18,636 matches
-
de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel diferența față de cel kantian și, în urmare, ne putem lămuri în privința rosturilor acestuia din urmă. Fiindcă diferența dintre aceste două ipostaze ale conceptului de finalitate este de ordin formal (ține de structura înțelegerii și de ordinea operațiilor logice pe care "gândirea" sa le presupune), scopul principal al acestui subcapitol este refacerea structurii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
felul de a construi conceptul, mizând, în această nouă construcție, pe o structură logic-formală a sa. Astfel, putem afirma producerea unor corelații de ordine la nivelul organismului, a unor "potriveli", cum spune Blaga, dar nu ne vom putea explica proveniența, rostul, "rațiunea" lor. Tocmai în vederea depășirii acestei limitări este necesară, în structura formală a conceptului prekantian al finalității, ideea Arhitectului divin. Precaritatea semantică a conceptului, faptul că spațiul său semantic trebuie completat cu ipoteze din afara sensurilor sale directe, vine nu din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoanei omenești și prin angajarea științei personalității într-un spațiu teoretic care o particularizează, o "adaptează" la condițiile proprii unui popor, deschizând-o, prin teoria vocației, către o pedagogie a vocației (adică spre acțiune, deoarece pedagogia vocației are mai degrabă rosturi practice). Din punctul de vedere al "științei obiective", personalitatea se originează în structura psihosferei, nu în "individul omenesc izolat". Ceea ce înseamnă că personalitatea are o dublă determinare: naturală, fiind formă de energie, și socială, fiindcă structura sa urmează ordinii umane
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
adaugă eul, prin care este început procesul de personalizare. Forma finală a evoluției adună în structura sa toate formele anterioare. Astfel, omul deschide și închide procesul personalizării energiei prin eu; acesta presupune conștiința, posibilă, la rândul ei, datorită creierului; iar rostul eului este de a "participa" la structura personalității, prin urmare și la structura realității energetice ultime. Nu avem de-a face cu o nediferențiere a planurilor, cu o reducție a conștiiței la fiziologie și a acesteia la fizico-chimic. Este vorba
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca unitate de echilibru a celor două niveluri ale ființei umane: fizic (natural, energetic) și cultural; adică atunci când completăm ipoteza, cum spune Rădulescu-Motru, cu noțiunea personalității, ea nemaifiind acum "energetistă", pur și simplu, ci "personalist energetică". Prin duplicitatea aceasta de rosturi resemnificative pentru om, aflăm și soluția "salvării" identității sale, chiar în interiorul ordinii de finalitate. Continuitatea formelor de energie în univers este asigurată, potrivit personalismul energetic, de determinismul prin finalitate. Întreaga evoluție a universului, anterioară apariției corelațiunilor de personalitate, are sensul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ajunge în acest punct. Totuși, evoluția se termină pentru șirul de forme pe care le poate lua energia; forma personalizată a acesteia este finală. Dar ea nu este încheiată pentru chipurile personalizării. Acest lucru ne îngăduie să înțelegem cultura și rostul ei. Evoluția este mutată, la C. Rădulescu-Motru, de la natură la cultură. Prima, natura, și-a servit finalitatea; energia-ca-natură a ajuns la forma sa desăvârșită prin personalitate. Dar evoluția continuă în planul noului orizont ontologic, cel al personalizării. Și, de altminteri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acesta, potrivit liniilor de evoluție a energiei, natura își servește propria finalitate. "Viața din natură" nu este finală prin ea însăși, ci devine astfel prin apariția omului, adică prin raportare la noul orizont al personalizării. Natura "transferă" evoluția în cultură. Rostul culturii, potrivit gândurilor lui C. Rădulescu-Motru, face trimitere necesară la această mutație ontologică. Iar omul, ca purtător al personalității, nu este doar punct final al unei evoluții, ci deschizător al unui "loc natural" care preia, pentru a suporta, evoluția lumii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este doar punct final al unei evoluții, ci deschizător al unui "loc natural" care preia, pentru a suporta, evoluția lumii. Lumea va evolua în cultură, nu în natură, datorită formării corelațiunilor de personalitate. Omul trebuie privit ca purtător al rosturilor evolutive ale realității energetice. Și, în urmarea acestei viziuni, trebuie să integrăm antropologia personalismului energetic într-o ontologie. Și este vorba, la propriu, nu numai despre o ontologie a umanului, ci, într-un sens mai apropiat de intenția autorului, despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este spontaneitate, deci libertate); ea este, într-un fel, legată de natură, însușirile sufletului având temei natural-energetic. Prin urmare, munca reprezintă exersarea liberă a unor aptitudini, dar acestea personalizează energia "naturală" (energia-ca-natură). Nu este vorba aici despre o invazie a rosturilor libertății în orizontul naturii, nici despre o "naturalizare" a actelor libere, fenomene care ar putea de-natura atât libertatea, cât și natura. Legătura libertății cu natura, posibilă tocmai pentru că energia este realitatea originară, reprezintă o sinteză realizată în om. Într-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de vreme ce se ordonează în cadrul său structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în mod explicit, nici un a priori în înțeles kantian. Totul se sprijină pe experiență și are sensul experienței. Totuși, eul condiționează emotivitatea, o așază într-un rost și, prin urmare, el premerge emotivității. Este vorba despre un rol întemeietor al eului pentru viața psihică a omului; însă, oarecum, el se află și în afara experienței emotive (psihic-umane, în general); b. personalitatea este și unitate umană a aptitudinilor statornicite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în cel istoric, omul este termen prim. Folosind această idee drept criteriu pentru interpretarea personalismului energetic, constatăm că accentul antropologic are o evoluție în sensul întăririi sale. Lucrarea din sistemul personalismului energetic în care cele două "stări" ale omului (și rosturi ale personalității) se află în echilibru este Personalismul energetic. Persoana omenească nu este o formă de energie printre altele, ci actul desăvârșit al energiei; d. Kant susține că omul își întemeiază acțiunea pe voința liberă; la C. Rădulescu-Motru, voința liberă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trece prin anticipație. Momentul acesta este complex și are, "existențial", semnificația singularizării individului prin eu. Așadar, anticipația se naște pe un fond sufletesc a cărui unitate este eul și care face legătura cu existența energetică, fiind el însuși o energie. Rostul acestui prim moment constă în prevederea cursului reacțiilor sufletești sau în proiectarea memoriei "spre aceea ce are să vină, pentru a preveni un atac sau a-și mări puterea"140. De asemenea, anticipația posibilă prin eu, ca atitudine a acestuia este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
timp condiționează posibilitatea prevederii fenomenelor "fizice"; originea ei se află însă în destin, deși ea și-a pierdut, oarecum, predestinarea, dobândind o natură matematică, evidentă datorită intervalelor egale din care este alcătuită. Realitatea temporală ca destin este "viața" unității sufletești, rostul existențial și calea înscrierii sale în ordinea finalității; "destinul este desfășurarea în timp a fondului sufletesc, cu care vine omul, sau poporul, pe lume"160. Apropierea acestor idei despre timp de cele ale lui H. Bergson este ușor de sesizat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că el reglează conștientizările, că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca atitudine anticipatoare, anticipând întâi propriile reacții, apoi alte evenimente posibile în lume. Dar devenit nucleu al personalității, structurând în jurul său dispoziții sufletești, toate de origine naturală, eul deschide unitatea de existență umană către ceea ce a precedat-o, către natură. Rostul acestor operații este acela de a dezvălui specificul vieții umane, dar și de a exprima faptul firesc al integrării sale în realitatea lumii, acolo unde nu se află singură. Cele două operații semnalează și precaritatea, neîmplinirea, modului-uman-închis-în-sine, dar și posibilitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determinarea lui vine de la personalitățile individuale. De exemplu, tipul de cultură europeană este diferit de cel african datorită diferențelor dintre persoanele ce le alcătuiesc. Dar, deși se revendică de la personalitățile individuale, tipul de cultură este diferit fundamental de acestea în privința rostului aptitudinilor din structura lor. În timp ce primele au forma unor aptitudini stabile, cultura, ca personalitate tip, este alcătuită din aptitudini aflate permanent "în curs de formație". Acest ultim criteriu de distincție între personalitatea individuală și tipul de cultură este necesar nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cultura însăși se va elibera de "comanda socială", devenind viață spirituală veritabilă. Posibilitatea acestei răsturnări vine prin creația eliberată de scopurile desăvârșirii personale și ale desăvârșirii valorilor acestei culturi, scopuri cu care ea este acum împovărată. Criza culturii are un rost inițiatic; ea duce la depășirea antagonismelor dintre creație și cultură și la desăvârșirea omului prin transmutarea lui "în act creator". Iar criza culturală din perioada în care a trăit autorul semnifică, socotește el, voința omului de a trece de la convențional
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
moment necesar în evoluția lumii. Această extindere are ca rezultat transferul tipului dintr-un plan strict social într-unul al energiei universale, fără ca încadrarea lui energetică să-i desființeze vocația socială. De altminteri, aceasta din urmă rămâne ființa sa și rostul său ca formă umană. Cum s-a putut remarca, regăsim și în cazul tipului în cele două ipostaze ale sale schema formală a determinismului prin finalitate. Tipul-cultură limitează spațiul de valabilitate a cauzalității mecanice, afirmând un specific cultural neautarhic, ordonat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de personalizare a energiei, dar ea mai mult decât fiecare dintre acestea, nu are justificare existențială decât prin societate, a cărei evoluție o potențează. Prin urmare, ea este prezentă în lume de la începuturile istoriei, dar nu este valorificată deplin în rostul ei specific, raportat la condiționatul natural: invenția unui nou gen de muncă; și nu este valorizată nici raportat la Necondiționat: formarea caracterului a cărui notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
va respecta regulile desprinse dintr-o teorie personalist energetică asupra omului va fi, afirmă C. Rădulescu-Motru, crearea de caractere (în sens moral). Caracterul este dimensiune fundamentală a personalității energetice. El apare ca o desăvârșire morală aflată în unitate cu conștiința rostului faptelor omenești. Personalitatea mistică (anarhică), "tipul" și personalitatea energetică desfășoară istoria. Ca ipostaze ale personalizării energiei, ele deschid istoria către o variație infinită a tehnicii muncii și aptitudinilor profesionale; o deschid, de asemenea, prin creațiile care îmbogățesc cultura. Fiecăreia îi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
există o perpetuă corespondență îndreptățită tocmai pentru că în lume se află o ființare (o existență) în care natura și cultura sunt împreună, în echilibru (un echilibru funcțional, prin urmare, niciodată perfect); și această existență pe seama căreia este pus un asemenea rost "cosmic" este omul ca personalitate individuală și ca popor. Idealul are, desigur, o "natură" spirituală; dar el este prins, totuși, de sufletul unui popor, nefiind spirit pur. Personalitatea energetică are ceva din ideal (are ceva din natura spirituală), dar ea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
baza principiului energiei, pentru ca însăși natura să-și servească propria finalitate. Abia forma finală a evoluției energiei confirmă sensul personalizării și pe cel al prezenței naturii în evoluția globală a energiei (existenței-ca-energie). Fără personalitatea energetică, evoluția nu ar fi avut rost. Lipsită de finalitate, ea nu ar fi fost decât un șir neînchegat de momente întâmplătoare (sau un mecanism fără noimă). În ea însăși, natura, cu transformările sale, are acest statut. Plasată însă înaintea personalizării, ea devine o etapă necesară a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mediul civilizației. Munca profesionistului este roditoare în sensul creșterii avuției, iar nu în sensul îmbogățirii cu noi moduri de muncă; nu inovația este actul propriu profesionistului, ci munca rutinieră aducătoare de bunăstare materială. Desigur, rezultatul muncii profesionistului nu este fără rost și fără urmări bune pentru om. Tocmai prin el se îmbogățește civilizația și, pe această bază, cresc șansele apariției vocațiilor și sunt optimizate condițiile educației ce are ca scop formarea vocațiilor. Termenul de personalitate energetică manifestă o oarecare ambiguitate. Semnificația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe un temei sufletesc și natural (natura sădește în sufletele oamenilor mari germenii evoluției), dar rolul ei este în sensul întăririi armăturii pe care omul o opune naturii, așadar rolul ei este condiționat cultural. Fapta oamenilor mari este culturală, dar rostul ei este de a reface unitatea natură-cultură. Ideile, ca inovații ale oamenilor mari din prima categorie amintită (oamenii mari ai ideilor), își intră în rolul lor prin orientarea deprinderilor voluntare. Dar numai atunci când oamenii din a doua categorie (oamenii mari
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
raționalizare (conștientizare perpetuă a sensului divin al vieții omenești), muncă profesională. C. Rădulescu-Motru citează lucrarea lui Max Weber pentru a ilustra ideea că faptele religioase ca și cele morale, intelectuale etc. nu sunt doar "manifestări sentimentale", ci sunt purtătoare de rosturi economice; "faptele concrete" (care sunt faptele economice) reprezintă întrupări ale unor deprinderi și, desigur, materializări ale unor energii sufletești. Pentru Max Weber, asceza reprezintă folosind limbajul personalist energetic o energie care nu mai rămâne blocată înlăuntrul sufletului credinciosului (așa cum s-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]