de afaceri în 2008: 10,4 milioane lei
Carfil () [Corola-website/Science/321057_a_322386]
-
la 13 aprilie 1919 (în timpul fesivalului punjab Baisakhi) cincizeci de soldați ai Armatei Britanice a Indiei, sub comanda generalului Reginald Dyer, au deschis focul fără avertisment asupra unui grup neînarmat de civili. Focurile de armă au durat , până aproape de epuizarea muniției. Dyer le-a ordonat soldaților să reîncarce armele de câteva ori și li s-a cerut să ucidă oamenii, nu doar să-i rănească sau să-i sperie. Sursele oficiale ale Rajului Britanic au estimat numărul de morți la 379
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
efortul britanic de război cu oameni și resurse. Circa 1,3 milioane de soldați și muncitori indieni au servit Imperiul Britanic în Europa, Africa și în Orientul Mijlociu, în timp ce administrația și prinții indieni au trimis cantități mari de hrană, bani și muniție. Bengalul și Punjabul au rămas, însă, centre ale activității anticoloniale. Atacurile revoluționare din Bengal, din ce în ce mai strâns legate de agitația din Punjab, aproape au paralizat administrația regională. De la începutul războiului, diaspora indiană, în principal cea din Statele Unite, Canada și Germania, în
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
și de vehicule blindate. Generalul Dyer a ordonat soldaților să deschidă focul fără avertisment sau ordin de dispersare, și să țintească cele mai dense grupuri ale mulțimii. Focul a continuat, fiind trase în total circa 1.650 de gloanțe, până când muniția aproape că s-a epuizat. Pe lângă cei care au murit împușcați, mai mulți oameni au murit în învălmășeala de la porțile înguste, sau sărind în fântâna din grădină în încercarea de a scăpa de gloanțe. Conform unei plăci de pe monumentul aflat
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
atunci când mulțimea a început să se împrăștie deoarece a crezut că este de datoria sa să tragă până când mulțimea se împrăștie și că puține focuri trase nu ar fi suficiente. El a continuat să tragă până nu a mai avut muniție. El a mărturisit că nu a luat nicio măsură pentru a îngriji răniții; el a răspuns: „"Categoric, nu. Nu asta era treaba mea. Spitalele erau deschise și se puteau duce acolo."”. Comisia Hunter nu a dat nicio pedeapsă penală sau
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
puteau să facă drumul dus întors până în Guadalcanal într-o singură noapte, micșorând astfel riscul de a fi atacate. Pentru că trupele erau transportate în acest fel, o mare parte din echipamentele și proviziile infanteriei, care constau în artilerie grea, vehicule, muniție și alimente, nu a putut fi cărată la Guadalcanal împreună cu soldații. Navele de război rapide au făcut drumul până la Guadalcanal și înapoi la bazele japoneze în tot cursul campaniei. Aliații au denumit „Expresul de Tokyo” (Tokyo Express) această activitate de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
asistență lui Yamamoto pentru a i se trimite ajutorul necesar pe insulă și pentru a face aerodromul neoperațional. Pentru a trimite ajutorul necesar, Yamamoto a însărcinat 11 transportoare mari cu transportul a 7.000 de soldați din cadrul Diviziei 38 Infanterie, muniția, alimentele și echipamentul greu care le aparține acestora, de la Rabaul la Guadalcanal. Yamamoto a trimis pe 9 noiembrie două cuirasate de la Truk ca forță navală de sprijin. Cele două nave, "Hiei" și "Kirishima", echipate cu bombe cu fragmentare, urmau să
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
în data de 13 noiembrie, într-un întuneric aproape complet din cauza vremii nefavorabile și a lunii noi, navele japoneze au intrat în zona Sound, situată între Insula Savo și Insula Guadalcanal, și s-au pregătit să bombardeze Henderson Field cu muniție explozivă special adusă pentru acestă misiune. Navele au venit dinspre vestul Insulei Savo și au intrat în zonă dinspre nord-vest, direct din Strâmtoarea Noua Georgie, și nu dinspre nord, așa cum se așteptau americanii. Spre deosebire de navele americane, navele japoneze mai participaseră
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]