18,068 matches
-
primăvară și vară, aici aflându-se baruri, gelaterii și restaurante. este una dintre cele mai vechi zone ale orașului. De fapt, se presupune că aceasta se află tocmai în apropierea zonei în care a avut loc în anul 810 bătălia navală între armata franca de sub comanda lui Pepin al Italiei, fiul lui Carol cel Mare și trupele tinerei Republici Venețiene. Cunoscând mai bine locurile și adâncimea fundului mării, venețienii au folosit bărci cu fund plat și fără margini, similare plutelor, atrăgând
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
început pe 1 noiembrie. Unități ale Brigăzii 155 de infanterie britanică au debarcat pe plaja de sud-est a orașului Vlissingen. În următoarele zile, britanicii au dus lupte grele de stradă împotriva apărătorilor germani. Tot pe 1 noiembrie, după un bombardament naval puternic executat de vasele Royal Navy, militari din Brigada de comando nr. 4 - Comandoul interaliat nr. 10, în principal luptători belgieni și norvegieni, sprijiniți de vehicule blindate speciale au debarcat pe ambele părți ale digurilor. Au avut loc lupte grele
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
SN), 1692 (19-24 mai Stil vechi (SV) Calendarul iulian folosit atunci în Anglia). Prima bătălie a a vut loc la Barfleur; lupte ulterioare au avut loc la Cherbourg și Saint-Vaast-la-Hougue in Peninsula Cotentin din Normandia, Franța. A fost principala bătălie navală din Războiul Ligii de la Augsburg (numit și Războiul de 9 ani), cunoscut in Anglia ca Războiul de Succesiune la Tronul Angliei. Bătălia însăși a fost indecisă, dar când flota franceză nu a putut găsi un port sigur apoi, a pierdut
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
efectiv cu trădătorii, l-au determinat pe Ludovic XIV să creadă că este îndoielnic că flota engleză va lupta efectiv. Rezultatul Bătăliei de la Beachy Head, lupta internă pentru putere de la Versailles și neștiința generală a guvernului în materie de problemele navale au condus și ele guvernul francez către o impresie extrem de falsă asupa stării adevărate a situației navale. Această impresie poate fi rezumată astfel: o interpretare greșită a balanței reale de putere din 1690 și 1691; impresia că Tourville era prea
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
va lupta efectiv. Rezultatul Bătăliei de la Beachy Head, lupta internă pentru putere de la Versailles și neștiința generală a guvernului în materie de problemele navale au condus și ele guvernul francez către o impresie extrem de falsă asupa stării adevărate a situației navale. Această impresie poate fi rezumată astfel: o interpretare greșită a balanței reale de putere din 1690 și 1691; impresia că Tourville era prea precaut sau incompetent; necunoașterea mărimii flotei aliate în 1692 în comparație cu flota lor din 1690. În bătălia din
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
și Bernardin Gigault de Bellefonds. Victoria franceză de la Bătălia de la Beachy Head obținută cu doi ani în urmă, în iunie 1690, deschisese posibilitatea distrugerii flotei aliate și debarcării unei armate de invazie. Regele Ludovic al XIV-lea și ministrul său naval, Contele Pontchartrain, plănuiau să debarce o armată în Anglia și să-l repună pe tron pe Iacob al II-lea. Inițial plănuiau să lanseze invazia în aprilie 1692 înainte ca flotele engleză și olandeză să iasă pe mare și să
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
își taie cablurile ancorelor și să se lase duse în derivă; aliații au urmat-o pe cât posibil. La 20/30 mai retragerea francezilor a fost încetinită de vânt și maree și de faptul că, datorită preocupărilor de cost a Ministrului Naval francez, multe dintre nave aveau ancore necorespunzătoare pentru a rezista puternicelor valuri mareice din zonă. De asemenea, era și lipsa unui port fortificat la Cherbourg. Probabil că Tourville a încercat prea mult timp să își salveze magnifica navă amiral, "Soleil
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Philippe" 84 "Magnifique" 86, "Fier" 80 Împrăștierea flotei franceze a pus capăt planurilor de invazie iar victoria aliată a fost comemorată printr-o trecere în revistă a Flotei. Ca urmare a bătăliei, francezii au abadonat ideea de a obține superioritatea navală ca atare, adoptând în schimb strategia continentală pe ucat și urmărind un război împotriva comerțului pe mare (războiul de cursă). Bătălia este privită diferit pe fiecare parte a Canalului. Englezii au văzut acțiunile ca o singură bătălie ce a durat
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
de la La Hogue sau pur și simplu Hogue. Pe de altă parte francezii au distins luptele în bătălii separate, de la Barfleur, Cherbourg și La Hougue. Totuși, alți observatori mai neutri, precum Mahan și Pemsel, au luat acțiunea per ansamblu, bătăliile navale pe o perioadă de mai multe zile nefiind neobișnuite în acele vremuri. Termenul de Bătălia de la Barfleur și La Hogue este o descriere de compromis al întregului eveniment. Opinia englezilor că a fost o victorie decisivă, deși plauzibilă, este învechită
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
strategic de a concentra flota și de a prelua controlul asupra Canalului înainte ca flota aliată să fie adunată eșuase deja la 14/24 mai, iar oportunitatea de invazie s-a pierdut chiar dacă nu ar fi avut loc nici o bătălie navală. Din punct de vedere tactic, Tourville a reacționat excelent într-o situație dificilă. El s-a folosit cu măiestrie de maree, mai întâi pentru a-și scoate flota din luptă și mai apoi pentru a fugi, dar cum nu s-
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
puțin timp înainte de Barfleur, Franța a cucerit Namur și, prin urmare, spera să-și distrugă inamicii pe uscat. În aceste circumstanțe, și presupunând că era normal să spere să câștige pe uscat, decizia franceză de a se retrage din cursa navală a fost, deci, corectă. Speranța victoriei pe uscat diminua efectele Barfleur-ului. Victoria așteptată pe uscat trebuia să vină în câțiva ani, altfel efectul economic de la Barfleur ar anihila economia ce susținea armata.
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
(n. 24 mai 1910; dispărut și presupus decedat la 17 octombrie 1944; declarat mort în 1949) a fost un muncitor la șantierul naval "" din Hamburg, Germania, cel mai bine cunoscut pentru apariția sa într-o fotografie și implicit actul său prin care a refuzat să execute salutul nazist la lansarea navei de formare "Horst Wessel" a marinei naziste la 13 iunie 1936. a
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
și documentele de la instituțiile statului. O persoană identificată ca fiind August Landmesser apare într-o fotografie făcută la 13 iunie 1936, publicată în ziarul german "Die Zeit" la 22 martie 1991. Acesta arată o adunare mare de muncitori de la șantierul naval Blohm + Voss din Hamburg, la lansarea navei de antrenament "Horst Wessel". Toți din imagine au brațul ridicat în stilul salutului nazist, cu excepția unui singur bărbat din partea din spate a mulțimii, care stă încruntat cu brațele încrucișate la piept. Nu este
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
d. 18 ianuarie 1873 la Paris) a fost un matematician și inginer francez și care a deținut diverse funcții administrative. A studiat la École Polytechnique, unde l-a avut ca profesor pe Gaspard Monge și în 1803 a devenit inginer naval, calitate în care s-a ocupat cu organizarea marinei (a marii flotile de la Canalul Mânecii) și de crearea Arsenalului Maritim de la Anvers. Prin acest demers, a ridicat prestigiul flotei franceze. A acumulat o experiență bogată în teoria construcțiilor navelor și a
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
Harald Hardrada și a soției sale, Tora Torbergsdatter. Magnus l-a însoțit pe tatăl său în campania împotriva Danemarcei în 1062. În drum spre Danemarca, flota lui Harald s-a ciocnit cu flota regelui danez Sweyn Estridsson într-o bătălie navală majoră la Nisa care a dus la victoria Norvegiei. În 1066, după încheierea păcii cu Sweyn Estridsson, Harald a pornit campania de cucerire a Angliei de la Harold Godwinson. Înainte de plecare, el l-a numit pe Magnus ca regent și rege
Magnus al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331149_a_332478]
-
lui Sigurd Slembe, însă ei continuau să aibă srijin redus în Norvegia. După ceva timp petrecut mai mult ca bandiți decât ca regi, s-au întâlnit cu forțele regelui Inge I pe 12 noiembrie 1139. Magnus a căzut în timpul bătăliei navale de la Holmengrå în sud de Hvaler în Oslofjord. Paznicul loial Reidar Grjotgardsson l-a ridicat pe rege în bătălia finală, dar o suliță i-a străpuns pe amândoi. Magnus a fost înmormântat în Biserica Sf. Hallvard în Oslo.
Magnus al IV-lea Norvegiei () [Corola-website/Science/331154_a_332483]
-
(în limba germană: "Unternehmen Seelöwe") a fost un plan operațional al Germaniei pentru invadarea Regatului Unit în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, după înfrângerea Franței. Pentru asigurarea succesului operațiunii era nevoie de asigurarea superiorității aeriene și navale în regiunea Canalului Mânecii. Acest obiectiv nu a fost atins de către germani în timpul sau după încheierea Bătăliei Angliei. Pe 17 septembrie 1940, a fost amânată pe termen nedefinit și nu s-au mai făcut încercări pentru executarea ei. Adolf Hitler a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
aprecia că britanicii nu și-au mobilizat în luptă niciodată întreaga flotă. În continuare el considera că o invazie germană în Anglia ar reprezenta o chestiune de viață sau moarte pentru britanici, care nu ar ezita să angajeze întreaga forță navala până la ultimul vas și ultimul om în lupta pentru supraviețuire. Amiralul a remarcat că Luftwaffe era capabilă să apere transporturile navale germane împotriva raidurilor flotei britanice și a considerat că forțele aeriene germane nu erau capabile să suplinească nici pe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Anglia ar reprezenta o chestiune de viață sau moarte pentru britanici, care nu ar ezita să angajeze întreaga forță navala până la ultimul vas și ultimul om în lupta pentru supraviețuire. Amiralul a remarcat că Luftwaffe era capabilă să apere transporturile navale germane împotriva raidurilor flotei britanice și a considerat că forțele aeriene germane nu erau capabile să suplinească nici pe termen scurt inferioritatea "Kriegsmarine"}}. Când Franz Halder, șeful marelui stat major al forțelor terestre, a aflat care este starea "Kriegsmarine" și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
În timpul campaniei din Norvegia, în ciuda superiorității aeriene pe care a avut-o timp de opt săptămâni, Luftwaffe a reușit să scufunde doar două vase de război britanice. echipajele germane nu erau antrenate, iar avioanele nu erau echipate să atace țintele navale aflate în mișcare, în special distrugătoarele și vasele torpiloare rapide. Luftwaffe nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu torpile, esențiale în lupta cu vasele mari. Luftwaffe a desfășurat 21 de atacuri împotriva
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
doar două vase de război britanice. echipajele germane nu erau antrenate, iar avioanele nu erau echipate să atace țintele navale aflate în mișcare, în special distrugătoarele și vasele torpiloare rapide. Luftwaffe nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu torpile, esențiale în lupta cu vasele mari. Luftwaffe a desfășurat 21 de atacuri împotriva unor vase toropiloare mici în timpul Bătăliei Angliei fără să reușească să scufunde măcar una. Britanicii aveau între 700 și 800 de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
cele mai puternice și moderne din lume la acea vreme, ar fi putut înclina balanța în defavoarea britanicilor, dacă ar fi fost capturată de germani. Atacul preventiv al britanicilor de la Mers-el-Kébir și sabordarea flotei franceze la Toulon a împiedicat creșterea puterii navale germane. Chiar și dacă Royal Navy ar fi fost neutralizată, șanzele unei invazii amfibii încununate de succes ar fi fost reduse. Germanii nu aveau vase specializate de debarcare și ar fi trebuit să folosească în princpal barjele fluviale pentru transportarea
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Hythe. Marina germană a dorit să se desemneze un front cât mai îngus posibil, care ar fi fost mai ușor de apărat, în opinia marinarilor. Admiralul Raeder dorea ca frontul să se întindă de la Dover la Eastbourne, amintind că tansporturile navale dintre Cherbourg/Le Havre și Dorset erau expuse atacurilor vaselor britanice cu bazele la Portsmouth și Plymouth. Generalul Halder a respins o asemenea propunere a marinei afirmând că „Din punctul de vedere al forțelor terestre eu o consider ca pe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
că, în această situație, Regatul Unit ar fi capitulat. După ocuparea de către germani a regiunii Pas-de-Calais din nordul Franței, atât pentru Înaltul Comandament German cât și pentru Hitler părea evident că artileria grea de coastă ar putea să împiedice traficul naval millitar și comercial aliat prin Strâmtoarea Dover (Pas de Calais). Chiar și planificatorii "Kriegsmarine" considerau că interzicerea traficului aliat prin strâmtoare nu era doar de dorit, dar și realizabil, în special datorită distanței mici de doar 34 km dintre Franța
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de 115 km puteau fi folosite doar împotriva țintelor terestre. Restul de treisprezece tunuri de 28 cm și cinci de 25 cm plus cele bateriile motorizate (douăsprezece de 24 cm și zece de 21 cm) puteau fi folosite împotriva țintelor navale, dar aveau o eficiență redusă datorită vitezei reduse de translație, timpului lung de reîncărcare și a muniției nepotrivite. Mult mai potrivite pentru distrugerea țintelor navale s-au dovedit cele patru baterii navale instalate pe la mijlocul lunii septembrie: "Friedrich August" cu trei
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]