18,277 matches
-
al patrulea lord de Aubigny (n. 1452 - d. 15 iunie 1508) a fost un militar francez, comandant al "Garde Écossaise" (Gardă scoțiana) și diplomat scoțian. Berault intra în "Garde Écossaise" și devine conte de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
n. 1452 - d. 15 iunie 1508) a fost un militar francez, comandant al "Garde Écossaise" (Gardă scoțiana) și diplomat scoțian. Berault intra în "Garde Écossaise" și devine conte de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
militar francez, comandant al "Garde Écossaise" (Gardă scoțiana) și diplomat scoțian. Berault intra în "Garde Écossaise" și devine conte de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este numit locotenent general al regelui
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
Écossaise" și devine conte de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este numit locotenent general al regelui din Napoli în martie 1494, iar mai apoi guvernator al Calabriei și contabil de Napoli
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este numit locotenent general al regelui din Napoli în martie 1494, iar mai apoi guvernator al Calabriei și contabil de Napoli. A participat la bătălia
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este numit locotenent general al regelui din Napoli în martie 1494, iar mai apoi guvernator al Calabriei și contabil de Napoli. A participat la bătălia de la Terranova în
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
(n. 1 septembrie 1453, Montilla - d. 2 decembrie 1515, Granada) a fost un general spaniol, Mare Căpitan al regatului Neapolelui până a devenit vicerege al lui Ferdinand al II-lea de Aragon în același oraș între anii 1504-1506 și duce de Terranova, Montalto, Andría, Santángelo și Sessa. A reorganizat armata spaniolă în curs de dezvoltare și tacticile
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. Gonzalo de Córdoba a fost un comandant militar important în timpul războaielor italiene. A deținut comanda în Italia de două ori, câștigând titlul de Mare căpitanului. Războaiele italiene au început cu invazia franceză a regelui Carol al VIII-lea al Franței în Italia cu 40.000 de oameni pentru a-și asigura succesiunea dinastică la tronul napolitan. În 1495, monarhii catolici au decis să-l susțină
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
nouă formație, împărțind infanteria spaniolă în lupta, centrul formației format din lăncieri, iar flancurile din arme de foc, numită colunella - formația originală străpunge și trage. Francezii au fost învinși în 1498 și obligați să se retragă în Franța. Când marele căpitan a reapărut în Italia a trebuit prima dată sarcina de a-i conduce pe turci din Cefalonia, împreună cu "condottieri" Pedro Navarro, ajutând marina venețiană să recucerească castelul Saint Georges pe 25 decembrie 1500, ucigând 300 de persoane, inclusiv liderul născut
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
Tratatul secret de la Granada, Córdoba a fost ales pentru a comanda partea spaniolă în coaliție. După ce Ferdinand al II-lea de Neapole a abdicat, francezii și spaniolii s-au angajat într-un război de gherilă în timp ce negociau împărțirea regatului. Marele Căpitan s-a trezit acum cu o armată mult mai mare numeric asediind Barletta. Războiul a fost împărțit în două faze foarte similare una de alta. Spre sfârșitul anului 1502 și în prima parte a lui 1503, spaniolii au fost asediați
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
expulzarea totală a francezilor din Regatul de Napoli. Córdoba fost numit vicerege de Napoli în 1504, stârnind gelozia lui Ferdinand al II-lea de Aragon, incitând condamnări pentru corupție datorită cheltuielilor sale risipitoare ale Trezoreriei Publice pentru a-și recompensa căpitanii și soldații săi. Moartea reginei Isabelei I de Castilia în 1504 l-a privat de un prieten și protector, fiind rechemat în 1507. Ferdinand l-a lăudat cu titluri și cuvinte frumoase, dar l-a lăsat fără activitate pentru tot
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
echipate rudimentar nu erau capabile de a aproviziona eficient o armată modernă. În anul 1860, ministrul de război de la vremea respectivă, generalul Ioan Emanoil Florescu, a decis să-l trimită în Belgia, la o fabrică de armament din Anvers, pe căpitanul de artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de fabricație a muniției, în vederea înființării unei fabrici similare în Principatele Unite. În 1861, căpitanul Herkt s-a întors din Belgia cu un proiect privind construirea unei "capsulării". Acesta a fost aprobat
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Emanoil Florescu, a decis să-l trimită în Belgia, la o fabrică de armament din Anvers, pe căpitanul de artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de fabricație a muniției, în vederea înființării unei fabrici similare în Principatele Unite. În 1861, căpitanul Herkt s-a întors din Belgia cu un proiect privind construirea unei "capsulării". Acesta a fost aprobat de domnitorul Cuza, care a decis înființarea „Direcției stabilimentelor de material de artilerie”. Avansat în grad, maiorul Herkt a ocupat funcția de director
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
numai alte opt neamuri de baron. El a fost timp de 13 ani singurul reprezentant al Bucovinei acolo. Apoi a devenit și arhiepiscopul Silvestru Morariu Andrievici membru în acest organ. În 1870 el a fost ales pentru prima dată în calitate de căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. În cuvântarea sa de inaugurare a sesiunii dietale declara, că va avea dea pururea în vedere, ca țării sale, Bucovina, și populației ei autohtone românești, să se asigure în Austria acea reputație, care i se cuvine
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
cavaler de Zotta precum direcțiunii fondurilor de religie ortodoxă bucovinene, permiterea înființării unei societăți pe acțiuni (S. A.) sub numele de "Asociația de Petrol Bucovina" cu sediul în Cernăuți și a aprobat statutele acesteia. A fost destinat din nou cu funcția căpitanului țării dupa victoria asupra lui Anton Kochanowski von Stawczan în 1884 și decorat cu înaltul Ordin Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a. În discursul său inaugural a cerut recunoașterea juridică a limbii române și rutene ca
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
misiune este de a crea o hartă "maritimă" cu ajutorul viitorului pe care femeia îl citește în palmele piticilor care formează "marea". Dar călătoria ia o turnură catastrofală atunci când rezervele de hrană pentru pitici sunt sabotate, iar nava este sortită naufragiului. Căpitanul, Sirce, David și una dintre pescuitoarele de perle reușesc să se salveze cu ajutorul unor scafandre rezistente în fața furiei piticilor și ajung pe insula Alusni. Acolo este punctul terminus al pelerinajului, dar și revelația legată de legenda care-l înconjoară. Homakaido
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
la un preț mai mic, înainte ca știrea să fie publicată în presă. În primul său voiaj din 1912, eroul filmului, primul ofițer Peterson (Hans Nielsen), care era de origine germană, este prezentat în timp ce îl roagă pe bogatul și snobul căpitan al vasului să reducă viteza, dar el îl refuză și Titanicul se lovește de un iceberg. Pasagerii de la clasa întâi se comportă ca niște fricoși, în timp ce Peterson împreună cu alți camarazi germani își păstrează calmul și încearcă să salveze sute de
Titanic (film din 1943) () [Corola-website/Science/328700_a_330029]
-
o tânără care ar fi fost lăsată în cabina sa să moară de către mama ei britanică. În cadrul unei anchete a dezastrului, Peterson depune mărturie împotriva lui Ismay, condamnându-i acțiunile. Însă Ismay este achitat de acuzații, vina fiind pusă pe seama căpitanului Smith decedat în naufragiu. Produția filmului Titanic a înfruntat nenumărate dificultăți, cauzate de diferențe de creativitate și frustrările generale din timpul războiului. În timpul filmărilor, cerințele lui Salpin au necesitat multe resurse financiare, pe care Goebbels i le acorda deși acestea
Titanic (film din 1943) () [Corola-website/Science/328700_a_330029]
-
luptei și făcîndu-și datoria, așa cum era foarte probabil, că ce s-a întors împotriva noastră putea fi într-un mod diferit"". Scoțienii, care apărau încă podul, refuzau cu încapățînare sa se retragă, și au suferit cele mai grele pierderi. Detașmentul căpitanului Perrine Grasse ceva timp a mai urmărit fugarii, provocând daune suplimentare în timp ce armata engleză a intrat Cravant.
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Cantemir bei. În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru și Simeon Bârnovă îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești. Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului, pribegise prin străinătate
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
de țăranca Anița, o fată simplă, dar cinstită. Liniștea nu ține mult, iar la începutul primăverii anului 1614 Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar boierii trădători prinși sunt uciși, cu excepția armașului Nicoriță căruia i se scot
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
lor pământ pentru a-și întregi moșia sa. Tudor Șoimaru îi spune boierului că nu înțelege judecata lui, iar Orheianu ridică buzduganul pentru a-l lovi așa cum făcuse cu ani în urmă și cu tatăl său. În acel moment, fostul căpitan de oști scoate sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe mormântul lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
în timpul lui tătarii lui Cantemir n-au atacat Moldova. Magda Orheianu a pribegit tot restul vieții prin țări străine, trăind cu amintirea dragostei ei din tinerețe față de tânărul oștean din Șoimărești. Codrii Orheiului au dispărut. Răzeșii șoimăreșteni în frunte cu căpitanul Tudor au fost prigoniți, dar au rezistat cu dârzenie. Urmașii lor au pierdut însă pământurile, fiind siliți să se supună puterii. În final, naratorul mărturisește: "„Bunicii mei sunt strănepoții acelor oameni. Și această istorisire de acum trei sute de ani, din
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
roman nou a fost intitulat "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" (1929). "Zodia Cancerului" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Cele două romane sunt legate între ele prin prezența personajului Tudor Șoimaru, ce evoluează dintr-un căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, care-i cere voievodului
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Serecki (Graf Georg Wassilko von Serecki) (n. 17 februarie 1864, Berhomet pe Siret - d. 24 martie 1940, Cernăuți) a fost un politician și patriot român din Imperiului Austro-Ungar, membru ereditar al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. După Primul Război Mondial a fost deputat în Parlamentul României, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Ducatului Bucovinei. Deasemenea a fost deputat în Consiliului Imperial (Reichsrat) și în Dieta Bucovinei. Gheorghe Wassilko a
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]