18,258 matches
-
israelian, originar din Basarabia. s-a născut în colonia agricolă Mărculești din Basarabia, pe atunci parte a Imperiului Rus. El era fiul unic al lui Sară și Shimshon Kuperstein, aparținând unei familii evreiești numeroase din care proveneau jumătate din locuitorii așezării. Tatăl era unul din urmașii rabinului Shimshon din Ostropoli care împreună cu obștea lui căzuseră victime actelor sângeroase din timpul Răscoalei lui Hmelnițki.Shimshon Kuperstein era un comerciant luminat, dintre primii membri ai mișcării presioniste „Hovevei Tzion” și apoi, ai mișcării
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
la granița cu județele Neamț și Harghita, pe cursul mijlociu al râului Bistrița, în partea de sud-est a bazinului Dornelor. Șoseaua națională DN 17B Vatra Dornei - Piatra Neamț tranzitează localitatea. Broșteni se află în partea nordică a Carpaților Orientali, fiind o așezare tipică de munte. Iată cum descrie Ion Creangă (care a locuit și învățat pentru o scurtă perioadă la Broșteni) această localitate în opera sa, "Amintiri din copilărie": "„Și satul Broștenii fiind împrăștiat, mai ca toate satele de la munte, nu se
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
a vândut-o lui Constantin Balj. Începând cu 1877 comuna Broșteni a devenit proprietatea lui Carol I, domnitorul țării, prin cumpărare de la Balj. După intrarea Broșteniului în stăpânirea Casei Regale, au fost construite căi rutiere județene și naționale spre aceste așezări și s-a dezvoltat mineritul. În anul 2004 comuna Broșteni a fost ridicată la rangul de oraș. Biserica de lemn din Broșteni a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Există mai multe variante în ceea ce privește datarea
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
și Mării Tortoniene ce acopereau atunci nordul Moldovei. În recif s-au format peșteri de diverse dimensiuni în care s-au descoperit oase fosilizate de urși de cavernă, lei, rinoceri, mamuți, zimbri etc. În una dintre peșteri se află o așezare umană datată din era paleolitică și mezolitică. În sedimentele ei, la adâncimi de peste 5 metri, s-au găsite rămășițe pietrificate ale animalelor și instrumente de lucru din piatră. Pe recif s-au păstrat urme ale unei cetăți din neolitic, apărată
Cheile Butești () [Corola-website/Science/329992_a_331321]
-
se află o altă biserică de lemn, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Bogdănești este o așezare de vechi răzeși, aflată în apropierea primei capitale a Moldovei, Baia. În această localitate, în jurul anului 1363, voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365), împreună cu doamna Maria, a zidit o mănăstire denumită Schitul Bogdănești (sau Bogoslovul), pentru a servi drept biserică
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
relevat în mod similar în județul Hotin un consistent procent de ucraineni de 41,6% din totalul locuitorilor. În nordul ținutului trăia o masă compactă de ruteni, care se continua cu masa ucraineană din Podolia de dincolo de Nistru. Înspre sud, așezările ucrainene se răreau, astfel încât în Soroca și Bălți, ajungeau cu totul izolate. Într-un context în care relațiile diplomatice cu Rusia erau rupte din inițiativa statului slav și unirea teritoriului basarabean cu România nu era recunoscută de către aceasta, menținerea ordinii
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
la Haifa.A parcurs Țară Sfântă în lung și în lat și a fost captivat în mod deosebit de regiunea Gilead din Transiordania, considerând-o cea mai propice pentru reașezarea evreilor. Era convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A mers la Istanbul pentru a susține această cauză în fața autorităților otomane pentru a le obține consimțământul la o concesiune teritorială în nordul Palestinei. A obținut la început un acord al guvernului otoman
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând negocierile cu otomanii, a reușit să atragă interesul ministrului turc al afacerilor externe, Said Pasă, care voia să lege planul de așezare a evreilor cu proiectul construirii unei căi ferate care să traverseze Palestina. În condițiile deteriorării relațiilor otomano-britanice, din cauza situației în Egipt, Oliphant a trebuit însă să înceteze din nou demersurile. Întors în Palestina, Oliphant și-a construit o casă la
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. În epoca bizantină, în timpurile talmudice și până în perioada dominației califilor arabi a ființat aici un sat evreiesc. Ruinele acestuia au fost descoperite în anul 1885 de către Laurence Oliphant. într-o vreme când așezarea nu era locuită decât sporadic. Umma al-Kanatir înseamnă în limba arabă „Mama arcurilor”. Denumirea vine de la trei arcuri monumentale de bazalt construite deasupra a trei bazine în care se aduna apa izvorului Eyn as-Sufeira din apropiere. Din cele trei arcuri
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud, în legătură cu un învățat Amora, Shimon Kamtria, din secolul al III-lea e.n. menționat în Talmudul Palestinian (Ierusalimitean), în Brahot 9:2, 13d. sau Tosefta,Shviyit d,10. Elazar Lipa Sukenik propunea o altă ipoteză, după unul din
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
fragment de relief reprezentând o Menora, o dovadă pozitivă a caracterului sinagogal al construcției. Au urmat noi excavări în 2005 și ]n 2007 - anastiloza, adică reconstituirea a poziției exacted inițiale a elementelor desprinse din clădire. După opinia lui Tzvi Ilan așezarea era unul din cele nouă orășele evreiești din aria Susita, care nu au fost identificate nominal, poate „Ein Hashaar” (Izvorul porții), din cauza arcurilor izvorului care dădeau impresia unei porți. 150 metri sud de sinagogă , în afara bazinelor naturale formate din izvorul
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
nivel din cele două ale sinagogii antice. Satul Umm al-Kanatir se afla pe trepte de stânci,pe malul de răsărit al Wadi ash-Shabib, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. Casele satului sirian erau clădite peste ruinele localității antice. Ruinele așezării antice se întind pe o suprafață de 3 hectare {30 dunam).
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
început să se transforme în Sfântul Imperiu Roman, regiunile vechilor triburi au căpătat tot identități, în funcție de diviziunile regatului, alături de Lotharingia (Francia de Mijloc propriu-zisă). Spre deosebire de ducatele ulterioare, aceste entități nu erau definite prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea de așezare a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali. Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
și executați în ziua de 7 decembrie 1724. Orașul Toruń a fost construit de cruciații germani ai Ordinului Teutonic în apropierea unui mai vechi oraș al slavilor. În 1223 orașul a primit privilegiile prevăzute de legea Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
Sztum este un oraș situat în partea centrală a Powiślei, o regiune de-a lungul malurilor Vistulei inferioare. În epoca medievală, așezarea a fost scaunul conducătorilor, care guvernau tărâmurile Aliem, care făceau parte din vechea Pomezania Prusacă. O mențiune veche a unui lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost capturat
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-au subordonat ordinului dat de regele polon, Władysław Jagiełło și au predat castelul. De la 1416, după o extindere, castelul a devenit rezidența de vară a Marelui Maestru a Ordinului. În același an, o așezare situată pe o insuliță de pe râul din apropiere, i-au fost acordat privelegii de către Marele Maestru al Ordinului, Michael Kuchmaister von Stemberg. În timpul războiului de 30 de ani, trupele poloneze fără de succes au asediat castelul timp de 6 săptămâni. Abia
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
cruzime în unul din cele 2 lacuri de lângă oraș sau în mlaștinile din apropiere. În mai puțin de un an, castelul s-a reîntors la Cavalerii Teutoni, fiind recuperat de trupe compuse din mercenari. Odată cu dezvoltarea castelului, se dezvolta și așezarea de lângă zidurile acestuia. Mai apoi aceasta s-a dezvoltat într-un oraș, primind mai întâi dreptul de deține piețe obișnuite, care au contribuit mult la dezvoltare. În secolul 16, Ryn a devenit un centru de administrare a localităților din împrejurimi
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
exponate, 1500 de fotografii, peste 200 de note informaționale biografice și istorice, dar și hărți, filme, cronici, aranjate în ordine cronologică și în funcție de subiecte. Aranjarea expoziției se bazează pe folosirea cât mai eficientă a imaginilor, a luminii și a sunetelor. Așezarea exponatelor și utilizarea acestor efecte creează o atmosferă ce îl aduce pe vizitator mai aproape de realitatea insurecției. Punctul central al muzeului este un monument de oțel, care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
8.3 °C. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Ananiev era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%). La 1 octombrie 2011 populația raionului era de 28,134 persoane. În total există 33 de așezări. Potrivit recensământului ucrainean din 2001, populația raionului era de 32,537 locuitori. Structura etnică:
Raionul Ananiev () [Corola-website/Science/328152_a_329481]
-
8.2 °C. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Balta era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și română (%). La 1 octombrie 2011 populația raionului era de 43,158 persoane. În total există 42 de așezări. Potrivit recensământului ucrainean din 2001, populația raionului era de 48,604 locuitori. Structura etnică:
Raionul Balta () [Corola-website/Science/328162_a_329491]
-
israeliene de la intrarea în sat, acestea răspunzând cu gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc. Sute de persoane îndoliate au participat la funeraliile palestinianului ucis în Hebron, la 20 noiembrie. După înmormântare, mai mulți tineri protestatari s-au apropiat de o așezare israeliană de lângă Piața Bab Al-Zawiya, ceea ce a dus la ciocniri cu forțele israeliene. Aproximativ 40 de palestinieni au fost răniți. În orașul Nablus, sute de protestatari au fluturat steagul Hamas. Intrarea în Bani Naim a fost închisă de armata israeliană
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilavului, arată că Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de «Lampă a lui Aladin» care împlinește dorințele deținătorului, de la un parizer cu soia la un ospăț nupțial, e descoperită în satul oltenesc Sadova. Piatra miraculoasă, care ar putea rezolva sau complica problema energetică pe plan mondial proiectează în pașnica așezare nenumărați «străinoși»: agenți CIA, un grup neonazist, samurai niponi, boșimani africani ba chiar și mafia ruso-americană, care pune în circulație cea mai periculoasă armă: o blondă platinată. Ca răspuns la această invazie, Leana organizează o nuntă la care participă, ca
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
sarazinilor din Emiratul de Sicilia. În timpul luptelor, el s-a aflat de obicei alături de Guillaume Braț de Fier, comandantul trupelor normande și primul conte normand de Apulia. După divizarea operată la 1042, Petru a fortificat regiunea din jurul Trani, construind noi așezări la Andria și Corato și refortificând Bisceglie și Barletta, după cum consemnează cronica lui Guglielmo de Apulia. În 1046, s-a înregistrat primul atac al său asupra Trani, el reușind să captureze suburbiile și împrejurimile, dar nu și cu orașul în
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]