17,770 matches
-
numit drept Septimani. Această terminologie este adeseori utilizată incorect pentru Ismailiți, care s-au separat de Septimani și au continuat să creadă în succesiunea ulterioară pe linia Imamatului. În tradiția fatimidă, Imamatul a continuat pe următoarea succesiune: După moartea sa, succesiunea a fost disputată. Malik al-Afdal l-a plasat la succesiune pe fiul mai mic al lui Mustansir, Al-Musta'li. Această succesiune a fost contestată de fiul cel mare al lui Mustansir, an-Nizar, însă acesta a fost înfrânt și a murit
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Ismailiți, care s-au separat de Septimani și au continuat să creadă în succesiunea ulterioară pe linia Imamatului. În tradiția fatimidă, Imamatul a continuat pe următoarea succesiune: După moartea sa, succesiunea a fost disputată. Malik al-Afdal l-a plasat la succesiune pe fiul mai mic al lui Mustansir, Al-Musta'li. Această succesiune a fost contestată de fiul cel mare al lui Mustansir, an-Nizar, însă acesta a fost înfrânt și a murit în închisoare. Această dispută a dus la schisma dintre Nizariți
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
creadă în succesiunea ulterioară pe linia Imamatului. În tradiția fatimidă, Imamatul a continuat pe următoarea succesiune: După moartea sa, succesiunea a fost disputată. Malik al-Afdal l-a plasat la succesiune pe fiul mai mic al lui Mustansir, Al-Musta'li. Această succesiune a fost contestată de fiul cel mare al lui Mustansir, an-Nizar, însă acesta a fost înfrânt și a murit în închisoare. Această dispută a dus la schisma dintre Nizariți și Musta’iliți. Următorii Imami sunt recunoscuți doar pe linie Nizarită
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
responsabili pentru activitatea de lobby față de familia regală daneză și președintele rus Vladimir Putin pentru a permite transferul rămășițelor împărătesei Rusiei pentru a putea fi îngropată alături de soțul ei, împăratul Alexandru al III-lea. Prințul a fost în linia de succesiune la tronul britanic prin strămoașa sa, soția țarului Nicolae I, Charlotte a Prusiei, o descendentă a regelui George I al Marii Britanii, până la căsătoria sa cu o romano catolică. În 1950, Prințul Nicolae și contesa Sveva della Gherardesca (n. 1930), membră
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
de rezolvarea misterelor polițiste virtuale. Când unul dintre slujitorii lor e ucis, ele au ocazia să-și demonstreze talentele detectiviste în realitate. Cu sprijinul fidelului servitor Iago, Diana reușește să dezlege ițele crimei și, astfel, ia o opțiune serioasă în succesiunea la conducerea familiei. Însă clanul Argent este suspectat de Ulanovi că ar ascunde informații despre tehnologia zborului superluminic. Eva reușește să fugă, iar Diana este salvată în ultima clipă de Iago care se dovedește a fi legendarul Jack-din-Sticlă, pe care
Jack-din-Sticlă () [Corola-website/Science/333740_a_335069]
-
și este rareori menționată ca monarh al Angliei. Contele Eustațiu al IV-lea de Boulogne (c 1130 - 17 august 1153) a fost numit co-regent al Angliei de către tatăl său, regele Ștefan, la 6 aprilie 1152, în scopul de a garanta succesiunea la tron (acesta fiind obiceiul în Franța, însă nu și în Anglia). Cu toate acestea, Papa și Biserica nu au fost de acord cu acest lucru, iar Eustațiu nu a fost încoronat. Eustațiu a murit în anul următor la vârsta
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
șeful suprem al Bisericii Angliei și a Bisericii Irlandei. Titlul Elisabetei I a fost de Guvernator Suprem al Bisericii Angliei. Pretendenți disputați Edward al VI-lea a numit-o pe Lady Jane Grey ca moștenitor al său, intervenind ordinea de succesiune stabilită de Parlament în Al Treilea Act de Succesiune. La patru zile după moartea sa, la 6 iulie 1553, Jane a fost proclamată regină, prima din cele trei femei Tudor care era proclamată regină. După doar nouă zile de la proclamarea
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Titlul Elisabetei I a fost de Guvernator Suprem al Bisericii Angliei. Pretendenți disputați Edward al VI-lea a numit-o pe Lady Jane Grey ca moștenitor al său, intervenind ordinea de succesiune stabilită de Parlament în Al Treilea Act de Succesiune. La patru zile după moartea sa, la 6 iulie 1553, Jane a fost proclamată regină, prima din cele trei femei Tudor care era proclamată regină. După doar nouă zile de la proclamarea sa, pe 19 iulie, Consiliul Privat a inversat taberele
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
se poată cunoaște. La 5 octombrie 1740 împărăteasa Ana a adoptat noul ei născut Ivaan și la proclamat ca moștenitor al ei la tronul Rusiei. La câteva zile după această declarație, împărăteasa a murit (28 octombrie 1740), lăsând indicații în legătură cu succesiunea și numindu-l pe favoritul ei Ernest Biron, Duce de Courland, ca regent. Biron era detestat de poporul rus și după ce el a amenințat-o cu exilul în Germania pe Anna și pe soțul ei, Anna Leopoldovna n-a avut
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
Ating dimensiunile adulților la 5 luni. În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
a fost rănit mortal când o ghiulea i-a retezat piciorul drept. Pe 18 martie 1677 De Ruyter a avut parte de funeralii de stat elaborate. Trupul său a fost îngropat la Nieuwe Kerk (Biserica Nouă) din Amsterdam. În 1679, succesiunea la postul de comandant i-a revenit lui Cornelis Tromp. De Ruyter era foarte respectat de marinarii și soldații săi care foloseau pentru el termenul afectiv de "Bestevaêr" ("Bunic"), atât datorită faptului că nu ținea cont de ierarhie (el însuși
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
la Asediul de la Namur. A rămas pe câmpul de luptă până la sfârșitul războiului în 1697, de afacerile principatului ocupându-se mama sa, prințesa văduvă Henriette Catherine. Cariera militară ca important comandant a lui Leopold a început odată cu izbucnirea Războiului de Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut gradul de general-locotenent
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
Prințul (1669 - 13 septembrie 1705) a fost mareșal în armata austriacă. Este cunoscut pentru cariera sa militară în Spania Habsburgică ca vicerege al Cataloniei (1698-1701), șeful armatei austriece în Războiul Spaniol de Succesiune (1701-1705) și guvernator al Gibraltar-ului în 1704. În Apania este cunoscut ca Jorge de Darmstadt și în catalană ca Jordi Darmstadt. Născut la Darmstadt, Hesse, Germania în 1669, Georg Ludwig de Hesse-Darmstadt a fost al treilea fiu al lui Ludovic
Georg de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334740_a_336069]
-
cauzat de tentativele de expansiune ale rușilor la Marea Neagră precum și incursiunile tătarilor crimeeni în Ucraina. Acestea au fost aceleași motive care au dus și la alte conflicte în trecut. Țarina Ana a Rusiei a participat cu succes la Războiul pentru Succesiunea Poloniei și l-a impus pe tronul polono-lituanian pe August al III-lea. Ostilitățile au luat sfârșit printr-un acord semnat în 1735, dar acest conflict și rezultatul său a creat tensiune la Constantinopol. Un alt pretendent la tronul polon
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
dar acest conflict și rezultatul său a creat tensiune la Constantinopol. Un alt pretendent la tronul polon, Stanisław Leszczyński, fusese susținut și de Franța, care la rândul său era în bune relații cu sultanul Mahmud I. După încheierea Războiului de Succesiune, Rusia și-a reorientat spre sud politica externă. În cadrul , Rusia a obținut unele teritorii persane, dar s-a arătat dispusă să renunțe la pretenții în schimbul unei alianțe antiotomane. Drept casus belli, Rusia a folosit raidurile tătărești în Ucraina și a
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
săi au fost ocupați cu alte războaie. La est, Persia lui Nadir Șah a dus mai multe războaie cu vecinii înainte de a fi asasinat. La vest și la nord, Austria și Rusia au fost implicate mai întâi în Războiul de Succesiune Austriacă din 1740-1748 și apoi în Războiul de Șapte Ani din 1756-1763. Pentru puterea Imperiului Otoman, aceasta nu a fost un fenomen favorabil, armata sa rămânând în afara conflictelor europene și nemodernizându-se într-o perioadă în care s-au dezvoltat
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
de tibie și fibulă. În a 6-a săptămână debutează - la nivelul metatarsienelor condrificarea, cea de doua etapă a scheletogenezei, care va continua în cea de-a 7-a săptămână (embrion de 22-24 mm). Regiunea talusului se va condrifica - în succesiune aproximativă, după metatarsienele 2-5 și cuboid, înainte de primul cuneiform, primul metatarsian și falange, relativ concomitent cu calcaneul precum și cu al doilea și al treilea cuneiform. În a 8-a săptămână (embrion de 25-30 mm), la finalul căreia se trece din
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
statutul metresei și a fiicei sale, în ciuda promisiunii făcute, Georg Wilhelm și-a legitimizat fiica și s-a căsătorit cu Eleanor. Acest lucru a alarmat rudele sale, daca Georg Wilhelm urma să aibă un fiu, urma o criză serioasă de succesiune. În 1682 părinții lui George Louis au fost de acord cu căsătoria pentru a evita incertitudinile și disputele. Căsătoria tinerilor a avut loc în 1682 și în anul următor s-a născut un fiu. În 1714, George Louis va urca
Georg Wilhelm, Duce de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/334801_a_336130]
-
să aibă moștenitori pe linie masculină, el avea doar două fiice: Anna și Maria. În ducat acționa Legea Salică însă ducele a decis s-o nominalizeze pe fiica cea mare moștenitoare și să proclame legile care ar fi permis și succesiunea ducatului pe linie feminină. Aceastră inovație nu a fost acceptată de membrii seniori ai dinastiei, care erau ceilalți potențiali succesori. Georg Wilhelm era cel mai în vârstă dintre pretendenții la conducerea ducatului. La scurt timp după moartea ducelui Julius Franz
Georg Wilhelm, Duce de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/334801_a_336130]
-
să pună capăt visurilor sale coloniale și maritime. Fouquet alege definitiv serviciul de stat. Din fericire pentru el o echipă ministerială ține locul regelui Ludovic al XIII-lea și după moartea acestuia, a regentei Ana de Austria. Jules Mazarin preia succesiunea de la Richelieu și devine noul șef al lui Fouquet. În 1644 a fost numit intendent de justiție, poliție și finanțe la Grenoble, prin decizai personală a regentei. Este o poziție dificilă pentru un tânăr cu puțină experiență, care în plus
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
lordul Loudon cu generalul maior James Abercrombie. Nici unul dintre aceștia nu avea experiență. În mai au sosit întăririle franceze conduse de generalul maior Louis Joseph de Montcalm, Chevalier de Levis și colonelul Francois-Charles de Bourlamaque, toți veterani ai Războiului de Succesiune Austriac. La 18 mai, Anglia a declarat război Franței, războiul extinzându-se din Europa. Guvernatorul Vaudreuil, care își nutrea ambiția de a deveni comandantul suprem francez, a acționat în timpul iernii. Cercetașii au raportat lanțul slăbit de aprovizionare britanic, așa că a
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
printr-un program întărit de semnături puneau bazele Partidului Național Liberal. Programul menționat, publicat la data de 4 iunie 1875 în “Alegătorul liber”, nu era o expunere de principii doctrinare, ci o consemnare a unor obiective concrete din perspectiva unei succesiuni guvernamentale. Se accentua astfel dezvoltarea “bunei stări a claselor muncitoare” prin ocrotirea muncii și avutului acestora, combaterea legii tocmelilor agricole spoliatore pentru țărănime, împroprietărirea însurățeilor de la sate și a “mahalagiilor” din orașe, dezvoltarea învățământului public, autonomie comunală. Reuniunile de la Mazar
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
bunurile sale unei mănăstiri ! Cu toții sunt cuprinși de amărăciune și indignare. În mijlocul vacarmului general, tînărul propune să fie chemat țăranul , renumit pentru deșteptăciunea sa. Rinuccio o iubește pe frumoasa Lauretta, fiica lui Schicchi, și sperase că, primind o parte din succesiune, s-ar fi putut numaidecît însura cu ea. (Arie). La chemarea lui Rinuccio, Gianni Schicchi a și sosit împreună cu fiica sa. Rudele îl primesc cu răceală, astfel că Gianni vrea să plece numaidecît. Văzând supărarea tatălui ei, Lauretta îl roagă
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
principe de coroană) a fost titlul purtat în Regatul României de succesorul la tron. Statutul de principe moștenitor presupunea o sumă de îndatoriri protocolare, cât și dreptul la o listă civilă. Articolele 83 și 84 din Constituția din 1866 reglementau succesiunea la tron, care se făcea din bărbat în bărbat, femeile și urmașii lor fiind excluși în perpetuitate (vezi legea salică). Calificativul asociat acestui titlul era „Alteța Sa Regală” (prescurtat ASR). Primul principe moștenitor a fost Ferdinand din casa Hohenzollern-Sigmaringen. El a
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
Hohenzollern-Sigmaringen) nu a avut decât o fată care a murit la vârsta de patru ani, iar constituția din 1866 prevedea că la tron urmează membrii masculini ai familiei HS. Întrucât tatăl lui Ferdinand și fratele său mai mare au refuzat succesiunea, Ferdinand a devenit urmașul tronului, mutându-se în 1889 în România. Prin "Legea pentru dotațiunea Principeluĭ Moștenitor" din 31 decembrie 1892, lui Ferdinand i s-a stabilit o dotație anuală de 300.000 de lei. Principele Carol s-a născut
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]