20,085 matches
-
este explicată prin prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu poate la-n-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu poate la-n- nghiți,/ Niji, frate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acoperă un trup impregnat de elemente magice: „Cine mi te-a-mpodobit/ Așa mândru și gătit,/ Cu argint pănă-n pământ/ Și cu aur pănă-n brâu?/ Doi părinți cari te-au băiat,/ Lapte dulce te-o scăldat,/ Flori de măr te-o-nfășurat,/ Să fii dragă pruncilor” (Șpring - Hunedoara). Asociat cultului lunar și, implicit, feminității, argintul marchează partea de jos a ținutei strălucitoare, ca un indiciu al apartenenței feminine la teluric. „Alb și luminos, argintul este de asemenea simbol de puritate, simbol al oricărui fel de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Silvia Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i-se „brâul fetei descântate, baticul sau pletele ei pentru imaginarul bidiviu selenar: «Lunî, lunî, doamnî Bunî,/ Na bgiciuțu di la mini,/ Mânî murgu di sub tini» (Botuș - Suceava); «- Lună, lunișoară,/ Dragă surioară,/ Tu ai cal bun,/ Dar n-ai la dânsu frâu,/ Îți dau brâul meu,/ Pune-l [frâu] la calul tău/ Și du-ti după ursâtorul meu»” (Lungani - Iași) sau „Sorî, sorî, lunî sorî,/ Na-ț păru neu/ Ca sî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un text publicat de Elena Niculiță-Voronca, în care se spune că „Soarele este împăratul focului și luna împărăteasa apei”. Textele rituale intonate în intervalul critic al celor douăsprezece zile dintre ani conțin frecvent imaginea poetică a unui diluviu: „Cetinele, cetinoară,/ Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru, al prezentului mitic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ipostaza autohtonă a lui axis mundi nu lipsește din nici un tablou apocaliptic: „Vine marea cât de mare,/ Malin, malin verde!/ Da de mare țărmuri n-are./ Dar în undă ce mi-aduce?/ Duce lini și malini” (Ilteu - Banat), „Cetinele, cetioară dragă!/ Pruntu-i mic, marea-i venită,/ Dar plavie ce mi-aduce?/ Tot brazi mari, molifți verzi” (Coconi - Ilfov), „Marea de mare,/ Lerului,/ Marjine n’are,/ Marea de mare ce a venit,/ Dar în ea ce mi-ș aduce?/ Doi brazi nalți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația că stă pe un nor de furtună, devine ea însăși o divinitate atmosferică. Starea ei este de izolare, specifică ritualului inițiatic, fiindcă, la chemarea flăcăului, ea răspunde: „ -Nu poj dragă ca să ies,/ Că mi-e sânu plin de flori/ Și gâtu de gălbiori” Vegetația luxuriantă în directă conexiune cu feminitatea fecundă și podoabele opulente devin semne votive în acest context. Consacrarea fecioarei se transfigurează în ținuta ei excepțională, despre care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că tu când îi crești mari,/ Ti-i duci la vânătoari,/ Ș-îi vâna o căprioară/ S-o aduci la mama noră,/ Nani, nani puiu mami!” (DrăgoieștiSuceava). Fie că animalul asimilat forțelor regeneratoare ale apei este sacrificat, fie că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1928, în pericol de strămutare pentru a face loc unui poligon al armatei. În final, Gheorghe Rădășanu ni se prezintă cu mare sinceritate "n-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuier și să joc" (p.75). El reușește să evoce o lume dispărută, reușește să o recreeze, dându-i viață, creionând figuri prin care ne redă imaginea mediului în care a trăit, a simțit, a iubit. Lucrarea oferă multiple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învățător din Baia și erou al primului război mondial, căzut la 1916 în Munții Călimani. "Toate acestea mărturisește în scrisoarea amintită erau pornite din sufletul ales și hotărât al lui Stoleriu și la toate am luat și eu parte cu dragă inimă și ascultând de el fără pic de șovăială, căci, dacă n-am fost bun de comandant, apoi am fost foarte bun de ascultat și executat ordinele comandantului"13. Din aceste mărturisiri pline de modestie reiese în primul rând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
al străzilor din oraș, cum fac cea mai mare parte din locuitorii orașelor și să pălăvrăgească zi și noapte contra partidelor politice așteptând să vie tabăra la putere, d-sa, de dimineață și până seara târziu îi între straturile lui dragi, îngrijindu-le. Iaca cea mai înțeleaptă politică."75 Dacă ar fi să înșirăm tot ce a scris Gh. Rădășanu ne-ar trebui pagini întregi. Cum spațiul nu ne permite, ne mărginim să precizăm că a colaborat la această publicație permanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de lacrimi. Și am întrebat pe bunica: "De ce plângi bunică, când știi cât îi de obraznic și rău Dumitru?" Și-a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu și cu soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cărui preoteasă Ileana, era fata lui popa Costachi Șarpe și deci era soră cu tatu tatei Grigore a lui Popa Costachi Șarpe. Si am întrebat pe mama mea: "Mamă, Ancuța mai vine înapoi de la biserică?" Și mama mi-a spus: "Dragă Ghiorghiță și puiu mămucăi drag, să știi că din mormânt și de la biserică nu mai vine nimeni niciodată". Mi-a spus mama plângând și am plâns și eu cu ea, cum plâng și acum când scriu. Și tata lui Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu Constantin a lui Grigore Chetreanu, căruia oamenii în răutatea lor îi ziceau Părăsitu, că l-a născut măsa mai târziu, înspre bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era joc în sat, jucam și eu, că mi-a fost tare drag să joc, mai ales cu fete frumoase, cum a fost Saveta lui dascălu Costachi Teodorescu. Aceia a fost foarte frumoasă și chiar mi-a fost și foarte dragă. Și Grigore Chetreanu și Gheorghe Chetreanu erau oameni foarte cinstiți. N-au furat nimănui un capăt de ață. Dar Grigore avea un feli de nebuneală; când se îmbată băga coasa în casă ca să tae baba. Pe Gheorghe îl bătea Casandra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ochi prea albaștri, tari, frumoși. Și nu plângea când îi trebuia ceva, ci mai mult se mișca în leagăn sau în covată. El era foarte frumos și voinic și bun; a răcit și când a împlinit 2 ani, a închis dragii lui ochi albaștri pe vecie. L-a plâns biata mamă cu multe lacrimi, l-a plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și când a împlinit 2 ani, a închis dragii lui ochi albaștri pe vecie. L-a plâns biata mamă cu multe lacrimi, l-a plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-a desmerdat și mi-a spus: "Dragul bunicăi Ghiorghiță, când îi veni acasă de Paști, tu n-ai să mai găsești în viață pe bunica ta scumpă și dragă care te-a iubit ca ochii din cap. Și iar m-a sărutat, plâng cu hohot și cu puhoi de lacrimi în ochi, cum plâng și eu acum când scriu aceste rânduri așa de jalnice despre scumpa mea bunică prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am reușit al 24-lea. Din cei 400 de concurenți, 30 erau cu clase secundare de liceu. Pațania cu Joian Joian era un vițel foarte frumos al nostru. De câte ori îl întâlneam de atâtea ori îl dismerdam că-mi era foarte drag. Dar într-o zi când îl dismerdam, m-a trântit jos și cu picioarele pe mine și cu capul mă burduja 25 și mă omora. Și am răcnit cât am putut și m-a scăpat ori mama ori bunica. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
așa de tare mi-a plăcut. Și mai ales când nimeream câte o doamnă sau domnișoară, care putea să danseze și ea foarte bine. Pot să zic că am fost pătimaș. Și-i spuneam soției mele că mi-a fost drag să dansez și ea zicea "Foarte bine că ți-a plăcut, că dansai foarte frumos și-ți stătea foarte frumos, că și mata ai fost om frumos ". Și în clasa a II-a elevul Gâscă Gh. din clasa a IV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
n-am avut clipă să mă odihnesc, în fiecare an am tipărit cele 3 caiete: de Psihologie, de Pedagogie și de Istoria Pedagogiei. N-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuer și să joc. Se vede că i-am samanat bunicăi Ancuța mama mamei mele, care era foarte jucăușă și glumeață. În 1904 după ce am stat la școală la Iași la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
malul Dunărei. Lacul Sărat o baltă mare și urâtă, frumoase erau straturile de flori de tot felul din jurul lacului. Țin minte că am fost la monument într-un parc foarte frumos. În această excursie am fost întovărășiți de scumpul și dragul nostru Ioan Mitru Directorul Școalei Normale, de Dl. profesor de Geografie Petru Cujbă [48] și de Dl. profesor de la Liceul Național din Iași Victor Castano. În Constanța am mers cu Dl. profesor Victor Castano, la cimitir unde erau înmormântați eroi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
armata cu el. Și la 1 Noiembrie 1907, m-am eliberat și am fost numit învățător în comuna Sasca, satul Sasca Mare unde am stat 2 luni. Și la 1 Ianuar 1908, am fost mutat la Bogata satul meu prea drag unde îs și azi. În viața mea, mi-au fost dragi pomii roditori chiar din școala normală. Mi-au fost dragi și stupii tot din școala normală, unde am văzut întâi stupi sistematici, și am avut și un apicultor francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și am fost numit învățător în comuna Sasca, satul Sasca Mare unde am stat 2 luni. Și la 1 Ianuar 1908, am fost mutat la Bogata satul meu prea drag unde îs și azi. În viața mea, mi-au fost dragi pomii roditori chiar din școala normală. Mi-au fost dragi și stupii tot din școala normală, unde am văzut întâi stupi sistematici, și am avut și un apicultor francez, de mare valoare și pe care îl chema Le Corme, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]