18,794 matches
-
un oraș-cetate. În aceste țări-voievodate, existau mai multe cetăți, centre militare, dar și economice: Cluj, Țeligrad (Blandiana), Bălgrad (Alba Iulia), Morești, Moigrad, Morisena (Cenad), Orșova. Cetățile adăposteau garnizoane însemnate, sprijinul și forța căpeteniilor politice, se aflau aici slujitori care încasau dările de la locuitori (populație) și judecau neînțelegerile dintre supușii lor. Armele folosite de cetele militare, în secolele X-XI, erau: coifuri de piele sau metal, scuturi sau paveze, cămăși de zale sau veste de piele, arcuri și săgeți, săbii, topoare de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o populație rurală, păstori și agricultori, dar și pe orașele implicate în comerțul din regiune. Relațiile formațiunilor din sud cu populația din nordul Dunării aveau și o motivație militară, rezistența împotriva Imperiului și mai ales a fiscului bizantin, care pretindea dări în bani pentru întreținerea armatei și a curții. Aici, la Dunăre, nu doar geograful arab Edrisi, dar și bizantinii vorbesc despre "multe și mari orașe", cronica rusă face mențiune despre cele "80 de goroduri" dunărene, prevăzute cu elemente de autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nobiliar în seniorie, stăpânire de pământ înzestrată cu atribute ale puterii publice, prin intermediul imunităților, prin care s-a transferat treptat o parte a puterii statului asupra stăpânirii de pământ. În 1267, prin privilegiul regal, oamenii senioriilor erau scutiți de orice dări, plăți, rechiziții și găzduiri în favoarea seniorilor. În secolul următor, în 1324, Carol Robert a acordat o nouă și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a puterii statului asupra stăpânirii de pământ. În 1267, prin privilegiul regal, oamenii senioriilor erau scutiți de orice dări, plăți, rechiziții și găzduiri în favoarea seniorilor. În secolul următor, în 1324, Carol Robert a acordat o nouă și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost asemănătoare cu aceea a sașilor. Secuii, instalați în sud-estul Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii, crescători de vite, erau datori să achite regalității dări în animale, în 1256, regele Bela IV vorbește deja despre darea (zeciuiala) "Siculorum et Olachorum". Istoria secuilor în Transilvania, spune Ș Papacostea, este aceea a unei progresive teritorializări a unei societăți gentilice și a unei evoluții lente spre forme de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii, crescători de vite, erau datori să achite regalității dări în animale, în 1256, regele Bela IV vorbește deja despre darea (zeciuiala) "Siculorum et Olachorum". Istoria secuilor în Transilvania, spune Ș Papacostea, este aceea a unei progresive teritorializări a unei societăți gentilice și a unei evoluții lente spre forme de organizare seniorial-feudale. În secolul al XIII-lea, sistemul de organizare la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un comite în fruntea provinciei lor, erau liberi să-și aleagă preoții și le plăteau decima. Ei puteau circula liber cu mărfurile lor în regat, aveau dreptul să exploateze anual sarea (de trei ori câte opt zile), fără plata vreunei dări. Cel mai important articol, pentru sași, era interdicția de a se acorda domenii nobilimii în teritoriile locuite de ei. Ei obțineau dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" împreună cu aceștia. Privilegiile acordate sașilor din ținutul Sibiului a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de starea materială a familiilor. La adunările comunității participau toți bărbații-ea avea ca jude pe greavul cu funcție ereditară și un primar ales periodic. Sistemul agricol amintit, ca și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jud. Brașov), alături de care cavalerii și-au construit cetăți și orașe de lemn, pentru apărarea împotriva cumanilor. Având în vedere misiunea lor principală, de apărare a sud-estului Transilvaniei, cavalerii erau scutiți de obligația de găzduire a voievodului Transilvaniei, de orice dări, inclusiv de dinarii liberi și de pondere, iar ei nu puteau fi judecați de nici o instanță în afara celei regale, având dreptul de a-și alege judele propriu care să împartă dreptatea. În plus, cavalerii erau scutiți de prezența monetarilor (a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-ar așeza acolo (Ibidem, p.157-158). Acest privilegiu, reflectând drepturi la dijme ce nu proveneau nici de la secui și nici de la unguri, reprezintă încă un argument pentru existența populației românești în Țara Bârsei, care era obligată la plata unor dări.50 Dar nu a trecut mult timp și un conflict a izbucnit între regele Ungariei și Ordinul teuton, încât dania din 1211 a fost anulată. Însă, în urma intervenției papale, regele Andrei a revenit asupra hotărârii sale, a repus pe cavaleri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra hotărârii sale, a repus pe cavaleri în drepturile din 1211 și le-a acordat chiar facilități noi, confirmându-le privilegiile pe care cavalerii și le îngăduiseră singuri spre prejudiciul regatului ungar. În confirmarea daniei, acordată înainte de 7 mai 1222, darea față de vistieria regală (aur și argint) era stabilită la jumătate, iar în locul orașelor și al cetăților de lemn li se îngăduia să-și construiască orașe și cetăți de piatră. În același timp, în confirmarea din 1222, cavalerilor li se permitea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Volga la Atlantic) urma să fie cucerită de mongoli. Obiectivele mongole nu erau identice pentru toate teritoriile vizate de expediție: ținuturile de câmpie prielnice păstoritului intensiv urmau să fie ocupate efectiv, iar din alte teritorii urma să se perceapă dări periodice (tributuri). Expediția militară mongolă împotriva Europei, organizată sub Ogodai, a fost, prin anvergura ei și prin forțele implicate, una din cele mai mari din istoria lumii. În "anul maimuței", 1236, marea armată condusă de Batu a pornit din stepă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor în părțile noastre avea să dăinuie până la întemeierea statelor medievale. Conviețuind cu românii mai bine de un secol, tătarii au lăsat cuvinte în limba română, mai ales în organizarea vamală și fiscală, ca tarkan, ilișul (dijma din grâne), sulgiul (darea pe carnea de vite), olak (schimb), cai de olac. În același timp, pe un alt plan, "cataclismul tătăresc" (Iorga) zdrobește "imperialismul Arpadienilor, planul lor de imperiu latin al Ungariei". Într-o altă lucrare a sa, Chestiunea Dunării, istoricul spune: "Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bugeacului au avut o redusă populație până în epoca modernă. Pe lângă aceasta, populația ce locuia în apropierea teritoriilor unde sălășluiau nomazii se pare că a fost supusă unor prestații tributare-nu sunt date concrete în acest sens, dar se presupune că erau dări din produsele vegetale și animale. Relațiile autohtoni-alogeni (migratori) n-au fost mereu războinice, erau și legături comerciale între ei. Nomazii erau mai curând păstori, dar ei practicau și activități meșteșugărești, confecționau arme, podoabe, echipament de luptă. Deși neamurile turce au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimbări esențiale în structura lor internă. Statutul lor de vasalitate era nuanțat, nu unul șablon, în funcție de autoritatea sau interesele Hoardei, în unele teritorii vasalice existau trupe mongole ce supravegheau pe conducătorii acestora și acțiunile externe, iar altele plăteau doar tribut (dare globală) în bani sau produse. Atitudinea statelor vasalice față de Hoardă nu a fost una imuabilă, ci a cunoscut schimbări, după conjunctura politică a timpului, în următoarele secole. Teritoriile sud-dunărene, după 1241, au avut puțin de suferit de pe urma suzeranității mongole, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a-și asigura veniturile din tribut, mongolii au impus în teritoriile ocupate de ei înregistrarea (recensământul) întregii populații ce avea obligația de a plăti dări. Un asemenea recensământ s-a făcut la Kiev, în 1245, un recensământ al rușilor și asilor, în 1253, conform izvoarelor chineze, și un altul în țările caucaziene, în 1254-1255, conform cronicarilor armeni. Un prim recensământ general al teritoriilor ruse s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânitori feudali. Banatul Severinuli era o țară (teritoriu) cu voievodate, asociații militare de sate românești, cu cnezate, cu boieri (stăpâni de pământ) și țărani. Erau în această Țară a Severinului mori și pescării ai căror deținători plăteau Ordinului și Regelui dările cuvenite, biserici și episcopi. Teritoriul avea o organizare socială și economică înaintată, aici circula moneda ungurească de argint. Sub aspect social, în Severin, era o nobilime bine închegată, mândră (maiores terrae), înzestrată cu privilegii; puternici și bine situați pe scara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1285 din care se recrutau conducătorii formațiunilor politice românești. Aceasta stare de lucruri presupune admiterea unei ierarhii în sânul marilor stăpânitori locali, desemnați sub numele de nobili, cnezi și voievozi. Această ierarhie s-a închegat din practica administrativ-teritorială, cea fiscală (dări), judecarea unor pricini (cauze), organizarea militară, apărarea teritoriului și ordinea lăuntrică. Se închegase un întreg aparat de stat, alcătuit din slujitori nobili, viitori mari dregători feudali, prin existența acestor funcții se prefigura viitorul mecanism statal medieval. În paralel cu voievodatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Focșani și pe Trotuș, între Focșani și Adjud. Comunicațiile în Moldova au continuat să fie agravate de starea de totală nesiguranță a drumurilor. Negustorii nu puteau circula decât aciuați pe lângă vreun convoi militar. Generalul Pavel Kiselev spunea, în cunoscuta dare de seamă asupra administrației ruse în Moldova și Valahia, că ,,panica produsă prin necontenite prădăciuni stagna orice întreprindere de industrie; boierii și, în genere, persoanele cu avere erau nevoiți a se strămuta prin orașe și la caz de călătorie, parcursul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
râuri și pâraie și peste trecătoarele mlăștinoase”. Prin art. 158 s-a hotărât ca „Siretul și Prutul care curg de-a lungul țării spre amiazăzi și dau în Dunăre să slujească spre coborîrea mărfurilor și a producturilor țerei, fără vreo dare de plată la plutirea lor”. În același articol se indica necesitatea de a se curăți, adică de a se navigabiliza, Siretul și Prutul și de a se face un canal de legătură între Siret și Prut pe apa Bahluiului. Aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de epistați. Contractele au fost încheiate pe o perioadă variind între unul și trei ani. Cantoniștii, potrivit acestor contracte, au primit bordeie pentru locuință, 120 prăjini loc de hrană, țăranii birnici au fost scutiți de bir și boieresc, ruptașii, de dare, iar patentarul, de plata patentei sale. După cum se vede, erau necesare unele schimbări, care depășeau limitele relațiilor încă feudale. Guvernul ar fi trebuit să consimtă ca lucrătorii indispensabili acestei instituții să nu fie supuși la obligațiunile clăcașilor. Or, tocmai această
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1861, francezul Olivier de Lalande a cerut domnitorului Cuza o autorizație valabilă pe timp de 20 de ani pentru a săpa „fîntîni pentru exploatația păcurei pe teritoriul denumit domenii ale ocnelor, precum a se hotărî la cine trebuie să plătească darea de 10% prevăzută de Regulamentul Organic”. Cererea a fost aprobată. Dar abia în vara anului 1864 el a izbutit să aducă din Franța capital, o parte din instalațiile de forare și personal tehnic. În anul 1863, o companie franceză a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
limitează la desfacerea produselor brute ale gospodăriei lor, ci creează instalații industriale de prelucrare a materiei prime cerealiere și animaliere. Țăranii, la rândul lor, vin pe piață cu tot mai multe produse meșteșugărești pentru a-și procura banii necesari achitării dărilor și datoriilor mereu crescânde. În Moldova, în acea epocă, aproape că nu există moșie mai importantă care să nu fi avut una sau mai multe mori și velnițe, unde se lucra nu numai pentru nevoile locuitorilor ei, ci și pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
puse în funcțiune prin mașini importate din Austria mai ales. Răspândirea velnițelor era atât de mare în Moldova, efectele negative atât de evidente, încât s-au făcut intervenții pe lângă organele de stat pentru prohibirea producției de spirtoase, prin instituirea unor dări sporite sau, în cazuri excepționale (secetă, foamete, recolte proaste etc.), s-a cerut chiar oprirea totală a producerii de rachiu din grâu și secară. În 1842, funcționau în Moldova 103 distilerii cu mașini și 1.098 cu căldări, în (1846
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să poarte „pecetea” fabricii „împregiurul armurii familiei mele”, să uzeze de un privilegiu exclusiv de fabricare și desfacere a sticlei în țară pe timp de 25 ani, să fie scutit de vamă la export și să i se scutească de dări lucrătorii, ar putea ieși din situația grea în care se afla, ceea ce, firește, este prea puțin. El exagera însă importanța acestor lucruri minore tocmai pentru a obține ceea ce dorea. Cererile nu i-au fost satisfăcute, dar fabrica a continuat să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]