17,957 matches
-
A trebuit să treacă o jumătate de secol pentru ca România, prin noua sa putere, să afirme răspicat: "Ultimele influențe sovietice au fost eliminate prin măsuri ferme la nivelul președinției și guvernului". Vorbele aparțin primului ministru Victor Ciorbea și au fost rostite recent la Bruxelles, generînd o simpatie, greu disimulată, în mai toată presa bună occidentală. Nu și în spațiul mioritic, unde o astfel de declarație incendiară a stîrnit reacții dintre cele mai bizare. Premierul Ciorbea a detaliat, la reîntoarcere, în ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel!), comentarii scrise-audio-video, apărînd încă și acum, după două luni de la închidere. Să fiu serios! Evenimentul anului a fost retrospectiva Baba. Augustul senior al picturii care, după expoziție, a și plecat grăbit, pe neștiutele cărări elizee a ținut să-și rostească pînă la capăt ambiția de a picta singular, de a nu vedea, filosofic-orgolios, ce-i în jur, în jurul bîntuit de isteriile căutărilor fără sfîrșit, oferind șirurilor neîntrerupte de vizitatori din toate ținuturile spectacolul facinant al trecerii acestui trufaș hidalgo printr-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, știam, poetul o cunoscuse, încă ce bine o cunoscuse! L. întrerupe brusc istoria literară, o urmărește hipnotizat pe trăpașă, n-o salută!, doamna C. zîmbește îngăduitor și se îndepărtează. Poetul se-ntoarce dezechilibrat spre mine: da' cini-i? cini-i? Și rostește numele... soției. Îl iau la braț și trecem dincolo, la Continental. Regretatul avocat V., conviv notoriu, nu reținea nume. Era și firesc, într-un fel: îi treceau, de-o viață, la bară, pe sub ochi (prin urechi) mii și mii de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi răspunsul cîtorva miștocari dă București, întrebați, la tarabe, de un reporter BBC, ce cred ei despre așa-zisul plan de eliminare fizică a celui vizat. Să nu reținem, desigur, replica-brici a unuia din ei: e foarte bun, dom'le! rostită amuzat-cinic, ci hlizeala generală a grupului (vai, să ni-l ia, bestiile, pe Neluțu-al nostru!), care, lăsată în voia ei, ar fi ocupat întreaga emisiune londoneză. Auzindu-l, recent, pe rotundul prim-vice pedeserist, anunțîndu-ne că ni se pregătește, nici mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît. Dacă, incitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
total. Dur adesea. Mă repet obsesional. Un exemplar: George Mărgărit, minte briantă, pe cît de doct nutrită, pe-atît de ornamental spurcată. Cînd, în locantă, un pictor hipercorect în toate și iritat de neiertătorul colimator mărgărităresc recurgea la suprema amenințare, Mărgărit rostea notoriu: Mă, T., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Într-o după-amiază îmi intră în atelier (păhă)Ruțu Florea, sculptorul. Criță. Hotărît să-mi aplice, de ce?, lecția dură. Se oprește la un pas și mă somează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de "oglindă a principelui" (Mazilu, Recitind literatura română veche II 228-331), au păstrat și cel mai înalt (ambițios) program politic local. Chiar și mai târziu, autocratul, tot după modelul lui Constantin I, adresează adevărate omilii curtenilor săi - discursuri care se rostesc uneori și în situații nefericite: Șerban Cantacuzino, la mazilirea sa în 1716, ... au făcut un cuvânt minunat pentru zădărniciia lumii aceștiia, după aceastea cerând ertăciune dă la tot norodul și sărutându-I mâna toți. (Însemnările Androneștilor 26, apud Pippidi 58
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ne făgăduim să aveți dumneavoastră și toată țara de la noi dreptate; ... jurându-se și legându-se cu numele marelui Dumnezeu, cum vor sluji domnului lor, cu credință și cu dreptate. (Letopisețul Cantacuzinesc 191) Urările fac parte integrantă din jurământ, fiind rostite după investitura în biserică, în timpul ritualului înscăunării, și în spațiul religios (biserica mare), și în cel laic (la palat sau la casele domnești); ele se referă la dubla natură a puterii supreme de inspirație bizantină, dar totodată și la postura
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să se arate în toată "necesitatea" constituirii sale obiectuale. Căci tocmai aceasta din urmă îi dă sensul pe care faptul întâmplător îl poartă cu sine chiar în orizontul în care sensul său de întâmplare îi domină apariția. Cele câteva enunțuri rostite până acum au deschis deja anumite probleme. Dar în acest moment al discursului, ele mai degrabă sunt bănuite, iar nu recunoscute ca atare, chiar dacă au proiectat două registre de semnificație pentru datele pe care le vizează ca fiind propriul lor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care hotărârea asupra căii de urmat o ia "gânditorul"; iar gânditorul acesta nu poate fi decât un om căruia îi este proprie o unitate de viață plină de făptuiri, rostiri și de gânduri despre ceea ce ar putea el însuși făptui, rosti și despre ceea ce ar putea gândi fără constrângerile exprimate de regulile (formale) de acreditare (justificare) a tuturor manifestărilor sale (ca ființare omenească), în vigoare la un moment dat; un om care deține în proprietatea sa o "lume a vieții", dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a vieții", dar care știe de la bun început că apartenența acesteia la sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul său de existență, de un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alta, situația care ar corespunde trecerii dincolo de orizontul istoric creat de evenimentul în cauză. Momentul anterior evenimentului, corespunzător, într-o oarecare măsură, unei preeminențe a practicilor, în structura căruia se regăseau și faptul de a gândi și faptul de a rosti, este dominat, totuși, de însăși unitatea acestor trei fapte, în sensul nediferențierii lor originar-ființiale (deși se aflau în diferență funcțională), ca "lume a vieții". Termenul grecesc logos exprimă, cred, cel mai bine această unitate originară a faptului de a rosti
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rosti, este dominat, totuși, de însăși unitatea acestor trei fapte, în sensul nediferențierii lor originar-ființiale (deși se aflau în diferență funcțională), ca "lume a vieții". Termenul grecesc logos exprimă, cred, cel mai bine această unitate originară a faptului de a rosti, gândi, făptui 3; în mod direct, el exprimă primele două acte, indirect, pe cel de-al treilea. Logos-ul desemnează nu doar situația ființării omenești anterioară evenimentului evocat, ci și ipostaza pe care au căpătat-o cele trei fapte (a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
3; în mod direct, el exprimă primele două acte, indirect, pe cel de-al treilea. Logos-ul desemnează nu doar situația ființării omenești anterioară evenimentului evocat, ci și ipostaza pe care au căpătat-o cele trei fapte (a gândi, a rosti, a făptui) în unitatea lor dominată, totuși, de gândirea formală -, după eveniment. E drept, situația anterioară acestuia corespundea logos-ului ca atare, întreg (originar), neîmpărțit și "natural", în vreme ce situația ulterioră, doar logos-ului formal, logos-ului de-naturat, scos din propria
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate, cel mai semnificativ. Cum știm, la un limbaj filosofic românesc se lucrează încă, chiar dacă între timp de la primii Cronicari până la ultimele traduceri din câțiva filosofi contemporani care au propus, în reconstrucțiile lor, veritabile reforme ale limbii în care au rostit, constrângându-i pe traducători să inițieze ei înșiși "reforme terminologice", semnificative fiind, de exemplu, traducerile din opera lui Hegel sau din cea a lui Heidegger s-au produs anumite evenimente cu sens propriu-zis filosofic. Am în vedere propunerile terminologice ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele vizează în mod explicit limitele logos-ului formal, evitând, în măsura în care vizează aceste limite, excesele formaliste și "analitice"; b) antropologiile teologice, fiindcă acestea, deși acceptă, încă din premise, formule "onto-teo-logice" predeterminate, mizează, chiar de la nivelul limbajului, pe șansa de a rosti după logos-ul întreg, evitând, tocmai în măsura în care rostesc astfel, capcana ideologiei (a celei religioase, în primul rând), dar, filosofic vorbind, chiar unele excese tehnic-"fenomenologice". Pentru primul fapt, ar fi de amintit lucrările de logică și de ontologie ale lui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal, evitând, în măsura în care vizează aceste limite, excesele formaliste și "analitice"; b) antropologiile teologice, fiindcă acestea, deși acceptă, încă din premise, formule "onto-teo-logice" predeterminate, mizează, chiar de la nivelul limbajului, pe șansa de a rosti după logos-ul întreg, evitând, tocmai în măsura în care rostesc astfel, capcana ideologiei (a celei religioase, în primul rând), dar, filosofic vorbind, chiar unele excese tehnic-"fenomenologice". Pentru primul fapt, ar fi de amintit lucrările de logică și de ontologie ale lui Constantin Noica și cele "epistemologice" ale lui Lucian
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de rostire, nu doar "imaginile" sale de când s-a născut și până azi, îngrijit așezate în albumul său de familie. Demersul ce-și caută deja cumpănirea tinde să se constituie, în ultimă instanță, într-o fenomenologie, pentru că, în privința gândirii-positum, el rostește sau încearcă despre fenomenul noetic (gândirea ca dat), așa cum acesta și-a constituit sensul în vremea noastră trecută, iar în privința gândirii-fenomen, el se prezintă ca act al constituirii de sine a gândirii înseși, în acest act fiind năruită atitudinea noetică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
completa observațiile de mai sus cu altele noi, pe această cale a gândului despre identitate ca "prim principiu". Identitatea astfel înțeleasă cu limitele inerente unei vederi din chiar orizontul judicativului constitutiv poate susține și pe a gândi, și pe a rosti, și pe a făptui, dovadă modelele ontologice ale celor doi filosofi presocratici amintiți mai sus. Dar între momentul (istoric) în care au trăit ei și timpul lui Aristotel s-a petrecut, cum știm deja, un fapt care a trecut principiul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
său; oricum, ca o unitate la care ea este părtașă. Nimicul reprezintă, luând în seamă toate elementele dictaturii judicativului prezente la Aristotel și prezentate în această aplicație, însăși fanta de lumină aruncată pentru a sparge orizontul dictaturii judicativului. Aristotel nu rostește răspicat un asemenea gând, dar reflecțiile sale despre neființă pot fi conduse, prin interpretare, către un asemenea sens. 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică Raționamentul înțelegem din cele spuse mai sus nu este propriu-zis
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
normativă a dialecticii. Analitica și dialectica din sistemul logicii transcendentale se arată mai departe, în primul rând, ca mijloace "critice" aflate la îndemâna unui subiect al cunoașterii bine intenționat, care nu dorește nici să greșească din punct de vedere logic atunci când rostește filosofic sau în alt chip adică să aplice greșit regulile logicii formale în gândirea unei teme (a unui topos) și nici să treacă cu vederea greșelile altora. Așadar, ele nu-și pierd această funcție, după cum am văzut, ba, s-ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a nu fi" ceva ca o ființare. Poate fi însă vorba, pornind de la indicația nimicnicistă din negativitatea lui "nu" și din cea a lui "nici", despre o "existență" (în înțelesul heideggerian; despre Dasein). Căci altfel cum am putea gândi și rosti cu sens despre faptul că "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"?, gând ce corespunde unui "capăt de drum", după mărturisirea lui Heidegger? A fi la capăt înseamnă a împlini, a desăvârși; sau a plini. Dar cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitate, ca "lume". Pe această cale, căpătăm doar certitudinea că dictatura judicativului prin judecată, ca operație constitutivă este o "putere" care gospodărește "fapte" omenești fundamentale: faptul de a gândi, făptuirea însăși; și deasupra lor, în sens judicativ, faptul de a rosti. Odată reconstruit acest sens, ne putem aștepta la deschiderea unei căi prin care timpul însuși să-și arate propria "slăbiciune" fenomenală, neputința sa constitutivă pentru ceea ce se află dincolo de limitele judicativului, așa încât să poată fi gândit ca atare, în însuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o parte, judecata de alta), chiar dacă este doar aparent în acest moment, indică necesitatea unei intervenții care, în absența unei determinări categorice a termenilor-funcțiuni (a pozițiilor logice) de către judecată (logos apophantikos), să regleze tocmai funcționarea lor în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește numai dacă funcțiunile S și P rostesc; de aici, o anumită inversiune a pozițiilor fenomenologice, judecata căpătând o nuanță
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar dacă este doar aparent în acest moment, indică necesitatea unei intervenții care, în absența unei determinări categorice a termenilor-funcțiuni (a pozițiilor logice) de către judecată (logos apophantikos), să regleze tocmai funcționarea lor în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește numai dacă funcțiunile S și P rostesc; de aici, o anumită inversiune a pozițiilor fenomenologice, judecata căpătând o nuanță obiectuală, S și P căpătând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]