19,706 matches
-
taxei consistente, fără a susține probe aptitudinale și chiar fără un examen medical vizând sănătatea fizică și mentală a candidaților. Ce vor fi gândit demnitarii care au elaborat legea învățământului privat, pregătitor de cadre didactice, Dumitru Dascălu nu își poate imagina. În opinia sa, o asemenea măsură reprezintă un atentat la buna pregătire a viitorilor producători de bunuri materiale și spirituale și a celor ce vor conduce destinele României peste ani. Molima învățământului particular, adică a obținerii diplomelor pe bani, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
picure miere în glas au obținut prelungiri de activitate cu norme întregi sau cu grupuri de ore, ani de-a rândul. El... În nopțile fără somn, împovărate de gânduri și întrebări, Dumitru Dascălu încerca să și amintească modul cum își imaginase el momentul inevitabil al pensionării. Un eveniment trist pentru cel aflat în situația de a părăsi scena vieții active, marcat de o sărbătorire emoționantă organizată de conducerea școlii, cu cuvinte calde rostite de colegi în astfel de ocazii și cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu un spirit pătrunzător și luminat, susținut de un suflet împătimit pentru ceea ce face. A scos 17 volume de poezie și proză pe cheltuială proprie, dintr-o pensie modestă, pe care le oferea cu o dărnicie și dragoste greu de imaginat: rudelor, instituțiilor culturale, colegilor de breaslă, foștilor elevi, prietenilor, cunoscuților, consătenilor, tututor celor ce doreau să-i cunoască opera, scrisă cu har și înțelepciune. Am fost martor la multe asemenea acte de binefacere și îi apreciam gestul. În condițiile în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
plagiatori, observă Anatole France, atingând aceste lucruri într-o scânteietoare conversație, pe care Nicolas Ségur o reconstituie în lucrarea cunoscută "Conversations avec Anatole France..."). Căci nu e cu putință să enunțăm o singură idee mare și luminoasă, nici să ne imaginăm un lucru durabil, fără a fura pe cineva, cu sau fără știință. Marele scriitor, a cărui strălucită, și în unele privințe neîntrecută operă datorește atât de mult predecesorilor săi (Rabelais, Voltaire, de pildă, pentru a nu ieși din literatura franceză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
neamului". Dar ce-ar fi fost, dacă lucrurile ar fi decurs altfel și dacă interesele țării ar fi cerut dimpotrivă ca Iașul să rămâie capitală a Principatelor Unite, a Regatului României și, mai târziu, a României Mari? Ne-o putem imagina. Cu poziția sa accidentată și plină de pitoresc, cu monumentele sale neîntrecute adevărate comori de artă, cu cerul său admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
film tot ce citeam. Imaginația, atunci când mă opream din citit, continua să mă ducă mai departe la visare, la rezolvarea în manieră personală a acțiunilor din cartea ce o aveam în mână. Visam cu ochii larg deschiși și îmi imaginam diverse obiecte pe care apoi le realizam. Așa încetul cu încetul am valorificat fructele imaginației mele. Dorința de a scrie despre scenele pe care mi le imaginam a devenit o obsesie pentru mine. Toate încercările au rămas în prima fază
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cartea ce o aveam în mână. Visam cu ochii larg deschiși și îmi imaginam diverse obiecte pe care apoi le realizam. Așa încetul cu încetul am valorificat fructele imaginației mele. Dorința de a scrie despre scenele pe care mi le imaginam a devenit o obsesie pentru mine. Toate încercările au rămas în prima fază, câteva pagini răzlețe, de fiecare dată alt subiect, de fiecare dată fără final. Cred că a sosit momentul să dau curs amintirilor, care, cred eu, nu sunt
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
excelent. Eu de obicei jucam pe postul de atacant sau portar. Atunci am jucat ca portar și încercând să apăr o minge ce venea pe jos, am dat cu piciorul în bolovanul ce juca rolul de bară laterală. Vă puteți imagina, jucam desculț. Degetul mare s-a spart, unghia abia se ținea în piele. L-am pansat cu o batistă și am jucat mai departe. Acasă am ajuns cu greu și pe deasupra șchiopătând dar, ca orice rană și aceasta a început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
partea dreaptă s-a dărâmat precum niște piese de domino, fiind așezate în formă de e-uri. Tot zgomotul constituia acea atmosferă de nebunie și vis, în care orice artist prezent era precum ar fi trăit într-un tablou de neimaginat; toți s-au oprit brusc privind la mișcările destul de lente dar precise ale panourilor care în următoarele clipe au așezat toate tablourile la pământ, formând un covor al artei. Pentru o clipă liniștea s-a așternut din senin, renumitul instrumentist
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mi se oferise și la care nu puteam să dau cu piciorul. Faptul că o instituție de cultură, și anume Muzeul de Artă Populară dorea să realizeze un documentar despre mine era ceva la care nu visasem niciodată, neputându-mi imagina că am să am șansa aceasta. Noaptea a trecut repede timp în care m-am tot foit gândindu-mă la cele ce urmau să se întâmple. A doua zi mă și aflam în curtea muzeului, unde la rugămintea gazdelor mă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cea a Gabrielei Vrânceanu Firea, unde ați intervenit prin telefon. Când urlați bărbătește că în notele informative pe care le ați semnat ați fost un adevărat patriot, îmi venea să vă îmbrățișez, nu alta! Am închis ochii și, ascultânduvă, miam imaginat cum trebuie să fi fost când anchetați elementele dușmănoase... Nu vă ascund că am simțit un fior de plăcere atât de intensă cum numai generalul Vlad mil mai oferea. Vam văzut cu ochii minții cum urcați, temerar, pe stâncile Vârfului
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care vedea un unchi al meu meciurile, în bu cătărie... Colegul meu de bancă avea un Elcrom șimi poves tea ce fain se vedeau în culori picioarele tipelor la patinaj artistic. Eu puteam doar săl cred pe cuvânt și sămi imaginez toată priveliș tea, fiindcă ai mei nu voiau să audă de un televizor nou. Ziceau că cele cu circuite integrate se strică repede (și un circuit e foarte scump, dacă vrei săl schimbi, mult mai scump decât o lampă), cele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Octavian Paler MITOLOGII SUBIECTIVE ediția a IIa Coperta: Mircea RÎbinschi 1976 BUCUREȘTI, PIAȚA SCÎNTEII 1 Editura eminescu mamei mele Sfinxul N-are rost să ne imaginăm sfinxul grec atîrnînd mort pe stîncile de la porțile Thebei, unde s a prăvălit după ce Oedip i-a răspuns la Întrebare. Mai degrabă ar trebui să observăm că el contestă indiferența sfinxului de la piramide Probabil, În acest caz, o opțiune e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor despre frumusețea trupului uman prevalează asupra tuturor nedumeririlor. O baie În mare și trupul Întins pe nisipul cald
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acum Înseamnă că vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot alunga gîndul că au și un sens de piramidă, cu toate că ar fi greu de imaginat un sfinx egiptean În acea frumoasă marmură de Pentelic din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În definitiv, piramidă e tot ce opunem nisipului. Tot ce neagă nisipul. PÎnă și dorința
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea să cred că labirintul a fost construit de greci pentru altceva decît pentru a triumfa asupra lui. Într-un anume sens, clasicismul n-a consimțit niciodată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
teme de singurătate n-are ce căuta Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde oamenii, „bibliotecari imperfecți”, se Încrucișează tăcuți, se ceartă, se omoară sau Înnebunesc nesuportînd ideea că Într-unui din hexagoanele fără număr
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar constitui obligatoriu Încununarea efortului său. În rest, e foarte trist să citești ce spune Homer despre acest Sisif care legase odinioară Moartea și era cel mai Înțelept și mai prudent dintre muritori. Mai bine să uităm aceste detalii. Îmi imaginez cum ar arăta un tribunal al martirilor care și-ar judeca judecătorii. Inchiziția În boxa acuzaților Într-o sală al cărei tavan reprezintă un cer Înstelat, iar după fiecare lovitură de ciocan se rostește formula rituală: Eppur si muove! Decorul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În Încăpățînarea cu care revin asupra unor gînduri. Poate această Împrejurare ce mă silește la intimitate cu cerul și marea mă determină să cred că, dacă nu simțim nici o panică pe corabia lui Ulise, n-are sens să ne-o imaginăm. Există cei care văd și cei care simt, notează undeva Thibaudet, referindu-se la stilurile de a călători. Cei care simt, adaugă el, sînt prinși Într-o contradicție; ei cred că fac Înconjurul lumii, dar nu fac decît Înconjurul propriei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
unui poet. I se pot reproșa multe, În afară de păcatul pe care Ortega y Gasset Îl numea păcat cordial fiindcă Își are izvorul În lipsa de iubire. Totuși, a vorbi despre Ithaca nu Înseamnă neapărat a evoca o insulă și a-l imagina pe Ulise cultivînd butași de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma imaginată de mine. Dealtfel, cunosc acum În detaliu această parte a coastei. Nu știu dacă de la greci provine obiceiul de a clasifica totul, dar nu mi se Întîmplă prima dată ca, notîndu-mi impresiile despre peisaj, să-mi clarific gîndurile. CÎnd spun
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
repetat. Soarele va ieși azi umed și strălucitor deasupra mării, ca un miracol nou. Îmi răspund că pentru elini toate muzele, nu numai Mnemosyne, erau divinități ale memoriei și, desigur, nu Întîmplător. Totuși, nu vreau să mă tem să-mi imaginez ce i-ar fi putut spune lotofagii lui Ulise... (...Noi ne-am pierdut trecutul, Ulise, Am renunțat la el. SÎntem goi și liberi În fața mării și a celor care vin pe țărmul nostru. N-avem nimic de regretat. Și dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Lui Icar i-l opune pe Anteu, lui Apolo pe Dionysos, cîmpiei - muntele. Esența Eladei stă, paradoxal, Într-un zeu roman, În Ianus. Dar la Orfeu echilibrul se zdruncină, deoarece el nu mai are Încredere În memoria sa. Ni-l imaginăm făcut sclav de propria sa memorie, devorat lent de ea ca de o plantă carnivoră. Și iată că el trece pe lîngă această seară care a Împrumutat culoarea mării, fără să creadă nici În lumina ce i-a Încălzit sufletul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și un oarecare dispreț romantic. Mai tîrziu mi-am dat seama că Heracles s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vin curat. Amintindu-mi acest detaliu Îmi regăsesc brusc un surîs al altei vîrste, pe care credeam că-l uitasem. Sofocle mai poate să aștepte. Acum pot să spun liniștit: Don Quijote e trist, e superb și ridicol, dar nu-mi imaginez un tribunal care să-l condamne. Antigona Antigona, se știe, nu s-a mulțumit să-și ducă de mînă tatăl spre Colonos. Ea a avut propriul ei adevăr pe care l-a exprimat presărînd țărînă peste cadavrul fratelui ei, deși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]